Adevărul care doare

România s-a chinuit timp de 30 de ani cu reforme. Ucraina a reușit în 24 de ore.

Înainte să atace Putin, Ucraina era cea mai coruptă țară din Europa, cu un indice de democrație sub Ecuador și Zimbabwe. Era plină de oligarhi și de firme căpușă care spălau miliarde în Vest. Avea un parlament cumpărat integral și un președinte incapabil să-și controleze serviciile secrete, armata sau grupările naziste. Zelensky era obligat să integreze mafiile și grupările paramilitare ca să poată stabiliza viața politică a Ucrainei. O țară cu viitor ciuntit, care se destrămase într-o furtună etnică și socială, în plină derusificare violentă și deromânizare. Ucraina era un coșmar administrativ în care ura etnică era încurajată de stat, de presa aservită și de sistemul educațional. O economie colapsată complet în care guvernul exporta avere și importa armament, în care companiile străine exploatau resursele naturale, iar ucrainenii își importau propria energie.

Etniile erau persecutate, limbile lor erau scoase din instituții, iar copiii erau mutilați ideologic în tabere ultranaționaliste finanțate din Vest. În încercările disperate de recucerire a Donbasului mureau 30 de mii de civili. Aproape 500 de mii se refugiau intern. Un milion se refugiau internațional, predominant în Rusia. Armata ucraineană folosea bombe cu fragmentație, gaze de luptă și expediții punitive în care mutilau localnici pentru obrăznicia Moscovei. OSCE și Amnesty International raportau frecvent crimele de război, epurările etnice și tortura comisă de armata ucraineană. Oficialii ruși făceau parada televiziunilor rusești cu gropile comune descoperite și cu satele distruse peste noapte. Jurnaliștii de opoziție erau arestați și persecutați, comunitatea LGBT nu putea ieși pe stradă decât încercuită de poliție, iar activiștii pentru drepturi erau atacați și disciplinați cu parul.

În 24 de ore de la invazie Ucraina devenea simbolul democrației. Președintele ei devenea erou pe plan internațional, liderul integru la care visam cu toții. Devenea brusc un adevărat martir pe catafalcul democrației. Armata ucraineană era zugrăvită în toată presa drept forța pură și curajoasă care apără valorile europene de inamicul sovietic. Extremismul era normalizat peste noapte, iar tortura etnicilor devenea justificată prin faptul că rușii sunt ruși și o merită din plin. Toate crimele erau băgate sub preș, Azov, S14, Centuria și Sector Dreapta dispăreau din toate feed-urile, iar corupția se evapora în neant. Administrația de la Kiev nu mai era alcătuită din mafioți și racheți care supraviețuiseră schimbând alianțele de la Est la Vest. Devenea administrația eclectică de Instagram. Eroina de news feed – curată, patriotică și dornică să-și apere patria cum o făcuse și până atunci. Toți infractorii și torționarii erau spălați în presa occidentală și deveneau apărătorii valorilor europene.

Se pare că Vladimir Putin este cel mai mare reformator din istorie. Nu numai că a reușit să elimine pandemia, dar a transformat Ucraina peste noapte într-un tărâm magic, în etalonul de democrație în care ne-am fi dorit să trăim cu toții dacă nu invadau rușii. Cel puțin așa am înțeles de la toată presa din Vest. Evident că, ce scriu eu aici, este doar o formă de putinism apărută pe parcursul acestor ani în Freedom House, LA Times, Washington Post, The Economist, New York Times, Reuters, The Guardian, Vice, OSCE, UNICEF și Amnesty International.