Vox Populi, Vox Dei

Ca tot sunt astăzi Floriile sau Intrarea Domnului în Ierusalim, de fiecare dată această sărbătoare mă duce cu gândul la mulțimile care îl aclamează ca pe un învingător pe Hristos, ca pe unul care va îi va elibera de dominația romană. Dar toate aceste mulțimi peste nici o săptămână vor cere furioase răstignirea Lui. Ba mai mult ele însele se vor blestema “Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27: 25 )

Și de fiecare dată acest eveniment mă duce la citatul clasic deja. “Vox populi, Vox Dei” oare așa să fie? Oare cât de „Vox Dei.” este “Vox Populi”?

Așa ne spune o legenda mediatică “Vox populi, vox Dei” și multă vreme o credeam și eu până am dat peste citatul integral. Acesta aparține lui Alcuin din York ( Flaccus Albinus Alcuinus, pe numele lui în englezesc Ealhwine. 735 –804 d.Hr.) cărturar englez, teolog, profesor la şcoala palatină din Aachen, apropiat al lui Carol cel Mare.

Citatul integral și original este de fapt o fraza a lui Alcuin dintr-o scrisoare pentru acest mare rege. Așadar “Vox populi, vox Dei” este scoasă din context astfel că dacă citim textul integral sensul este exact pe dos.

❗️Zicea Alcuin în textul latin: “Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniæ proxima sit” (Nu ascultați celor care pretind ca Vocea Poporului este Vocea Lui Dumnezeu, pentru că vacarmul maselor este intotdeauna apropiat nebuniei!)

Deci acest „Vox Populi, Vox Dei,” a fost tot timpul o frază, care scoasă din context a manipulat și continuă să manipuleze. Iar după aceste 2 exemple atât cel biblic cât și al lui Alcuin, dar și după mulțimile furioase ale Revoluției franceze, după psihoza maselor naziste sau bolsevice cum mai putem noi astăzi sa mai credem ca “Vox Populi, Vox Dei”?

Dacă ne uităm la mulțimile de astăzi și psihozele lor nu cred că am evoluat prea mult e suficient sa ne amintim de pandemie și înțepare, deși ne place sa credem ca suntem superiori tuturor celor dinaintea noastră.

P.S. Conform tradiției am pus ramurile de salcie sfințite în jurul crucii primite cadou de la nepoata noastră care a făcut-o la cursurile de sculptură tradițională.

sursa: Mircea Morar