Despre mercenarii din Ucraina
Ceea ce nu prea cunoaște publicul din Europa este că majoritatea grupărilor naționaliste din Ucraina sunt profund eurosceptice și anti-NATO. Nu e niciun secret, poziționările lor pot fi văzute în documentele doctrinare. Rusia e privită mai curând ca un inamic temporar, de conjunctură, care ar amenința statalitatea ucraineană. Vestul e privit ca aliat în aceste cercuri doar atât timp cât oferă arme în conflictul cu rușii.
Însă, dacă la un moment dat Rusia va înceta să mai fie privită în Ucraina ca inamic, toată această alimentare masivă cu arme și tehnică s-ar poate întoarce dur împotriva Occidentului și a politicienilor pro-occidentali. Exact așa cum s-a întâmplat și în cazul grupărilor islamiste în trecut, cum ar fi înarmarea mujahedinilor de către americani în Afganistan împotriva URSS. Și nu e vorba doar de naționaliști ucraineni, ci despre mai multe grupări similare din toată Europa.
O bună parte a naționaliștilor europeni nu merg în Ucraina pentru că ar fi solidari cu ucrainenii, ci doar pentru a obține experiență de luptă și abilități necesare. Oare cineva e atât de naiv să creadă că radicalii germani, care visează să răstoarne regimul liberal-democrat din țara lor, sunt mânați de dorința de a salva valorile euro-atlantice?
De altfel, nucleul grupărilor naționaliste ucrainene nu s-a copt în cluburi cultural-istorice, ci în multitudinea de conflicte locale: în Transnistria, Cecenia, Serbia etc.
Cunoștințele acumulate în Ucraina pentru mulți ar putea deveni “utile”, la un moment dat, undeva prin Germania, Franța, Italia, într-un viitorul nu prea îndepărtat, atunci când vremurile vor deveni tulburi. Și ele vor fi.
Efectul economic al crizei din Ucraina este acum o chestie minoră. Mai grave vor fi consecințele înarmării și atragerii mercenarilor din toate părțile lumii. Mai ales în cazul mercenarilor motivați ideologic.