Cu buzunarele goale
Statisticienii guvernului Ciucă au calculat o inflație de doar 16,6% pe anul trecut, în comparație cu 2021. O mare păcăleală, desigur.
Pentru a vedea adevăratele creșteri de prețuri fiecare român se uită (cu groază) în propriul portofel. Și astfel constată că cifrele sunt mult mai mari.
O spun din proprie experiență. Inflația în 2022 a fost de circa 70%. Anul trecut am avut aceleași cheltuieli lunare ca în 2021. Nimic extravagant, nimic în plus. Facturi, benzină, alimente, îmbrăcăminte, chestii obișnuite. Ei bine, ca să pot ține pasul cu inflația, am bifat două opțiuni: fie să reduc cheltuielile drastic, la sânge, fie să obțin extra-venituri echivalente cu creșterea fulminată a prețurilor, de 70%.
Bănuiesc că situația e similară în numeroase alte gospodării. Românii au trăit mult mai prost în 2022 sau au fost nevoiți să muncească în plus față de job-ul obișnuit. Dacă au avut posibilitatea, evident.
Cât despre evoluția ratelor bancare, vedem cu toții ce se întâmplă. Ele cresc vertiginos, în pas cu inflația reală, nu cea calculată de premierul Ciucă. În 2022, BNR a majorat dobânda-cheie de 8 ori, de la doar 1,75% la final de 2021, până la 6,75% în prezent. Iar în ședința de astăzi, de la BNR, guvernatorul Mugur Isărescu ar putea să o majoreze iarăși, până la 7%.
Chiar și fără o altă majorare, ratele bancare au devenit de nesuportat. Ca de fiecare dată în astfel de cazuri, Isărescu ne explică, senin, că sunt măsuri absolut normale, de ”luptă cu inflația”. Tonul materialelor de presă mai degrabă pare a fi compătimitor la adresa bancherilor, săracii. Clienții, simplii cetățeni, o duc bine. În realitate, mărirea dobânzilor are ca principal scop păstrarea marjelor (uriașe) de profit în dreptul băncilor care au găsit în România un soi de Vest Sălbatic. Un teren foarte propice afacerilor de tip ”cămătărie”, cu prea puțin respect față de clienți și o groază de drepturi și facilități în contul Clanului Isărescu. Clanul bancherilor lipsiți de orice scrupule.
Pentru 2023, specialiștii prognozează valoarea medie a cursului de 5,1 lei pentru un euro.
Creșterea taxelor aferente salariului minim brut de 3.000 de lei, dar și adăugarea unor taxe și impozite noi, vin să apese și mai tare pe umerii micilor întreprinzători. Statul constată cu stupoare că nu mai are pe unde scoate cămașa. La furturile din pandemie se adaugă tunurile din perioada de război. Cheltuielile masive cu înarmarea fără temei (vezi sloganul ”Vin rușii!”), salariile bugetarilor de lux plus pensiile speciale, compensările facturilor la energie, dar și escrocheriile sub forma contractelor nesimțite servite clientelei politice, nu pot fi susținute doar din împrumuturi la dobânzi uriașe. Așa că guvernul Ciucă s-a gândit să jupoaie cele șapte piei de pe cetățenii care încă mai produc ceva.
Tăvălugul crizei economice abia s-a pornit. La primăvară vom culege primele roade.
Faptul că marile companii de IT disponibilizează sute de oameni (vezi Oracle și nu numai) este un semnal cât se poate de prost. Să urmărim evoluția cu atenție. Dacă dispare Teambuilding-ul la corporatiști (da, ăia gen Micutzu), înseamnă că la simplii muritori situația va fi mult mai proastă. Va dispărea job-ul cu totul.