De la geopolitică la tehnologie
Există un domeniu în care Rusia a fost prinsă efectiv descoperită de sancţiuni. Şi, din acest motiv, e efectiv cu fundul în baltă. Din actualul conflict puteţi fi siguri că ruşii nu vor suferi de foame sau de frig. De asemenea, nu vor avea probleme majore de logistică sau de funcţionalitate a infrastructurii. Şi nici nu vor rămâne fără arme sau muniţie, aşa cum prevedeau generălaşii de doi bani ai SUA. Şi-atunci? E vorba de domeniul tehnologiilor înalte.
Stând de vorbă cu diverşi amici de-acolo, am realizat impactul loviturii aplicate Rusiei şi vă pot spune că acesta este teribil. Mai mult, ţara este prinsă de o lipsă de direcţie deoarece, pe de o parte se duce o luptă disperată pentru achiziţionarea de tehnologie înaltă prin importuri gri, iar pe de altă parte se caută o soluţie tranziţie tehnologică rapidă către o soluţie independentă.
Dacă din punct de vedere software tranziţia funcţionează bine, găsindu-se alternative pe plan local, din punct de vedere hardware e jale. Cu toate că ruşii s-au pregătit în tot acest timp, au făcut foarte puţin în direcţia unei independenţe reale. De exemplu, în domeniul procesoarelor, au dezvoltat celebrul Elbrus, care însă din punct de vedere tehnologic e rămas în urmă. De asemenea, au ingineri talentaţi care au produs Baikal. Baikal însă e dezvoltat pe baza unei licenţe ARM şi de-aici încep problemele întrucât, în virtutea noilor restricţii, s-a cam dus şi cu această arhitectură. Desigur, având o bază, ar putea-o pirata, însă mai e o problemă: ruşii nu deţin facilităţi moderne de dezvoltare a chip-urilor. Întreaga producţie a procesoarelor lor era externalizată la TSMC care, din cauza restricţiilor, i-au lasat cu buza umflată.
Şi iată cum problema devine mare cât casa. De exemplu, Rusia îşi propune să aibă pe teritoriul său un număr cât mai mare de centre de date. Doar că aceste centre au nevoie de hardware care nu prea mai poate fi importat decât pe căi ocolite. Americanii au declarat că vor urmări cu atenţie exporturile de tehnologie şi piaţa tehnologică globală, iar entităţile care vor exporta spre Rusia vor fi sancţionate. America încă deţine tehnologii cheie şi un know how impresionant, astfel încât o restricţie dură te poate arunca în epoca de piatră. De aceea e de aşteptat ca Rusia să sufere imens din cauza acestei probleme.
Situaţia i-a făcut pe chinezi să caşte bine ochii. Individul din imaginea ataşată prezentului articol se numeşte Bao Yungang şi este un om de ştiinţă de top din domeniul tehnologiilor hardware. În sarcina sa au transferat chinezii spinoasa problemă a obţinerii independenţei tehnologice reale faţă de SUA. Iar planul chinezului este acela de a dezvolta un procesor cu arhitectură derivată din cea a RISC-V. RISC-V este o arhitectură open source, susţinută de organizaţia RISC-V International, organizaţie cu peste 1000 de membri în 50 de ţări. Aşadar, tehnologia e cu adevărat deschisă.
Echipa lui Bao Yungang susţine că, în ciuda arhitecturii deschise, SUA ar putea pune restricţii şi pe această tehnologie. De aceea îşi propune să deriveze arhitectura, creând RISC-X, o tehnologie deschisă 100% chinezească şi care va fi împărtăşită cu toate ţările Belt&Road.
În RISC-X îşi pun speranţele şi ruşii, însă echipele lor de cercetare merg pe moment pe linia RISC-V. Astfel, grupul Varton – structura de bază a Baikal Electronics – a achiziţionat 34% din acţiunile Cloudbear, un dezvoltator de procesare din Sankt Petersburg, aflat într-un stadiu avansat pentru lansarea propriului procesor bazat pe arhitectura RISC-V. De asemenea, tot în Rusia, Syntacore sunt extrem de avansaţi în designul procesoarelor proprii bazate pe aceeaşi arhitectură.
Problema majoră a ruşilor nu pare a fi atât design-ul ci fabrica unde s-ar putea produce chip-ul. Rusia are, într-adevăr, un program extrem de ambiţios de dezvoltare a propriilor capacităţi de producţie, însă treaba este mai mult decât problematică întrucât şi China a impus propriile restricţii pentru exportul de tehnologie. Astfel ruşilor nu le rămâne decât să comande în China. Doar că şi aici e cu cântec.
China are capacităţi avansate de producţie, însă este dependentă de SUA în domeniul EDA(electronic design automation), astfel încât sancţiunile SUA ar putea să-i lovească destul de dur în acest domeniu, blocându-le capacităţile de producţie. Chiar şi aşa, Bao Yungang mizează pe design-ul său, sperând să creeze un întreg ecosistem hardware în jurul noului procesor. Asta în timp ce ruşii speră să reuşească să-şi acopere rapid găurile tehnologice.
Partea de-a dreptul hilară e că, în prezent, producţia de gadgeturi e atât de mare încât se estimează că în scurt timp piaţa se va proca din cauza lipsei cererii. În acelaşi timp, în Rusia, e o cerere imensă de tehnologie performată de bază, iar cine va reuşi s-o acopere va trage lozul câştigător.
De ce am scris acest articol? Pentru a vă atrage atenţia asupra marii „debranşări” tehnologice pe care-o trăim. Odată cu criza din Ucraina, apele încep să se separe şi din punct de vedere tehnologic. E abia începutul, însă totul se petrece exact aşa cum am descris-o încă de la începutul anului 2020 (de fapt de la primele conflicte SUA-Huawei). După ce chinezii, ruşii şi ceilalţi vor reuşi să pună la punct o tehnologie diferită, compatibilitatea sistemelor se va păstra, însă după acest moment absolut totul se va separa în cel puţin două blocuri. Şi uite-aşa vom trece de la multipolarismul geopolitic la cel tehnologic.