Semnalul
Deep State-ul american (reprezentat, momentan, de Henry Kissinger și cotidianul The New York Times) a dat semnalul începerii negocierilor. Negocieri care pornesc de la premisa că Ucraina va pierde niște teritorii din sud și est, în plus față de Crimeea și Donbas. E prețul cerut de Putin pentru a contrabalansa pierderile Rusiei.
Chiar dacă CNN și Boris Johnson agită spirile invocând posibilitatea trimiterii pe front a unor rachete cu rază lungă, în interiorul NATO există o ”înțelegere tacită” prin care se exclude trimiterea de tancuri și avioane occidentale în Ucraina. Au spus-o oficiali din guvernul Germaniei. De altfel, ministrul de externe ucrainean a răbufnit fix pe această temă: ”NATO stă deoparte şi nu face literalmente nimic. Spun asta cu regret”.
Tot cu regret, președintele Zelensky a prins ideea din zbor: ”Nu pretind că suntem nerăbdători să stăm de vorbă cu Putin, dar trebuie să înfruntăm realitatea de a supravieţui”.
Realitatea e că Zelensky prelungește inutil conflictul, cu sute de victime în fiecare zi. Statele Unite și-a văzut sacii în căruță (gaze lichefiate, armament, mini-centrale nucleare), iar acum se gândesc cum să-l convingă pe actor că a venit vremea să iasă din scenă. Să meargă la culcare.
Declarația lui Kissinger și articolul din New York Times reprezintă primul pas. Dacă liderul de la Kiev insistă să lupte până la ultimul ucrainean, e foarte posibil ca americanii să-l lase în ofsaid.
În fond, Casa Albă și-a făcut datoria. A cheltuit vreo 50 de miliarde de dolari și va scoate însutit în anii ce urmează. Iar de reconstrucția Ucrainei se va ocupa Europa, fraierul de serviciu.
Că doar n-o fi Joe Biden chiar ultima găină, să-și bată joc de el niște amărâți de europeni.