Cum să scapi de stres
Ce spune Hristos în Evanghelie? „Ajunge zilei neliniștea ei.” Destul ați obosit, destul v-ați umplut de gânduri, destul v-ați făcut planuri în mintea voastră, în fel și chip. Lasă-le deoparte, copilul Meu! Pune-le pe toate, un pic, în grija Mea! Ai încredere și în Mine puțintel. Nu-ți dori să rezolvi totul cu mintea ta. Nu întotdeauna în viață 1 + 1 = 2. În alte lucruri poate fi așa! Însă, în viață 1 + 1 poate să facă 3, 13, 15. Hristos ne spune: „Ajunge zilei neliniștea ei. Aveți încredere în Mine!”
Am mers la Tesalonic odată pentru o omilie, și am luat un taxi, iar taximetristul era din Creta. Și povesteam diverse. L-am întrebat: „Cum de-ai ajuns aici? Ești din zona asta?” „Nu, sunt din Creta. Am avut un magazin și treaba mergea foarte bine, însă eram foarte stresat și am făcut două atacuri de cord. La un moment dat mi-am spus: banii, sau calitatea vieții?”
Ar putea spune cineva: „Nu se poate să le avem pe amândouă?” De obicei nu. Poți avea o sursă de venit ca să trăiești decent, însă banii mulți aduc și stres, și multă presiune, timpul liber se micșorează foarte mult. Calitatea și echilibrul vieții din familie, cu copiii, se pierd. Lucrurile se îngreuiază când vrei multe. După cum se spune în popor: „Cele multe le aduc și pe cele puține.” Bine, există și excepții. Noi vorbim acum la modul general.
El avea patru copii. „Am luat decizia să venim aici și am început să lucrez pe taxi.” Dar ce mi-a spus acest om? „Eu m-am rugat lui Hristos și I-am spus: ‘Hristoase al meu, începând de astăzi eu nu mă mai stresez! De acum Te vei stresa Tu în locul meu! De azi înainte Tu îți vei face griji în locul Meu. Nu ne spui Tu să nu ne facem griji?’ Așa spune Evanghelia: ‘Nu vă îngrijiți pentru ziua de mâine. Uitați-vă la păsările cerului, uitați-vă la florile câmpului, oare fac ceva ca să aibă [frumusețea] culorilor? Oare păsările fac ceva ca să găsească mâncare?’ Așa spune Hristos: ‘Liniștiți-vă, bucurați-vă de ziua de azi. Nu vă neliniștiți, Eu sunt aici!’ De vreme ce Tu ai spus și ai promis acestea, Îți las Ție neliniștea mea. Eu nu mă mai stresez, am făcut două atacuri de cord, altul nu mai fac!”
Și o spunea atât de frumos! Credea ce afirma. Și m-am bucurat, și m-am minunat cum de ajunsese acel om la prietenia cu Dumnezeu – cum ajunsese Hristos să fie prietenul său, Părintele său, tovarășul său de drum. Aceste lucruri sunt foarte importante! Pentru că sfinții așa ajung să fie. Nu zic că e sfânt, însă poate fi. De ce nu? Pentru că e taximetrist și nu poartă rasă și nu stă în mănăstire? De ce trebuie ca sfinții să fie neapărat dintre preoți și monahi? Firește că poate orice om să se sfințească! M-a impresionat profund, pentru că așa se preface omul, când Duhul Sfânt se atinge de inima lui prin har.