Perspectiva Disney asupra realității

Ce am observat în dezbateri cu diverși oameni inteligenți și educați pe teme legate de vaccin, război etc, este că nu ai cum să dezbați facts pentru că oamenii nu de pe o bază factuală vorbesc, ci dintr-o plăsmuire a imaginației lor cu privire la respectivul lucru. E, dacă vreți, abordarea Disney sau Petre Ispirescu asupra realității, în care o tabără are toate virtuțile și adevărul de partea sa, iar cealaltă toate defectele și se înșeală mereu cu orice. De asta s-a ajuns că e suficient să vezi cine susține ceva pentru a-i stabili valoarea de adevăr, în opinia lor.

Eu aș fi zis că educația este un proces continuu de scoatere a omului din șabloanele instinctului, și la capătul lui ar trebui să fie capabil să pună la îndoială o informație și să o evalueze logic, chiar dacă afectiv se potrivește de minune cu setul existent de credințe. Dar din păcate am avut surpriza să stau de vorbă cu oameni care au, metaforic sau chiar real, doctorate în gândire critică, dar care pe subiectele de actualitate nu pot depăși perspectiva Disney asupra lucrurilor, pe care o aveau și strămoșii lor needucați care locuiau la țară și își derivau cunoașterea despre lume din basmele cu Greuceanu.

Faptul că toată presa “lumii libere” în care ne găsim a titrat că rușii își bombardează propria centrală nucleară e îngrijorător, că înseamnă că suntem furajați cu gunoi și ceea ce credem noi că este informare este doar o întărâtare continuă ca pentru câinii de luptă. Dar ce e și mai problematic este că “publicul” în marea lui majoritate avea nevoia afectivă ca această informație, oricât de implauzibilă logic, să fie adevărată. Am încercat să îmi conving câțiva apropiați că totuși rușii NU au de ce să își bombardeze centrala nucleară de pe propriul teritoriu, care alimentează cu energie regiunile pe care le are sub administrare, și dacă ar vrea să o scoată din funcțiune pot să o închidă, că e sub controlul lor, nu e nevoie să dea cu rachete în reactor. Desigur am eșuat mizerabil, pentru că exact ca la vaccin, oamenii sunt întărâtați să se adâncească în percepția afectivă, în care orice ține de tabăra lor le provoacă un sentiment plăcut de căldură în stomac și orice e despre tabăra adversă le generează dezgust, pe care îl asociază automat cu tine ca mesager al “ideilor neconforme”.

Nici nu știu ce a fost mai întâi – oul sau găina? Presa dementă a ranforsat mecanismele astea cognitive, sau natura umană evitatoare de incertitudine a creat cerere pentru știri false care doar întăresc paradigma până nu au mai rămas decât ele? În privința războiului, am încercat să explic unor apropiați că, dincolo de planul atrocităților, reale sau închipuite, există și un plan rațional al războiului, cum a existat în toate războaiele de până acum (mai ales cele duse de americani, unde doar planul rațional exista 😉 ). Dar unde să stocheze ei astfel de informații când în imaginarul lor rușii sunt literalmente niște mutanți din World of Warcraft, ceva între animal și om dar mult mai aproape de animal, care au ca atribute prostia și agresivitatea extremă, și cărora nu li se poate atribui nimic rațional?

Și atunci nu e normal ca asemenea mutanți să se hrănească și cu radiații? 🙂 Dacă ar vedea o știre cu privire la orice alt popor că și-ar bombarda cu rachete centralele nucleare, ar ridica o sprânceană, dar fiind vorba de trimișii Satanei pe Pământ, acei suboameni pe care trebuie să îi eradicăm o dată pentru totdeauna, nu este evident că se hrănesc cu deșeuri nucleare iar radiațiile doar îi fac mai puternici?

Laur Tirca