Problemele care contează
Programul ONU pentru dezvoltare a constatat că, în ultimele trei luni, 71 de milioane de oameni au picat sub pragul sărăciei. Autorii raportului au subliniat că sărăcirea cauzată de războiul din Ucraina este mai abruptă decât cea cauzată de pandemie.
Nu s-a calculat numărul sărăciților și al înfometaților din cauza pandemiei – se poate intui că numărul de mai sus este mult mai mare. Probabil, depășește sfertul de miliard.
Șocant este că procentul de sărăcire este mult mai mare în rândul occidentalilor, obișnuiți cu alte standarde de confort minimal – ceea ce pentru un european e sărăcie, pentru un african e super-lux. De exemplu, un salariu de 2 mii de euro lunar.
Iar sărăcirea și penuria sunt doar la început. În maxim 3 luni vin frigul, școala copiilor, pregătirile de iarnă, situațiile de supra-îndatorare și executările silite, posibil soldate și cu evacuarea din locuința familială.
Prioritare vor fi hrana, îmbrăcămintea pentu copii, medicamentele pentru boli reale, iar nu green deal, prevenția bolilor închipuite, înarmarea, digitalizarea sau dreptul bărbatului de a face avort.
Nu va fi nicio zi/săptămână a luptei contra săracofobiei și a flămândofobiei și nicio paradă a mândriei de a fi rupt în fund și cu stomacul gol. Statul nu va fi capabil să își respecte statutul social și democratic. De aceea e nevoie ca oamenii simpli și buni să își creeze propriile plase de siguranță socială, propriii aliați, propriile rețele de sens. Propriile surse de hrană. Suntem aici, pe baricade.