Începe
Aleksandr Dughin a publicat prima analiză de după moartea fiicei sale. Pentru cei care se simt lezați, într-un fel sau altul, precizez încă din start un lucru evident: e vorba de punctul de vedere al rușilor. Sau, cum i se mai spune, ”propagandă rusă”. Cum propagandă americană avem din plin în mass-media, ca să ne apropiem cât mai tare de adevăr trebuie să cunoaștem și ceea ce gândesc ”dușmanii liberalismului”. Textul integral, mai jos.
În ultimele zile s-a produs o schimbare semnificativă a raportului de forțe în Ucraina. Acest lucru trebuie să fie înțeles în întregime.
Contraatacurile Kievului au fost, în general, nereușite în regiunea Kherson, dar, din păcate, au avut succes în regiunea Harkov. Situația de la Harkov și retragerea forțată a forțelor aliate reprezintă punctul de cotitură. Făcând abstracție de efectele psihologice și de sentimentele legitime ale patrioților, ar trebui să se constate că, în întreaga istorie a FAE, am ajuns la un punct de neîntoarcere.
Toată lumea recomandă acum măsuri extraordinare pentru a schimba situația, iar unele dintre aceste sugestii sunt destul de raționale. Nu pretindem că suntem originali, ci doar încercăm să rezumăm cele mai importante puncte și recomandări și să le plasăm în contextul geopolitic global.
Al treilea război mondial
Ne aflăm în pragul celui de-al treilea război mondial, pe care Occidentul îl împinge în mod compulsiv. Iar acest lucru nu mai este o teamă sau o așteptare, ci un fapt. Rusia este în război cu Occidentul colectiv, cu NATO și aliații săi (deși nu cu toți – Turcia și Grecia au propria lor poziție, iar o serie de țări europene, în special, dar nu numai, Franța și Italia, nu doresc să participe activ la un război cu Rusia). Și totuși, amenințarea unui al treilea război mondial este tot mai aproape.
Dacă se va ajunge la utilizarea armelor nucleare este o întrebare deschisă. Dar probabilitatea unui Armaghedon nuclear crește pe zi ce trece. Este destul de clar, și mulți comandanți militari americani (cum a declarat recent fostul comandant american în Europa, Ben Hodges) declară deschis acest lucru, că Occidentul nu se va mulțumi nici măcar cu retragerea noastră completă de pe teritoriul fostei Ucraine, ci ne va termina pe teritoriul nostru, insistând asupra ”capitulării necondiționate” (Jens Stoltenberg), ”dezimperializării” (Ben Hodges), dezmembrării Rusiei.
În 1991, Occidentul a fost mulțumit de prăbușirea URSS și de capitularea noastră ideologică, în primul rând prin acceptarea ideologiei liberale occidentale, a sistemului politic și a economiei sub mentorat occidental. Astăzi, linia roșie pentru Occident este existența unei Rusii suverane – chiar și în interiorul granițelor Federației Ruse.
Contraatacul din partea AFU în regiunea Harkov este un atac direct al Occidentului asupra Rusiei. Toată lumea știe că ofensiva a fost organizată, pregătită și echipată de comandamentul militar al SUA și al NATO și s-a desfășurat sub supravegherea directă a acestora. Nu este vorba doar de utilizarea echipamentelor militare NATO, ci și de implicarea directă a serviciilor de informații aerospațiale occidentale, a mercenarilor și a instructorilor. În ochii Occidentului, este începutul ”sfârșitului nostru”. Odată ce am avut o slăbiciune în apărarea teritoriilor aflate sub controlul nostru la Harkov, putem continua să fim înfrânți. Acesta nu este un mic succes al contraofensivei Kievului, ci primul succes tangibil al forțelor NATO în operațiunea Drang nach Osten.
Desigur, se poate încerca să se pună pe seama unor ”dificultăți tehnice” temporare și să se amâne analiza de fond a situației pentru o dată ulterioară. Dar nu ar face decât să întârzie realizarea faptului împlinit și, prin urmare, nu ar face decât să ne slăbească și să ne demoralizeze.
Așadar, merită să recunoaștem la rece: Occidentul ne-a declarat război și îl poartă deja. Nu noi am ales acest război, nu noi l-am dorit. În 1941, nici noi nu ne-am dorit războiul cu Germania nazistă și am refuzat să credem în el până la sfârșit. Dar, în situația actuală, când este purtată împotriva noastră de facto, acest lucru nu este decisiv. Tot ceea ce contează acum este să câștigăm, apărând dreptul Rusiei de a fi.
Sfârșitul USO
USO ca operațiune limitată de eliberare a Donbass și a unui număr de teritorii din Novorossia s-a încheiat. Acesta a degenerat treptat într-un război în toată regula cu Occidentul, în care, de fapt, regimul terorist nazist de la Kiev joacă doar un rol instrumental. Încercarea de a o asedia și de a elibera o serie de teritorii ucrainene controlate de naziști în Novorossia, menținând în același timp neschimbat echilibrul geopolitic existent al puterii în lume, ca operațiune tehnică, a eșuat. Iar a pretinde că pur și simplu continuăm SWO – undeva la periferia atenției publice – este pur și simplu inutil.
Dincolo de voința noastră, suntem acum în război, iar acest lucru afectează fiecare cetățean rus: fiecare dintre noi se află în vizorul inamicului, al teroristului, al lunetistului, al DRG-ului.
În atari condiții, avem o situația de așa natură încât, în ansamblu, încât este imposibil să se revină la condițiile inițiale – înainte de 24 februarie 2022. Ceea ce s-a întâmplat este ireversibil și nu ar trebui să ne temem nici măcar de vreo concesie sau compromis din partea noastră. Inamicul va accepta doar capitularea totală, subjugarea, dezmembrarea și ocuparea. Așa că pur și simplu nu avem de ales.
Sfârșitul OSU înseamnă necesitatea unei transformări profunde a întregului sistem politico-social al Rusiei moderne – pentru a pune țara pe picior de război – în politică, economie, cultură și în sfera informațională. Este posibil ca SWO să fi rămas un conținut important, dar nu singurul, al vieții sociale rusești. Războiul cu Occidentul subordonează totul.
Frontul ideologic
Rusia s-a aflat într-o stare de război ideologic. Valorile apărate de Occidentul globalist – LGBT, legalizarea perversiunii, a drogurilor, fuziunea dintre om și mașină, amestecul total în migrația necontrolată etc. – sunt indisolubil legate de hegemonia politico-militară și de sistemul său unipolar. Liberalismul occidental și dominația politico-militară și economică globală a SUA și a NATO sunt unul și același lucru. Este absurd să luptăm împotriva Occidentului și să acceptăm (chiar și parțial) valorile sale, în numele cărora acesta duce un război împotriva noastră, un război de anihilare.
Propria noastră ideologie cu drepturi depline nu ne-ar fi doar ”utilă” astăzi. Dacă nu avem o astfel de strategie, vom pierde. Occidentul va continua să ne atace atât din exterior, cu naziști ucraineni înarmați și antrenați, cât și din interior, cu a cincea coloană. Tot o coloană liberală, care corupe cu pricepere mințile și sufletele tinerei generații. Fără o ideologie proprie, care să definească în mod clar cine este prieten și cine este dușman, ne vom găsi într-o astfel de situație aproape neputincioși.
O ideologie trebuie să fie enunțată imediat, iar esența sa trebuie să fie o respingere totală și directă a ideologiei occidentale, a globalismului și a liberalismului totalitar, cu toate subspeciile sale instrumentale – inclusiv neonazismul, rasismul și extremismul.
Mobilizare
Mobilizarea este inevitabilă. Războiul îi privește pe toți. Dar mobilizarea nu înseamnă trimiterea cu forța a recruților pe front. Acest lucru poate fi evitat, de exemplu, prin formarea unei mișcări de voluntariat cu drepturi depline – cu beneficiile necesare și cu sprijinul statului.
Ar trebui să se pună accentul pe veterani și pe un sprijin special pentru luptătorii din Novorossia. Rusia are puțini, dar există și susținători în străinătate. Nu ar trebui să ne fie rușine să formăm brigăzi anti-naziste și anti-globalizare formate din oameni cinstiți din Est și Vest.
Dar, cel mai important, nu trebuie să-i subestimăm pe ruși. Suntem o națiune de eroi. Cu costuri mari, dar un dușman teribil, pe care l-am învins de mai multe ori în istoria noastră glorioasă. Vom fi victorioși și de data aceasta, chiar dacă va fi un război împotriva Occidentului, iar de data aceasta va fi un război al poporului. Câștigăm războaiele poporului, războaie în care oamenii uriași sunt treziți să lupte.
Mobilizarea implică o schimbare completă a politicii de informare. Normele pe timp de pace (în esență, reprezintă o copiere oarbă a programelor și strategiilor de divertisment occidentale care nu fac decât să corupă societatea) trebuie abolite. Televiziunea și mass-media în general ar trebui să devină instrumente de mobilizare patriotică în timp de război. A început deja, puțin câte puțin, dar până acum afectează doar o mică parte a canalelor. Dar ar trebui să fie peste tot.
Cultura, informația, educația, educația, iluminarea, politica, sfera socială – totul trebuie să lucreze în unanimitate pentru război, adică pentru victorie.
Economie
Orice stat suveran poate emite atâta monedă națională cât are nevoie. Dacă este cu adevărat suveran. Războiul cu Occidentul îi privează de orice sens de a continua să joace jocuri economice conform regulilor acestuia. O economie de război nu poate fi decât suverană. Ar trebui să se cheltuiască pentru Victorie atât cât este nevoie. Trebuie doar să se asigure că emisia este concentrată într-un circuit special destinat unor scopuri strategice. În astfel de circumstanțe, corupția ar trebui să fie asimilată unei crime de război.
Războiul și confortul sunt lucruri incompatibile. Confortul ca scop, ca punct de referință în viață, trebuie abandonat. Numai națiunile pregătite pentru greutăți sunt capabile să câștige războaie reale.
În astfel de situații există întotdeauna o nouă categorie de economiști al căror scop este salvarea statului. Acest lucru este mai presus de toate. Dogmele, școlile, metodele și abordările sunt secundare.
Putem numi o astfel de economie o economie de mobilizare sau o putem numi pur și simplu o economie de război.
Aliații noștri
În orice război, rolul aliaților este extrem de important. Astăzi, Rusia nu mai are atât de multe, dar ele există. În primul rând, este vorba despre acele țări care resping o ordine occidentală liberală unipolară. Este vorba de susținătorii multipolarității, cum ar fi China, Iranul, Coreea de Nord, Serbia, Siria, Republica Centrafricană, Mali, dar și, într-o anumită măsură, India, Turcia, unele țări islamice, africane și latino-americane (în special Cuba, Nicaragua și Venezuela).
Pentru a le face față, ar trebui mobilizate toate resursele disponibile, nu doar diplomația profesională, ci și diplomația populară. Și pentru aceasta, este nevoie din nou de ideologie. Trebuie să ne convingem aliații că am decis să ne despărțim ireversibil de globalism și de hegemonia occidentală și că suntem gata să mergem până la capăt în construirea unei lumi multipolare. Aici trebuie să fim consecvenți și hotărâți. Vremea jumătăților de ton și a compromisurilor a trecut. Războiul Occidentului împotriva Rusiei împarte omenirea pe diferite părți ale baricadelor.
Factorul spiritual
În centrul confruntării globale care a început se află aspectul spiritual, religios. Rusia se află în război cu o civilizație antireligioasă care luptă împotriva lui Dumnezeu, care răstoarnă însăși fundamentele valorilor spirituale și morale – Dumnezeu, Biserica, familia, sexul, omul. Cu toate diferențele dintre ortodoxie, islamul tradițional, iudaism, hinduism sau budism, toate religiile și culturile construite pe baza lor recunosc adevărul divin, înalta demnitate spirituală și morală a omului, onorând tradițiile și instituțiile – statul, familia, comunitatea. Occidentul modern a abolit toate acestea, înlocuindu-le cu realitatea virtuală, individualismul extrem, distrugerea genului, supravegherea universală, o ”cultură a abolirii” totalitară, o societate post-adevăr.
Satanismul deschis și rasismul deschis înfloresc în Ucraina, iar Occidentul nu face decât să sprijine acest lucru.
Avem de-a face cu ceea ce bătrânii ortodocși numesc ”civilizația lui Antihrist”. Așadar, rolul Rusiei este de a uni credincioșii de diferite religii în această bătălie decisivă.
Nu trebuie să așteptați până când dușmanul lumii vă va distruge casa, vă va ucide soțul, fiul sau fiica… La un moment dat va fi prea târziu. Doamne ferește să trăim pentru a vedea un astfel de moment.
Ofensiva inamicului în regiunea Harkov este chiar asta. Începutul unui război în toată regula al Occidentului împotriva noastră.
Occidentul își demonstrează intenția de a începe un război de anihilare împotriva noastră – al treilea război mondial. Trebuie să ne reunim tot potențialul nostru național cel mai profund pentru a respinge acest atac. Cu toate mijloacele – gândire, putere militară, economie, cultură, artă, mobilizare internă a tuturor structurilor statului și a fiecăruia dintre noi.