Greta și Zelenski

Mi se pare tot mai asemănător discursul lui Zelensky cu cel al Gretei Thunberg. Nu în conținut, cât în formă. Ambii folosesc ton ca de prooroci vechi-testamentari, a căror menire nu pare a fi alta decât aceea de a certa pe toată lumea, in corpore, într-o cheie musai moralistă (deseori, dacă ascultăm cu atenție, observăm că latura concretă, practică și pragmatică, punctuală, absentează: 90% din discursul lor e mustrare, apel generalist, linii directoare vagi și cu acoperire largă, dar tocmai de aceea periculoase). Impactul este în primul rând emoțional.

Frizând tupeul, ba chiar obrăznicia, ambii se prezintă într-o ținută ”de luptă”, ”de om simplu”, ca într-o armură din interiorul căreia ei ar certa ”costumele” oficiale și instituționale.

Dar ce atrage atenția este faptul că ambii își permit performance-ul ăsta în aplauzele furtunoase, ba chiar recunoscătoare, ale celor pe care ei îi ceartă fără menajamente și pe care, aparent, îi învinuiesc de toate relele lumii.

Și spun că atrage atenția pentru că – mie cel puțin – abia asta îmi arată că discursul lor aparține, de fapt, chiar celor care sunt ”certați”. Este un discurs ”tocmit”, este un discurs-”pretext”.

De aici și tupeul lor, pe care altfel nu și l-ar permite: îl au în așa măsură tocmai pentru că li se permite din plin. Ba mai mult, aș specula că-l au pentru că li s-a cerut să-l aibă.

Ei sunt ”mijlocitorii”, portavocile unui discurs de resetare legitimat moral de ”cauza” bine garnisită emoțional. Nici Thunberg, nici Zelensky nu se adresează celor la care, aparent, se burzuluiesc: de fapt, nouă ni se adresează prin intermediul acelora. Sau mai clar: ne transmit nouă ceea ce vor cei cărora, chipurile, li se adresează.

În plus protejează ”costumele” pe care le ”ceartă”, prin faptul că ne țin nouă predici pe un ton pe care ”costumele” nu și l-ar permite fără riscuri.

Împachetarea celor doi în mantia eroică a unui martiraj cu jumătate de normă are rolul de a-i legitima în ochii noștri și de a brandui cerințele lor ca revendicări justificate moral.

De fapt, mai nimic din ceea ce ei cer nu absentează din agendele despre care auzim pe la toate marile summituri ținute de ”greii” Pământului.

Pur și simplu ei sunt ”ipostazieri” controlate ale ”vulgului” (adică ale noastre), solicitând puternicilor, pe un ton moralist (extrem de tolerat), grăbirea și implementarea unor măsuri și modificări care se află chiar pe masa de interese a acelora.

Nimeni și nimic nu-i boicotează. Nici o ușă nu le este închisă. Nici un cuvânt dur, al lor, nu pare să-i deranjeze pe cei puternici, ba chiar dimpotrivă. Și abia asta este cam ciudat. Și abia asta mă deranjează.

Silviu Dancu