Arhive etichete: WW3

Începe

Aleksandr Dughin a publicat prima analiză de după moartea fiicei sale. Pentru cei care se simt lezați, într-un fel sau altul, precizez încă din start un lucru evident: e vorba de punctul de vedere al rușilor. Sau, cum i se mai spune, ”propagandă rusă”. Cum propagandă americană avem din plin în mass-media, ca să ne apropiem cât mai tare de adevăr trebuie să cunoaștem și ceea ce gândesc ”dușmanii liberalismului”. Textul integral, mai jos.

În ultimele zile s-a produs o schimbare semnificativă a raportului de forțe în Ucraina. Acest lucru trebuie să fie înțeles în întregime.

Contraatacurile Kievului au fost, în general, nereușite în regiunea Kherson, dar, din păcate, au avut succes în regiunea Harkov. Situația de la Harkov și retragerea forțată a forțelor aliate reprezintă punctul de cotitură. Făcând abstracție de efectele psihologice și de sentimentele legitime ale patrioților, ar trebui să se constate că, în întreaga istorie a FAE, am ajuns la un punct de neîntoarcere.

Toată lumea recomandă acum măsuri extraordinare pentru a schimba situația, iar unele dintre aceste sugestii sunt destul de raționale. Nu pretindem că suntem originali, ci doar încercăm să rezumăm cele mai importante puncte și recomandări și să le plasăm în contextul geopolitic global.

Al treilea război mondial

Ne aflăm în pragul celui de-al treilea război mondial, pe care Occidentul îl împinge în mod compulsiv. Iar acest lucru nu mai este o teamă sau o așteptare, ci un fapt. Rusia este în război cu Occidentul colectiv, cu NATO și aliații săi (deși nu cu toți – Turcia și Grecia au propria lor poziție, iar o serie de țări europene, în special, dar nu numai, Franța și Italia, nu doresc să participe activ la un război cu Rusia). Și totuși, amenințarea unui al treilea război mondial este tot mai aproape.

Dacă se va ajunge la utilizarea armelor nucleare este o întrebare deschisă. Dar probabilitatea unui Armaghedon nuclear crește pe zi ce trece. Este destul de clar, și mulți comandanți militari americani (cum a declarat recent fostul comandant american în Europa, Ben Hodges) declară deschis acest lucru, că Occidentul nu se va mulțumi nici măcar cu retragerea noastră completă de pe teritoriul fostei Ucraine, ci ne va termina pe teritoriul nostru, insistând asupra ”capitulării necondiționate” (Jens Stoltenberg), ”dezimperializării” (Ben Hodges), dezmembrării Rusiei.

În 1991, Occidentul a fost mulțumit de prăbușirea URSS și de capitularea noastră ideologică, în primul rând prin acceptarea ideologiei liberale occidentale, a sistemului politic și a economiei sub mentorat occidental. Astăzi, linia roșie pentru Occident este existența unei Rusii suverane – chiar și în interiorul granițelor Federației Ruse.

Contraatacul din partea AFU în regiunea Harkov este un atac direct al Occidentului asupra Rusiei. Toată lumea știe că ofensiva a fost organizată, pregătită și echipată de comandamentul militar al SUA și al NATO și s-a desfășurat sub supravegherea directă a acestora. Nu este vorba doar de utilizarea echipamentelor militare NATO, ci și de implicarea directă a serviciilor de informații aerospațiale occidentale, a mercenarilor și a instructorilor. În ochii Occidentului, este începutul ”sfârșitului nostru”. Odată ce am avut o slăbiciune în apărarea teritoriilor aflate sub controlul nostru la Harkov, putem continua să fim înfrânți. Acesta nu este un mic succes al contraofensivei Kievului, ci primul succes tangibil al forțelor NATO în operațiunea Drang nach Osten.

Desigur, se poate încerca să se pună pe seama unor ”dificultăți tehnice” temporare și să se amâne analiza de fond a situației pentru o dată ulterioară. Dar nu ar face decât să întârzie realizarea faptului împlinit și, prin urmare, nu ar face decât să ne slăbească și să ne demoralizeze.

Așadar, merită să recunoaștem la rece: Occidentul ne-a declarat război și îl poartă deja. Nu noi am ales acest război, nu noi l-am dorit. În 1941, nici noi nu ne-am dorit războiul cu Germania nazistă și am refuzat să credem în el până la sfârșit. Dar, în situația actuală, când este purtată împotriva noastră de facto, acest lucru nu este decisiv. Tot ceea ce contează acum este să câștigăm, apărând dreptul Rusiei de a fi.

Sfârșitul USO

USO ca operațiune limitată de eliberare a Donbass și a unui număr de teritorii din Novorossia s-a încheiat. Acesta a degenerat treptat într-un război în toată regula cu Occidentul, în care, de fapt, regimul terorist nazist de la Kiev joacă doar un rol instrumental. Încercarea de a o asedia și de a elibera o serie de teritorii ucrainene controlate de naziști în Novorossia, menținând în același timp neschimbat echilibrul geopolitic existent al puterii în lume, ca operațiune tehnică, a eșuat. Iar a pretinde că pur și simplu continuăm SWO – undeva la periferia atenției publice – este pur și simplu inutil.

Dincolo de voința noastră, suntem acum în război, iar acest lucru afectează fiecare cetățean rus: fiecare dintre noi se află în vizorul inamicului, al teroristului, al lunetistului, al DRG-ului.

În atari condiții, avem o situația de așa natură încât, în ansamblu, încât este imposibil să se revină la condițiile inițiale – înainte de 24 februarie 2022. Ceea ce s-a întâmplat este ireversibil și nu ar trebui să ne temem nici măcar de vreo concesie sau compromis din partea noastră. Inamicul va accepta doar capitularea totală, subjugarea, dezmembrarea și ocuparea. Așa că pur și simplu nu avem de ales.

Sfârșitul OSU înseamnă necesitatea unei transformări profunde a întregului sistem politico-social al Rusiei moderne – pentru a pune țara pe picior de război – în politică, economie, cultură și în sfera informațională. Este posibil ca SWO să fi rămas un conținut important, dar nu singurul, al vieții sociale rusești. Războiul cu Occidentul subordonează totul.

Frontul ideologic

Rusia s-a aflat într-o stare de război ideologic. Valorile apărate de Occidentul globalist – LGBT, legalizarea perversiunii, a drogurilor, fuziunea dintre om și mașină, amestecul total în migrația necontrolată etc. – sunt indisolubil legate de hegemonia politico-militară și de sistemul său unipolar. Liberalismul occidental și dominația politico-militară și economică globală a SUA și a NATO sunt unul și același lucru. Este absurd să luptăm împotriva Occidentului și să acceptăm (chiar și parțial) valorile sale, în numele cărora acesta duce un război împotriva noastră, un război de anihilare.

Propria noastră ideologie cu drepturi depline nu ne-ar fi doar ”utilă” astăzi. Dacă nu avem o astfel de strategie, vom pierde. Occidentul va continua să ne atace atât din exterior, cu naziști ucraineni înarmați și antrenați, cât și din interior, cu a cincea coloană. Tot o coloană liberală, care corupe cu pricepere mințile și sufletele tinerei generații. Fără o ideologie proprie, care să definească în mod clar cine este prieten și cine este dușman, ne vom găsi într-o astfel de situație aproape neputincioși.

O ideologie trebuie să fie enunțată imediat, iar esența sa trebuie să fie o respingere totală și directă a ideologiei occidentale, a globalismului și a liberalismului totalitar, cu toate subspeciile sale instrumentale – inclusiv neonazismul, rasismul și extremismul.

Mobilizare

Mobilizarea este inevitabilă. Războiul îi privește pe toți. Dar mobilizarea nu înseamnă trimiterea cu forța a recruților pe front. Acest lucru poate fi evitat, de exemplu, prin formarea unei mișcări de voluntariat cu drepturi depline – cu beneficiile necesare și cu sprijinul statului.

Ar trebui să se pună accentul pe veterani și pe un sprijin special pentru luptătorii din Novorossia. Rusia are puțini, dar există și susținători în străinătate. Nu ar trebui să ne fie rușine să formăm brigăzi anti-naziste și anti-globalizare formate din oameni cinstiți din Est și Vest.

Dar, cel mai important, nu trebuie să-i subestimăm pe ruși. Suntem o națiune de eroi. Cu costuri mari, dar un dușman teribil, pe care l-am învins de mai multe ori în istoria noastră glorioasă. Vom fi victorioși și de data aceasta, chiar dacă va fi un război împotriva Occidentului, iar de data aceasta va fi un război al poporului. Câștigăm războaiele poporului, războaie în care oamenii uriași sunt treziți să lupte.

Mobilizarea implică o schimbare completă a politicii de informare. Normele pe timp de pace (în esență, reprezintă o copiere oarbă a programelor și strategiilor de divertisment occidentale care nu fac decât să corupă societatea) trebuie abolite. Televiziunea și mass-media în general ar trebui să devină instrumente de mobilizare patriotică în timp de război. A început deja, puțin câte puțin, dar până acum afectează doar o mică parte a canalelor. Dar ar trebui să fie peste tot.

Cultura, informația, educația, educația, iluminarea, politica, sfera socială – totul trebuie să lucreze în unanimitate pentru război, adică pentru victorie.

Economie

Orice stat suveran poate emite atâta monedă națională cât are nevoie. Dacă este cu adevărat suveran. Războiul cu Occidentul îi privează de orice sens de a continua să joace jocuri economice conform regulilor acestuia. O economie de război nu poate fi decât suverană. Ar trebui să se cheltuiască pentru Victorie atât cât este nevoie. Trebuie doar să se asigure că emisia este concentrată într-un circuit special destinat unor scopuri strategice. În astfel de circumstanțe, corupția ar trebui să fie asimilată unei crime de război.

Războiul și confortul sunt lucruri incompatibile. Confortul ca scop, ca punct de referință în viață, trebuie abandonat. Numai națiunile pregătite pentru greutăți sunt capabile să câștige războaie reale.

În astfel de situații există întotdeauna o nouă categorie de economiști al căror scop este salvarea statului. Acest lucru este mai presus de toate. Dogmele, școlile, metodele și abordările sunt secundare.

Putem numi o astfel de economie o economie de mobilizare sau o putem numi pur și simplu o economie de război.

Aliații noștri

În orice război, rolul aliaților este extrem de important. Astăzi, Rusia nu mai are atât de multe, dar ele există. În primul rând, este vorba despre acele țări care resping o ordine occidentală liberală unipolară. Este vorba de susținătorii multipolarității, cum ar fi China, Iranul, Coreea de Nord, Serbia, Siria, Republica Centrafricană, Mali, dar și, într-o anumită măsură, India, Turcia, unele țări islamice, africane și latino-americane (în special Cuba, Nicaragua și Venezuela).

Pentru a le face față, ar trebui mobilizate toate resursele disponibile, nu doar diplomația profesională, ci și diplomația populară. Și pentru aceasta, este nevoie din nou de ideologie. Trebuie să ne convingem aliații că am decis să ne despărțim ireversibil de globalism și de hegemonia occidentală și că suntem gata să mergem până la capăt în construirea unei lumi multipolare. Aici trebuie să fim consecvenți și hotărâți. Vremea jumătăților de ton și a compromisurilor a trecut. Războiul Occidentului împotriva Rusiei împarte omenirea pe diferite părți ale baricadelor.

Factorul spiritual

În centrul confruntării globale care a început se află aspectul spiritual, religios. Rusia se află în război cu o civilizație antireligioasă care luptă împotriva lui Dumnezeu, care răstoarnă însăși fundamentele valorilor spirituale și morale – Dumnezeu, Biserica, familia, sexul, omul. Cu toate diferențele dintre ortodoxie, islamul tradițional, iudaism, hinduism sau budism, toate religiile și culturile construite pe baza lor recunosc adevărul divin, înalta demnitate spirituală și morală a omului, onorând tradițiile și instituțiile – statul, familia, comunitatea. Occidentul modern a abolit toate acestea, înlocuindu-le cu realitatea virtuală, individualismul extrem, distrugerea genului, supravegherea universală, o ”cultură a abolirii” totalitară, o societate post-adevăr.

Satanismul deschis și rasismul deschis înfloresc în Ucraina, iar Occidentul nu face decât să sprijine acest lucru.

Avem de-a face cu ceea ce bătrânii ortodocși numesc ”civilizația lui Antihrist”. Așadar, rolul Rusiei este de a uni credincioșii de diferite religii în această bătălie decisivă.

Nu trebuie să așteptați până când dușmanul lumii vă va distruge casa, vă va ucide soțul, fiul sau fiica… La un moment dat va fi prea târziu. Doamne ferește să trăim pentru a vedea un astfel de moment.

Ofensiva inamicului în regiunea Harkov este chiar asta. Începutul unui război în toată regula al Occidentului împotriva noastră.

Occidentul își demonstrează intenția de a începe un război de anihilare împotriva noastră – al treilea război mondial. Trebuie să ne reunim tot potențialul nostru național cel mai profund pentru a respinge acest atac. Cu toate mijloacele – gândire, putere militară, economie, cultură, artă, mobilizare internă a tuturor structurilor statului și a fiecăruia dintre noi.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

WW3

Ar trebui să ni se spună verde-n față. Suntem în plin război mondial, al treilea, deși încă se desfășoară într-o singură țară.

Explicația e simplă. Din partea Occidentului dirijat de SUA și UK participă cel puțin 50 de state, printre care și România. Vorbim despre armament, bani și mercenari.

De cealaltă parte, Rusia nu a făcut un secret din faptul că primește același tip de ajutor din partea unor țări africane și din Orientul Mijlociu. China și India probabil o fac mai puțin la vedere, în timp ce Coreea de Nord s-a arătat dispusă să contribuie cu 100.000 de soldați “voluntari”.

Așa cum arată lucrurile astăzi, e doar o chestiune de timp până când războiul va depăși granițele Ucrainei. Și va deveni “mondial” inclusiv în jurnalele de știri, nu doar în comentariile de pe Telegram.

Dacă nu se produce o răsturnare de situație la Washington, nu văd cum ar putea fi evitat un WW3 ca la carte, cu români luați cu arcanul în prima linie.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Mizele războiului

Războiul din Ucraina ne priveşte pe toţi.

Şi nu pentru că este în Ucraina ci pentru că este al treilea război mondial ce, deocamdată, se desfăşoară doar în Ucraina, deşi “ghioceii” războiului se străduiesc să apară şi în Kosovo, Bosnia, Taiwan…

Abia când înţelegem că e vorba de al treilea război mondial, care va reaşeza ordinea mondială, înţelegem şi care sunt mizele sale reale pentru noi.

Iar mizele sunt sufleteşti.

Dacă Vestul va câştiga acest război, lumea va intra într-un coşmar totalitar, cu corectitudine politică, deliruri gender, deliruri ecologiste şi alte nebunii de acest gen. Le “pregustăm”, deja…

Dacă va câştiga Estul, nu o să vină o lume mai bună, dar vom continua să trăim într-o lume cu probleme, complicaţii, râs şi plâns, griji, războaie, crize succesive. Adică o lume nomală.

Nu este o luptă între două ideologii ci este o luptă între globalizarea ideologică a Occidentului şi state normale, cu virtuţile şi păcatele lor, care se opun acestei globalizări.

Nici Rusia, nici China, nu vor să impună modelul lor politic lumii. Nu se vorbeşte despre “putinizarea” sau “chinezificarea” Vestului.

Din contra, se vorbeşte despre suveranitate şi pragmatism în relaţiile internaţionale şi în cele economice.

Putin nu vrea un putin la Bruxelles sau Berlin, ci vrea oameni rezonabili, raţionali, capabili să discute dincolo de propriile blocaje ideologice.

Nici Xi nu vrea să ne vadă în cămăşuţe maoiste ci doar bucurându-ne de chinezăriile sale şi suficient de prosperi ca să cumpărăm noua generaţie Huawei.

În schimb, Vestul vrea toată lumea la fel: distrusă moral, anticreştină ca valori şi mod de viaţă, degenerată intelectual şi disciplinată corect politic.

Şi o spun direct, o spun deschis, nu se ascund după degete.

Tocmai această sinceritate ideologică a Vestului şi non-ideologică a Estului indică că mizele acestui război sunt spirituale şi nu vom avea scuză în faţa lui Dumnezeu pentru opţiunile noastre.

Desigur, excludem aici pe sărmanii cu duhul care chiar cred în propaganda zelenskiană…

Iată, sunt două opţiuni: normalitatea, cu toate imperfecţiunile sale, sau totalitarismul ideologic globalist…

Eu am ales.

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Halal detensionare

Tocmai subliniam ieri că băieții de la Casa Alba manifestă un dram de rațiune. Și că evită să escaladeze și mai tare conflictul din Ucraina, prin trimiterea de rachete cu rază lungă de acțiune.

Minunea a durat doar o zi. A fost, de fapt, un simplu fake-news pus în scenă de Joe Biden, ca să liniștească opinia publică din Statele Unite (căci populația din Europa oricum nu contează).

În interval de mai puțin de 24 de ore, președintele SUA a revenit cu un editorial publicat în gazeta de perete a Deep State – cotidianul The New York Times. Pe scurt, șeful de la Casa Albă îi va trimite lui Zelensky ”sisteme de rachete și muniții mai avansate”, inclusiv elicoptere, cu precizarea că ”administrația Biden nu le va permite ucrainenilor să lovească în afara propriei frontiere”. Wow!

Te doare mintea, nu alta. Cu alte cuvinte, generalii de la Pentagon vor urmări fiecare lovitură a lui Zelensky. Eventual, vor apăsa pe butoane în locul lui Arestovich. ”Ne-am mișcat rapid pentru a trimite Ucrainei o cantitate semnificativă de armament și muniție, astfel încât să poată lupta pe câmpul de luptă și să fie în cea mai puternică poziție posibilă la masa negocierilor”, a scris Biden în editorialul pentru New York Times.

Așadar, în Ucraina va ajunge sistemul de rachete cu lansare multiplă (MLRS), cunoscut sub numele de HIMARS (High Mobility Rockets System), cu o rază de acțiune de 83 până la 185 de mile (298 kilometri). Cu alte cuvinte, oamenii lui Zelensky vor putea lovi orice localitate de pe teritoriul Rusiei aflată la mai puțin de 300 de kilometri de graniță.

Joe Biden promite, cu mâna pe inimă, că ”nu-i va permite” lui Zelensky să sară calul. ”Nu încurajăm sau permitem Ucrainei să lovească dincolo de granițele sale. Nu vrem să prelungim războiul doar pentru a provoca durere Rusiei”, a scris Biden în NYT, cu inima strânsă, empatic față de poporul rus, adresându-se unei audiențe formată exclusiv din preșcolari.

Rebekah Koffler, fost ofițer al Agenției de Informații a Apărării și autor al cărții ”Putin’s Playbook: Planul secret al Rusiei de a învinge America”, a declarat că administrația Biden recunoaște că ”merge pe o linie foarte, foarte fină cu rușii” prin trimiterea unor sisteme mai avansate. ”Riscul este întotdeauna prezent. Este vorba despre gestionarea riscului”, a declarat Koffler pentru Fox News.

De subliniat că SUA și Rusia s-au mai confruntat de-a lungul timpului în diverse puncte ale globului, adesea prin intermediari, dar de fiecare dată au avut grijă să nu trimită pe front armament puternic și sofisticat, care ar fi putut duce la o escaladare incontrolabilă.

Rusia a avertizat luna trecută cu privire la ”consecințe imprevizibile” dacă SUA și aliații din NATO vor continua să trimită Ucrainei arme ”sensibile”.

Rămâne de văzut cât control vor avea americanii asupra rachetelor livrate sub formă de cadou. Și dacă nu cumva Zelensky abia așteaptă să-și încordeze mușchii dincolo de granița cu rușii, cât mai aproape de Moscova.

Adrian Onciu

Intrăm în cea mai dubioasă fază a războiului: Dmitri Peskov spune că, după ce SUA a ales să livreze Ucrainei sisteme avansate de rachete, comunicarea dintre Moscova și Washington a fost întreruptă de către ruși. De asemenea, mai mulți oficiali ruși re rang înalt lasă să se înțeleagă că a fost depășită o linie roșie, începând de la care nu mai este posibilă continuarea războiului fără implicarea „celui de-al treilea stat”, aluzie transparentă la SUA. Suntem în acel moment critic în care absolut orice se poate întâmpla. Deja nu mai e de joacă!

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Coadă la Lockheed Martin

În pandemie Cîțu a luat nenumărate doze de ”sănătate curată” de la Albert Bourla, via Ursula. A fost un tun de câteva miliarde. Nimic spectaculos, circulați. Nu-i nimic de văzut, ar zice doamna Kovesi.

În război, ce credeți că ia generalul Ciucă de la partenerii noștri strategici? Gumă de mestecat? Coca Cola fără zahăr? Pantofi Nike? Greșit! Ciucă se pregătește să cumpere avioane, elicoptere, submarine, rachete. Fleacuri, cu alte cuvinte. Chestii pe care le are tot omul pe lângă casă.

Dacă ne uităm în urmă la tunul lui Cîțu, afacerea cu armament pe motiv că ”vin rușii!” reprezintă lovitura secolului pentru americani. Și nu, nu-i vorba doar despre contractele cu România. Toți partenerii NATO au primit de urgență cartea de vizită a șefului de la Lockheed Martin.

La sediul firmei de armament din Maryland, USA, sună telefoanele mai ceva ca la o sesiune de videochat gratis, cu topmodele de la Victoria’s Secret.

Astăzi a fost agitație mare la Palatul Victoria, cu multe emoții. Vicepreședintele companiei Lockheed Martin, Raymond Pisseli, s-a deplasat în carne și oase la București, să dea mâna cu generalul Ciucă. Și să inspire aerul plăcut, îmbătător, al teancurilor groase de dolari care vor zbura curând spre Maryland.

Contractele trebuie semnate acum, rapid, cât încă se aud împușcăturile de la Azovstal și lumea vorbește doar despre război, apocalipsă nucleară și ”alianța de neclintit” în lupta cu balaurul măcelar.

Potrivit unui comunicat al Guvernului, premierul Ciucă a subliniat ”importanţa sprijinului acordat de SUA din perspectiva accesului la tehnologie performantă în domeniul apărării, precum avioane multi-rol, sistemele Himars, Patriot sau bateriile anti-rachetă de la Marea Neagră”. Dacă vă străduiți să vedeți cu ochii minții teancurile de bani destinate înarmării, imaginați-vă un tren de marfă plin cu dolari. În comparație, banii din pandemie încap într-o roabă. Sunt nesemnificativi.

Ar trebui să ne bucurăm, la sugestia lui Iohannis. Bugetul Apărării va urca la 2,5% din PIB, cât dăm și pe Educație.

Dacă tot ce-am putut obține din cei 2,5% pentru Educație a fost un analfabetism funcțional, să sperăm că din același procent vom face rost măcar de niște armament perfect funcțional.

Că-l vom folosi doar la parada de Ziua Națională, pe sub Arcul de Triumf (mai puțin submarinele!), asta-i altă problemă.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Ultimul Război American

Când Roma nu a mai avut forța pentru a impune Legea romană (Pax Romana), a ales să propage “dezordinea romană”, în numele supraviețuirii. Mai mult, Imperiul Roman de Răsărit a ridicat această strategie la rang de politică imperială pentru a-și proteja frontierele – dacă Imperiul nu putea guverna frontierele, alegerea a fost să le facă neguvernabile, imposibil de guvernat, deci fără miză se a fi cucerite.

Statele Unite ale Americii, un imperiu informal, au preluat această strategie, dar au modificat-o – dacă în cazul romanilor era o tehnică defensivă, folosită în interiorul teritoriului, în cazul Americii a devenit totalmente ofensivă, conflictele generate fiind externe homeland-ului. Caracteristic imperiilor în declin, profitând de poziția geografică izolată și sigură în intimitatea celor două oceane, aprinde conflicte în întreaga lume, de cele mai multe ori în proximitatea adversarilor și astfel se poziționează ca o oază de stabilitate și securitate, atrăgând fluxurile financiare din întreaga lume.

În concluzie, guvernarea prin haos și război este deosebit de profitabilă pentru SUA: își hrănește complexul industrial militar generând piață pentru armament, dar și restul companiilor americane, își slăbește adversarii, nevoiți să își consume resurse importante pentru a purta războaie induse care produc adeseori și instabilitate internă și, cel mai important, SUA își poate proteja produsul său de export cel mai valoros – petro/dolarul.

Problema cea mai mare este că acest joc nu este o formulă win-win, ci una lose-lose, miza nu este ca SUA să nu piardă, ci să piardă mai puțin decât adversarii. Profesorul Mearshimmer observa că SUA creează haos și distrugere și din teama ca pacea și dezvoltarea economică să nu ajute la întărirea unei alte puteri capabile să îi conteste hegemonia. Inevitabil s-a produs, iar după treizeci de ani de unipolaritate incontestabilă, China și Rusia bat la ușa Americii cu propunerea unei ordini mondiale multipolare – plăcinta trebuie împărțită! America, aflată în faza de declin accentuat, sau mai precis elitele sale, au aplicat și intern această tehnică a haosului (mișcările BLM) dar, de principiu, criza internă se exportă către alte țări.

În acest context, Ucraina nu are decât un rol marginal. Să lăsăm emoția să inunde discursurile analiștilor “profesioniști” și să avem puterea să verbalizăm evidența – morții și distrugerea Ucrainei, pe cât de tragice, pe atât de irelevante sunt în tabloul general al acestui Ultim Război American.

Eliberarea țării și lupta ei pentru suveranitate/popor sunt invenții ale aparatului de propagandă de la Washington la fel de reale precum soldatul care a mers două zile cu un glonț în inimă, fetița care a apăsat frâna, deși în picior avea un glonț al dușmanul rus sau pilotul-minune care a doborât toată flota de avioane rusești.

Oamenii au nevoie de mit și de excepțional, iar propaganda hrănește această foame a omului-modern, cu individualitate castrată, identitate incertă și păgân, autoexlus de la creștinism pe motiv de modă. Le vinde o apartenență, o suprapunere cu o cauză și ei cumpără, dovadă stă puzderia de conturi cu steagul Ucrainei la profil. Formă fără fond, cei mai mulți habar nu au unde este Ucraina pe hartă.

Prăbușirea URSS în 1991 a închis un ciclu istoric – pentru prima dată în ultimii 500 de ani, nicio țară europeană (imperiu) nu era o putere globală. Întregul sistem de relații internaționale a devenit oglinda acestei hegemonii americane – instituții internaționale (FMI, Banca Mondială, ONU) și controlul informațiilor (presa, rețele sociale).

Rezultatul? Invazia Irakului sub un pretext fals, deci o nesocotire fățișă a sistemul de securitate internațional, Libia, Iugoslavia, Afganistan, toate aceste agresiuni au fost posibile, permise și nesancționate. Se știe acum că intenția lui Gaddafi era să formeze Uniunea Statelor Africane, cu o monedă unică, dinarul libian, cuplat la aur, înlocuind atât dolarul ca monedă de referință, inclusiv pentru țările africane francofone dependente de francul francez. Țările NATO au reacționat pentru “reinstaurarea democrației” și înlăturarea dictatorului, în special Franța și SUA. Distrugerea Libiei continuă și azi, la zece ani de la înlăturarea lui Gaddafi, țara fiind neguvernabilă, un tărâm pierdut, captiv al unui război civil perpetuu.

Lui Saddam Hussein i s-au inventat arme de distrugere în masă. Coincidența, numai coincidența, face ca și acesta să fi cochetat cu vânzarea petrolul în altă monedă decât dolarul. Sistemul de legi internaționale este aliniat principiilor westafaliene (doctrina egalității suverane, indiferent de statut și de putere, orice stat are aceleași drepturi, o utopie pe care cele două războaie mondiale au spulberat-o) cel puțin în teorie, căci în practică nu se aplică și Americii care, împreună cu aliații europeni pot invada și schimba orice regim neprietenos, de preferință în țări cu resurse bogate.

Monopolul le-a aparținut până în februarie 2024 când Rusia a invadat Ucraina. Brusc, dreptul internațional bazat pe respectarea suveranității a redevenit relevant. Sigur, nu se poate legitima invazia Ucrainei prin intervențiile din trecut ale SUA/NATO (“Rusia are voie să atace Ucraina pentru că și Afganistanul a fost invadat”) , dar trebuie acceptată necesitatea schimbării acestui set de relații internaționale, altfel vom plonja într-o perioadă de volatilitate totală cu o singură normă: legea junglei. Dubla măsura este o politică nesăbuită, asta dacă nu dorim o ordine internațională care să fie un fel de Cosa Nostra, unde conduce o singură familie. Nu știi niciodată când apare un nou derbedeu în oraș, suficient de puternic pentru a o provocare.

Dintre toate tipurile de analiză a crizei din Ucraina, cel mai inadecvat mi se pare cel al perspectivei morale. Dacă ne referim la politicieni, abordarea în cheie morală sau moralistă a crizei ucraineano-rusă te duce într-o fundătură, compromisul celor doi beligeranți devine imposibil.

Întrebarea corectă nu este, în opinia mea, cine este eroul și cine este ticălosul, pentru că accentuarea acestei judecăți duce la perpetuarea războiului până la anihilarea unei părți, de preferință a celui rău. Dar dacă acesta este de neînvins, a celui atacat (eroul) deci, iată, perspectiva morală în astfel de situații este nu numai contraproductivă, dar și profund stupidă.

Întrebarea corectă este cine câștigă, iar în funcție de răspuns (realist, nu propagandistic), trebuie acționat. Este probabil un sindrom al epocii noastre ca, în același timp, să existe în poziții-cheie atât de multe personaje care nu înțeleg nimic din nimic, cu atât mai puțin esența relațiilor dintre state…

În absența unor principii general acceptate și aplicate, pentru state există interese și cam atât. Lordul Emerson ne-a avertizat în privința asta : “O naţiune nu are inamici permanenţi, nici prieteni permanenţi, ci numai interese permanente.” Și ca în orice confruntare/negociere contează atuurile pe care le deții – leverage – da, exact ca în filmele cu mafioți… Cei mai puțin vigilenți (eufemism) etichetează drept propagandă rusească cel mai puternic argument inventat de la începutul timpurilor – puterea. Poate ați uitat, dar în anii ’80 cei mai buni prieteni ai SUA erau Irakul și Afganistanul. Evident, nu mai sunt.

Dacă Ucraina este un “dosar” obișnuit , de ce consumă atâta cerneală? Pentru că este business as usual până când nu mai este. Un șoc pentru sistemul administrat de americani pentru a profita de haos? Da, desigur. Dar ultimul în această formulă. Beneficiară directă a sistemul globilizat pe care ea l-a creat, America are o mare problemă.

Dacă această globalizare va continua în formula sa extinsă, SUA își va pierde puterea de influență în fața Chinei. Nu are resursele Rusiei, nici comerțul extins al Chinei – singurul său avantaj (major) este dolarul, ca monedă de referință. China își extinde proiectul gigantic Belt and Road (Noul Drum al Mătăsii), iar înlocuirea dolarului cu alte monede este o chestiune de timp.

Nu poți invada toate țările din acest proiect, la fel cum ai invadat Libia, nu? Deci, ce faci? Distrugi sistemul, aplicându-i un șoc, și îl reduci la limitele sale vestice în fruntea căruia îți poți păstra sfera de influență.

Țările convocate de Lloyd Austin la Rammstein reprezintă limitele noii influențe americane, acei 12% din comunitatea globală. Dacă vă amintiți, la începutul războiului Larry Fink, CEO Al fondului BlockRock, a declarat că globalizarea a luat sfârșit. Cine este BlockRock? Alături de Vanguard și de alte câteva fonduri, băieții care stăpânesc lumea. La propriu, cu acte, nu este metaforă.

Tot la începutul crizei, Arabia Saudită a început să experimenteze probleme în comunicarea cu Joe Biden, în sensul că a refuzat să îi răspundă acestuia la telefon. Târgul era așa: SUA furnizează apărare și securitate Arabiei Saudite, iar saudiții garantează dolarul. China va plăti Arabiei Saudite în yuani, India va utiliza rupia și rubla, în relațiile de schimb cu Rusia. Ce putem spune? Cuplajul a intrat pe fir…

Probabil că atunci când te joci prea mult cu sancțiunile și blochezi Iranul, Venezuela și Rusia în același timp, nu poți câștiga. Dar adevărata lovitură dată dolarului a venit de la Washington. Furați de euforia momentului, birocrații americani au înghețat rezervele în valută ale Rusiei. O captură importantă, 300 miliarde, dar Rusia nu este Afganistanul. Toate țările au privit cu atenție momentul și au înțeles: rezervele în valută (dolari și euro) aflate în bănci occidentale pot fi oricând confiscate dacă SUA dorește. No deal zone, deci..

Iată de ce SUA are nevoie să distrugă sistemul, urmând să își hrănească puterea din canibalizarea Europei (UE). Aliați obedienți, aceștia au ales suicidul: dezindustrializarea Germaniei (dar nu numai – toată Uniunea), acceptarea condiției de clienți captivi ai energiei scumpe vândută de SUA sau clienți SUA, distrugerea monedei euro pentru a susține dolarul. Nu cumpărăm de la Rusia, dar cumpărăm gaz lichefiat de la Qatar? Pentru că desigur, Qatarul nu sponsorizează terorismul jihadist, ci niscai biblioteci…

Când tu, Germania, ai ministru de Externe pe Annalena Baerbock, care într-o lume normală nu ar trebui să conducă altceva în afara mașinii de spălat, orice este posibil. Absolut orice. Ce urmează pentru Europa? Inflație record, preturi mari la energie, șomaj, probleme cu valul de refugiați ucraineni. Deci principalii perdanți ai acestei crize ucrainene suntem noi, europenii, mai ales că, spre deosebire de perioada Războiului Rece, Rusia a decis să nu mai lupte cu SUA pentru Europa. Asia sună mult mai interesant, la Moscova existând un puternic curent de opinie în acest sens.

Creștinismul, umbra lui Petru cel Mare, visul celei de-a treia Romă, fascinația elitelor rusești pentru Europa sunt tot atâtea argumente pentru continuarea unei relații, însă virulența campaniei împotriva Rusiei și a rușilor va face foarte dificilă normalizarea acestei legături. În discursul din 9 mai, Putin nu a nominalizat la capitolul inamici SUA, ci statele NATO, deci țările europene.

Un continent prăbușit sub greutatea propriei prostii. Într-o întorsătură hidoasă a vremurilor, acest continent oportunist a ales să își rescrie istoria. Eliberat de f@scism și cu prețul a celor 27 de milioane de morți ai URSS, deci și ruși , alege să mistifice istoria. Cancelarul Germaniei ne anunță că vom învinge și acum, ca și în 9 mai 1945. Incredibil! Noi vom învinge din nou? Noi, adică Germania? Nu, putem să îi detestăm pe ruși, să îl batjocorim pe Putin, dar încercarea Germaniei de a arunca vina SA pe Rusia, nu are voie să treacă neobservată. Germania hitleristă a fost învinsă, iar 75% din pierderile germane au fost cauzate pe Frontul de Est. Morții cei mai mulți i-a dat Europa de Est, iar drept mulțumire, este pe punctul de a fi sacrificata încă o dată.

La fel de sinistră este confiscarea victoriei de către Ucraina, prin declarațiile năucitoare ale lui Zelensky. Se bate monedă pe pactul Ribbentrop-Molotov. Da, așa este, un acord al iadului. Dar este o memorie selectivă. Hai să vorbim și de trădarea poloneză care au intrat în Cehoslovacia, de crimele banderistilor ucraineni, de sprijinul acordat lui Hitler de către serviciile britanice, în anii ’30, acesta fiind văzut ca o soluție împotriva URSS, de banii veniți de peste Ocean către Germania n@zistă.

Un continent al vendetelor etnice, și nu numai în Balcani. Un continent care și-a anulat moștenirea: filozofia greacă, dreptul roman și creștinismul, alegând progresismul bizar făcut de proști pentru proști. Declarațiile Papei nu sunt apreciate decât în limita desfășurătorului neo-marxist. Kirill al Moscovei trebuie sancționat. Cine hotărăște? Marea Preoteasă Ursula? Cea care ne sfătuia să nu mai spunem mamei “mamă”, ci “părinte 1”? Cea care nealeasă a decis că a sărbători Crăciunul sau Paștele este greșit și neinclusiv?

Ei bine, dacă asta este noua Europă, nu știu dacă trebuie salvată. Pentru că este imbecilă și ticăloasă, rămasă blocată în același dispreț pentru estici, slavi, ortodocși, tradiționaliști. Rusia a înțeles, iar discursul lui Putin s-a adresat exclusiv acelei părți din America rămase raționale.

Răspunsul a venit printr-un text al lui Richard Haas, președintele CFR (Consiliul Relații Externe), în care se reitera nevoia de dialog cu Rusia, reevaluarea acuzațiilor de crime de război lansate de Zelensky. În plus, textul îl certa pe Lloyd Austin, șeful Pentagonului, pentru declarațiile nesăbuite în privința distrugerii Rusiei. Și parcă nici ideea de schimbare a regimului de la Moscova nu este oportună. Nu că nu-i o idee bună, dar nu e momentul… O palmă pentru istericii de serviciu.

Declarațiile lui Macron sunt în aceeași notă – Nu umiliți Rusia! Sigur că Macron se aliniază președintelui CFR – în fond răspund aceluiași număr de telefon. O schimbare a tonului. De ce? Pentru că Rusia câștiga în Ucraina, iar șansele să se piardă definitiv într-un război de uzură sunt din ce în ce mai mici, și probabil, un semnal pentru deschiderea unor negocieri nepublice – despre laboratoare, Hunter și cine mai știe ce.

Ucraina, caz singular în istoria negocierilor, va sfârși lipsită de litoral, deci de orice putere economică, și bogățiile Donbasului. Astfel în Marea Neagră vor sta Rusia și Turcia, iar Europa vorbește despre sexul îngerilor.

România? Interesul României? Ce interes poate avea o provincie îndepărtată a coloniei europene? Poate că înainte de a ne teme de ruși, ar trebui să ne termen de Ucraina… După ce Ucraina a fost anunțată, ieri, că va intra în UE în câțiva ani, Kuleba a răspuns că nu poate accepta o astfel de decizie. Și? Și a redus gazele rusești care trec prin Ucraina către Europa cu o treime… Nu este șantaj, este luptă pentru libertate.

Ar exista o soluție pentru a contracara acest joc cu haosul maximizat al Americii? Da, teoretic. Să arunci în foc mai multe zone și cu așa o violență astfel încât SUA să nu mai aibă timpul necesar să culeagă beneficiile șocul sistematic. Un exemplu – America de Sud. Sau să creezi interese divergente între SUA și Japonia sau între SUA și Germania. Strict teoretic.

Breșa o reprezintă energia, atât Japonia cât și Germania nefiind independente energetic. Dar nu o desprindere treptată de la furnizare, ci una rapidă. Din motive care îmi scapă (!), Rusia nu dorește, deși poate, să administreze acest șoc sistemului. În tot acest timp, ochiul Dragonului privește și învață din greșelile Rusiei. Dacă va invada Taiwanul, China va începe în forță. Blocarea aprovizionării cu apă și energie, comunicații tăiate, anihilarea completă a adversarului, bombardarea instituțiilor oficiale, eliminarea conducerii actuale, no Zelensky cu ochi oblici. Umanitatea Moscovei și încercarea de limitare a pierderilor civile costă.

Martin Armstrong, un cunoscut economist, ne avertizează că toate statele își doresc un război generalizat pentru a ascunde deficitele imense, prăbușirea sistemelor de pensii nesustenabile, inflația năucitoare generată de tipărirea de hârtii în timpul pandemiei pentru a promova lockdown-uri fără beneficii, gândite de idioți monumentali precum Bill Gheiț. Și poate și efectele adverse ale vaccinului. Vom vedea. Varianta aceasta ar explica paginile lipsă din scenariu.

În timp ce harța mondială atingea înălțimi record, Statele Unite și Rusia au făcut schimb de prizonieri. Un american la schimb cu un rus. Deci Războiul Rece 2.0 a început. În fond ce sunt țările, dacă nu niște colonii ale unei mafii transcontinentale?

Ana Iordanescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Nu-i a bună

La Casa Albă a fost numită purtător de cuvânt o anume Karine Jean-Pierre care e imigrantă, negresă și lesbiană.

În mod normal lucrurile astea nu ar trebui să conteze. Poate fi numit purtător de cuvânt și Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop. Important e să-și facă treaba cum trebuie.

Numai că isteria umedă a sistemului legată de numirea în funcție a acestei persoane nu e deloc de bun augur.

Marea Criză din 2008 nu a fost rezolvată niciodată. Au băgat gunoiul sub preșul banilor aruncați din elicopter de fostul președinte al FED, Ben Bernanke. Sub acest „preș” inegalitățile și dezechilibrele au continuat să crească.

Pentru a închide gura populației recalcitrante sistemul a început să scoată la înaintare fel de fel de maimuțe de paie care să ne „convingă” cât de incluziv și iubitor de oameni este ‘mnealui.

Bunăoară, Obama. Persoană de culoare, self-made man etc. „E de-al vostru, din popor, măh!” Obama nici nu fusese întronizat prea bine la Casa Albă și deja luase Premiul Nobel pentru Pace (niciodată nu a fost prea clar de ce). Când și-a încheiat mandatul, era președintele american care a invadat cele mai multe țări, care a aruncat cele mai multe bombe și care a comis cele mai multe crime de război.

Țările NATO. Nicicând NATO nu a avut, simultan, atâtea femei miniștri ai Apărării (11 din 30!). Te-ai putea gândi că o femeie e, naibii, mai pașnică, te-ai putea gândi că instinctele ei naturale o fac să se gândească mai mult la cum să creștem natalitatea și fericirea populației, nu cum să ne dăm în cap unii altora. Ei, aș! Niciodată NATO nu a avut un buget atât de mare ca în zilele noastre și niciodată NATO nu a fost o alianță mai războinică.

Uniunea Europeană a devenit de facto o dictatură oribilă (și coruptă) sub conducerea unei „bunicuțe”. Mai țineți minte care era unul dintre reproșurile care i se aduceau lui Jean-Claude Juncker? Că n-are copii. Într-adevăr, câțiva ani te uitai la cine conduce Europa – Juncker, Merkel, Macron, Iohannis al nostru etc. – și constatai că, în mod curios, ăștia nu aveau copii, deci puteai trage concluzia (nu neapărat adevărată) că dacă n-au copii, nu le pasă nici de viitor. Nici o problemă, păpușarii au găsit-o pe „bunicuța” Ursula (6 copii, și are și nepoți). Ce poate fi mai înduioșător?…😍 „Cum măh, tu chiar crezi că bunicuța îți vrea răul?… sau că patronează o corupție înfiorătoare?… eeeeeiii…ej’ tu rău…”

De aceea numirea Karinei Jean-Pierre ca purtător de cuvânt la Casa Albă, și mai ales delirul encomiastic care văd că însoțește această numire, nu anunță nimic bun. Teoretic o asemenea persoană – imigrantă, negresă și lesbiană – ar trebui să fie chipul, sau vocea, unei atitudini pacifiste, raționale, pline de compasiune. „Dom’le, se schimbă lucrurile la Washington! De acum contează mai mult oamenii, nu bombele!”

În realitate această numire, având în vedere acest modus operandi al sistemului de după 2008, descris mai sus, anunță și mai mult Război, și mai multă Boală, și mai multă Foamete și mai multă Moarte.

Mă tem de o implicare directă a NATO în conflictul cu Rusia, poate sub forma unei „dezlegări la pește” dată unor state-sclavete precum Polonia, România sau țările baltice care să intre în război, chipurile, „la cererea publicului”, „în nume propriu”, fără să implice restul țărilor NATO, adică dacă se va întâmpla ca lucrurile să meargă prost – cum se întâmplă în Ucraina – restul țărilor NATO să stea cumințele în banca lor și să nu ne ajute decât cu „ajutoare”.

Mă tem de o escaladare militară a conflictului, manifest deja, cu China. Mă tem că Imperiul American, spre deosebire de cel sovietic, vrea să iasă pe ușa din dos a Istoriei cu un mare „bang!” la nivel planetar. Și mă mai tem că România, dacă va fi târâtă într-un conflict care nu-i aparține, se va dezintegra. Mulți naivi își închipuie că momentul de azi e ideal pentru unirea, adică anexarea, Republicii Moldova.

Vedeți să nu devină momentul ideal (pentru alții) pentru continuarea a ceea ce s-a început la 1812, adică o Moldovă Mare de la Nistru până la Carpați, sub dominația unei mari puteri, n-are rost să zicem care, că se știe.

Lucian Sârbu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Vremea diplomaţiei a trecut

Un alt putinist celebru, Papa Francisc de la Roma vine cu o declaraţie “şocantă”, şi anume că “este posibil ca fix agresivitatea NATO să fi provocat reacţia lui Vladimir Putin şi invadarea Ucrainei”.

Hai pe serioase acum? Sssă muori tu căi ai ajuns la concluzia asta abia acum, că aşa ceva este o “posibiltate”, când ăla urla de mai bine de 5 ani că băăă, staţi locului… băăă!!! Nu mă mai provocaţi că dau în voi cu pietre! Nu mai înarmaţi ţările baltice, ţările din est, Polonia, România şi Ucraina, că mă obligaţi la răspunsuri militare!

Şi care a fost reacţia Occidentului la declaraţiile lui Putin? Nu doar că a înarmat Ucraina, ba a trimis şi mercenari acolo să participe la epurarea etnică a ruşilor din Donbas.

Putin a făcut ce a zis că face: a răspuns militar la provocări. Ce face Occidentul? Înarmează şi mai mult Ucraina.

Putin urlă din nou: bă nu mai trimiteţi arme că mă provocaţi să atac ţările din care sunt trimise aceste arme. Ce face Occidentul? Trimite şi mai mulţi soldaţi şi mai mult armament în ţările baltice, în Polonia şi România.

Iohannis deja a semnat că vrea război. Nu, nu că vrea să trimită ajutor militar sau sprijin sau alte bazaconii. Să fim corecţi: a semnat că sprijină o tabără combatantă împotriva altei tabere combatante adică a semnat cu mâna lui în numele nostru că VREA RĂZBOI.

Ce va face acum Putin?

Va face ceea ce este obligat de circumstanţe să facă, va face ceeea ce trebuia să facă de la bun început şi nu a vrut să o facă: să poarte război deschis cu Ucraina.

Ştiţi ce înseamnă “război”? Înseamnă fix ce au făcut americanii în Irak: distrugerea infrastructurii (centrale electrice, staţii de distribuire a gazelor, staţii de epurare a apei, tăierea completă a comunicaţiilor, adică fără internet, telefonie, etc.) şi abia atunci să vedeţi valuri de refugiaţi.

În primele 48 de ore principalele obiective bombardate de americani în Irak au fost:

  • centrale electrice şi noduri de distribuţie a energiei;
  • depozite de medicamente, de alimente şi de carburanţi;
  • rafinării şi staţii de epurare a apei;
  • două fabrici de lapte praf pentru sugari şi două fabrici de medicamente;
  • un spital militar central şi două mari spitale regionale.

În afară de ultimele două paragrafe, spitale şi fabrici de medicamente (că nu cred eu că ruşii vor fi aşa de cruzi cu ucrainienii cum au fost americanii cu civilii irakieni) cred că ruşii vor atinge toate celelalte puncte strategice. Asta înseamnă război total, distrugerea infrastructurii strategice şi bombardamente non-stop, nu să se plimbe Angelina Jolie prin cafenele şi toţi politicienii occidentali braţ la braţ cu inamicul public nr 1 al ruşilor, cu Zelensky pe străzile Kievului în tot felul de vizite de lucru regizate pentru prostimea care stă numai cu ochii în tembelizor.

Vremea diplomaţiei şi a războiului purtat cu mănuşi a trecut pentru Vladimir Putin. El face parte dintr-o generaţie de politicieni şi diplomaţi care au crescut în umbra războiului rece şi al ameninţării nucleare şi niciodată nu a crezut că Occidentul îşi doreşte cu atâta ardoare un alt război mondial purtat pe pământ european. Război care nu poate fi altul decât nuclear.

Când a trecut vremea războiului de intervenţie cu pierderi civile minime şi cu lovituri chirurgicale de anihilare exclusivă a tintelor militare? Fix ieri, când Iohannis a aprobat venirea avioanelor de atac americane şi mărirea efectivului trupelor de ocupaţie aflate deja pe teritoriul României. Şi noi românii trebuie să fim “tare mândri” fiindcă noi l-am pus în fruntea ţării pe Iohannis. Şi pe Ciolacu. Şi pe Câţu şi pe alţii ca ei.

Să trăiţi bine, bă! Să trăiţi cum aţi votat! (ăia care mai apucaţi să trăiţi dacă începe cu adevărat un război Rusia-NATO).

Dragomir Daniel Tiberiu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Vânătoarea lui Aprilie Roșu

I. No more secrets!

Cine a urmărit situația Ucrainei începând cu lovitura de stat din 2014 și ulterior cu finanțarea unei adevărate armate private de extrema dreaptă, înarmată și antrenată la standarde NATO, cunoaște rolul SUA în pregătirea cu ani în avans a acestei confruntări, iar dezvăluirea acestui veritabil secret al lui Polichinell nu șochează, exceptându-i pe naivii de serviciu decorați cu stegulețe la profil, masă de manevră usor de manipulat din cauza / datorită lipsei de cultură și, în esență, de creier.

Războiul din Ucraina nu este, nici nu a fost, despre eliberarea Ucrainei, ci despre dezghețarea Războiului Rece în contextul unei noi ordini mondiale. Ceea ce este interesant la această dezvăluire este momentul, reușind să ofere pretextul perfect pentru ca Putin să-și justifice și eventual să upgradeze lupta în Ucraina. Nu mai este o “operațiune militară specială”, ci un veritabil război de supraviețuire, însăși soarta Rusiei fiind în joc, iar rușii nu pierd războaiele care le vizează supraviețuirea (Napoleon, Hitler).

În secundar, remarc o desfășurare propagandistică similară cu cea pandemică – ceea ce inițial era considerată teorie a conspirației devenea inevitabil, dar întotdeauna ulterior, informație oficială. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este originea coronavirusului – inițial erai etichetat drept conspiraționist dacă făceai vorbire despre originea nenaturală a coronavirusului, pentru ca, la câteva luni distanță, în cea mai evidentă manipulare, virusul era admis ca provenind din laborator chiar de la nivelul propagandei oficiale. În cazul Ucrainei, dacă acum două luni analiza te ducea spre doctrina Brzezinski și sumele imense investite de către SUA în militarizarea acestei țări, erai propagandist prorus, insensibil la lupta de eliberare a vecinului nostru. În acest moment, statutul de proxy de serviciu și de sacrificiu al Ucrainei este admis de șeful Pentagonului, iar în Congres republicanii îi acuză pe democrați că au generat acest conflict prin insistența admiterii Ucrainei în NATO.

Note:

1. Doctrina lui Brzezinski subliniază importanța Ucrainei pentru statutul de mare putere al Rusiei, imposibil în lipsă, iată deci sursa interesului american pentru democrația și statalitatea ucrainene.

2. Brzezinski este autorul strategiei americane de sprijinire a mujahedinilor afgani împotriva URSS. Pierderea acestui război a dus, alături de alți factori, la destrămarea URSS. Mujahedinii s-au transformat ulterior în Al Qaeda și au lovit lumea vestică, inclusiv America, dar lui Brzezinski i s-a părut un preț corect. Documente declasificate au demonstrat că sprijinul american pentru mujahedini (arme, tabere de antrenament, fonduri) începuse cu 6 luni înainte de intrarea URSS-ului în Afganistan. Tiparele istoriei sunt repetitive și ironice.

3. Alături de Afganistan și Ucraina, în Siria, SUA au ales să colaboreze cu Al Qaeda și Isis (Operațiunea Tymber Sycamore) pentru a învinge Siria, dar mai ales Rusia, principala forță militară din teren. Rusia și Assad nu au fost învinși, dar a apărut Statul Islamic…

În concluzie, istoria confruntării Americii cu URSS / Rusia prin intermediul unor țări terțe este lungă, de la Vietnam până la Siria. Diferența în cazul Ucrainei stă în intensitatea luptelor, amploarea lor și miza. Este prima dată în istorie când o țară aflată în război cu o mare putere este sprijinită deschis și într-o proporție atât de mare de o altă superputere, probabil pentru că ambele imperii (american și rus) își joacă rolul în noua ordine mondială lume, poate chiar existența.

II. Limitele Imperiului.

Pe 26 aprilie, la o zi după vizita lui Lloyd Austin și Antony Blinken la Kiev, la baza americană Rammstein din Germania 40 de țări ale lumii au avut o reuniune la invitația SUA. Este actul de naștere al Coaliției multinaționale condusă de America în Războiul cu Federația Rusă.

Scopul reuniunii inițiate de SUA a constat în angajarea celor 40 de țări care participă la Coaliție – 7 dintre ele nu sînt membre NATO – de a livra arme Ucrainei. Secretarul de stat al Apărării SUA a anunțat, la o conferință de presă, că țările membre ale Coaliției se vor întîlni lunar pentru a analiza cum s-a desfășurat livrarea de armament Ucrainei de către fiecare țară membră, ce armament mai trebuie trimis. Dat fiind că livrarea de armament trece și pe drept cuvînt ca o campanie militară dusă de Coaliție împotriva Rusiei, cu scopul deja declarat de a o distruge din punct de vedere economic și militar” (Ion Cristoiu).

Cooptarea în această Coaliție Internațională împotriva Rusiei a unor state non-UE ne aduce în atenție declarațiile lui Liz Truss, ministrul Apărării Marii Britanii. (Între paranteze, unul dintre cei mai slabi politicieni din istoria Angliei, complet analfabetă, periculoasă prin această lipsă de pregătire și de inteligență politică, dar în același timp emblematică pentru calitatea epocii. Și Anglia are o istorie amplă..).

Liz Truss vorbește despre un “NATO global”, întins până în zona indo-pacifică, o coaliție cu rol preventiv, dând exemplul Taiwanului pe care declară că acest nou NATO trebuie să îl apere.

Intenția este clară – se va deschide un al doilea conflict în Taiwan. Blinken îi întărește declarațiile prin propunerea de a înarma Taiwanul înainte de a fi atacat de China. Deci NATO are datoria să apere Ucraina și Taiwanul, țări non -NATO? La ce asistăm? În opinia mea, la stabilirea limitelor militare ale Imperiului american.

NATO global reprezintă noul imperiu SUA iar zona țărilor care aplică sancțiunile economice împotriva Rusiei și Belarusului sunt coloniile Imperiului. Aceasta este și explicația hărniciei cu care țările europene au adoptat sancțiuni economice sinucigașe – rolul coloniilor este de a alimenta și salva țară-mamă.

Sancțiunile economice vor dezindustrializa bogatele țări UE, vor distruge piața europeană (lovind astfel și în China lipsită de o piață viabilă), vor aduce sărăcie și irelevanță economicå. Dolarul se va salva prin înghițirea euro. Ironic, zona euro este lovită și de dolar, care s-a întărit în raport cu euro, dar și de plata în ruble a gazului… Coincidență, probabil.

Pentru a avea percepția corectă a dezastrului american, există rapoarte care au concluzionat că traficul de droguri s-a mutat din sfera dolarului către alte monede (în principal, euro), în special după retragerea SUA din narco-statul afgan. După cum știm, șobolanii părăsesc primii nava care se scufundă…

SUA, țara apărută ca o colonie europeană – prelungire a celor două puteri europene ale secolului, Franța și Anglia -, a închis cercul și a transformat Europa într-o colonie americană, etapele intermediare și graduale fiind cele două războaie mondiale.

Istoria curge în sens invers pentru Euro.

Deci Truss a desenat geografia coloniilor americane – Marea Britanie (pe post de reprezentant al împăratului), țările UE alături de Japonia, Canada, Noua Zeelandă și Australia. Nașterea formală și solemnă a imperiului american, grăbită de confruntarea cu “barbarii” , China și Rusia, apare nu într-un moment de glorie al Americii, ci în momentul în care declinul a devenit sesizabil. America sângerează!

Fiecare imperiu își promite sieși, sub aroganța excepționalismului care l-a generat, să nu repete căderile altor imperii înghițite de istorie, dar toate sfârșesc nu din cauza barbarilor de la porți, ci sub greutatea propriei corupții. Dacă istoria nu a putut salva Imperiul Roman, nici o altă construcție – palidă prin comparație -, nu va evita prăbușirea. Imperiului otoman i-a trebuit un secol să se declare mort, cu urme încă vizibile în Bosnia sau Orient, un razboi mondial a pus capăt celui Britanic, iar ultimul mare imperiu european, URSS, s-a năruit în corupția puturoasă și descompusă a utopiei cu care s-a hrănit. Ucrainele nu pot învinge căderea Americii, ci pot, cel mult, să o amâne.

Pentru a-și satisface elitele financiare, SUA s-a auto-dezindustrializat mutând producția în China, pentru profitul acestora și în detrimentul cetățenilor, lipsindu-si populația de joburi, de asistență medicală egală. Sumele imense trimise către Ucraina, sub formă de ajutor pentru înarmare, sunt expresia corupției – îmbogățesc un complex militar-industrial de firme, mută banii de la contribuabilii americani în buzunarul acestor elite. Lloyd Austin, înainte de a fi șef la Pentagon, a lucrat pentru Raytheon. Unii (răutăcioși) spun că încă lucrează.

Afganistan, unde a fost abandonat echipament militar în valoare de 7 miliarde și s-au cheltuit trilioane de dolari, Ucraina unde se vor vărsa încă 33 miliarde în împrumuturi nu reprezintă decât afaceri pe/cu banii contribuabililor. Propaganda emoționantă cu stegulețe și naivi în rol de cetățeni este o măsură de politețe pentru a nu ne revolta (sau deștepta).

Este incredibil cum oamenii se bucură când li se prezintă oligarhii ruși pedepsiți și lăsați fără proprietăți. De ce ne bucurăm? Au furat de la noi? Nu, au furat de la poporul rus. Și atunci? Ni se arată pentru a nu observa că și noi trăim într-o plutocrație, nu numai rușii, dar îi numim “miliardari” sau “filantropi” pe oligarhi. Cel puțin oligarhii lor nu vor să salveze Planeta, nu sponsorizează campanii de vaccinare sau ONG-uri dubioase, au pasiuni mai bizantine – haine de firmă, bijuterii, case, amante.

III. Ucraina /Transnistria.

Cine este Ucraina? Populația, oamenii simpli? Românii de acolo? Etnicii ruși? Zelenski, Arestovici & comp? Batalioanele n@ziste? Ce Ucraină plângem și oblojim noi? Pentru că o singură Ucraină nu există, iar, dacă ar exista și ar include politicienii și armatele private, nu ar merita nicio lacrimă sau ajutor.

1. Deplângem ipocrit sau stupid distrugerea acestei țări și perspectiva dezintegrării teritoriale. De ce? A avut 8 (OPT) ANI(!!) pentru a aplica Acordurile de la Minsk care îi garantau integritatea teritorială. Deci Ucraina este șleahta de politicieni defecți și corupți care au preferat să se supună intereselor occidentale, iar nu ale țării lor?

2. Se vorbește nedistinctiv despre “poporul ucrainean”. Etnicii ruși din Est Nu erau cetățeni ucraineni ? Ungurii din Ardeal nu sunt cetățeni români? Ce fel de țară ar fi România dacă ar bombarda Harghita și Covasna? Etnicii români din Bucovina unde muncesc, trăiesc, mor? În Ucraina, deci sunt în țara lor, cetățeni ucraineni. Ei nu au drepturi? Ce fel de țară își ucide timp de opt ani proprii cetățeni? Celor care încă se agață de propaganda găunoasă, le recomand să studieze crimele, torturile, nenorocirile care au avut loc timp de atâția ani în Ucraina. Sunt documentate oficial. Nu poți să plângi de mila unor victime (nevinovate), dar să consideri just să mori pentru că ești rus. Aceasta este esența n@zsmului. Deci pe cine celebrăm?

3. O țară care se face hub pentru extrema dreaptă internațională nu merită jelită. Aceste forțe au terorizat populația civilă (ucraineni, romi, greci, români, ruși). Celor care îmi contraargumenteaza că Zelinsky este evreu, ca și cum acest argument este absolut în a desființa existența Batalioanele n@ziste în Ucraina, le recomand să tacă. Mult. Dovezile în această direcție sunt copleșitoare, au ajuns chiar și în Congresul american. Grava fractură de logică în care se zbat aceștia îmi explică proliferarea rapidă a n@zismului la jumătatea secolului trecut.

4. Cine este responsabil pentru Ucraina? Pentru poporul său? Rusia? SUA? Neinspirata Liz Truss? Nu! Zelensky, Arestovich, Kuleba, Poroshenko și alții ca ei. Pentru ce îi felicităm și zeificăm? Au reușit să piardă Estul țării, adică resursele, și litoralul, adică artera care pompa sânge în inima economiei țării… Au reușit să contribuie la moartea cetățenilor ucraineni, alții decât cei uciși în ultimii opt ani. Și-au lovit cu rachete gara din Kramatorsk, Ucraina! Au mințit, și-au folosit cetățenii ucraineni (fără deosebire) pe post de scuturi umane, pentru a deschide buzunarele vesticilor (“mâna care nu spune o poveste, nu primește pomană”).

În tot acest timp cât oamenii mor, rămân fără case, fără haine, fără speranțe, averile acestor “eroi ucraineni” cresc.. Deci, dintre toți vulturii așezați pe stârvul Ucrainei, ei sunt fără îndoială cei mai răi. Vă invit să reluați cronologia acestui război. Chiar și serviciile occidentale de inteligence recunosc că Putin luat decizia invaziei în ultima clipă, ceea ce demonstrează că acest război putea fi evitat iar Ucraina salvată.

În timp ce la Moscova se perindau politicieni încercând medierea păcii, Zelensky, păpușat de Washington, se ducea la München și cerea intrarea în NATO sau anularea Acordului de la Budapesta, deci arme nucleare. Zero interes pentru propunerile de pace venite de la Moscova.

Mai mult, începând cu 18 februarie artileria ucraineană și-a intensificat bombardamentele pe linia frontului din Donbas, conform OSCE. Mă scuzați, pe cine bombardau? Cumva proprii cetățeni? Eroul Ucrainei își omora cetățenii? De ce credeți că Rusia nu a bombardat clădirile puterii din Kiev? Este prima decizie în caz de invazie, este în logica războiului să încerci să perturbi centrul de putere al adversarului. Sediul Radei, al Guvernului, biroul lui Zelensky. A fost o decizie asumată, deși asta a înlesnit alimentarea Ucrainei cu arme de către partenerii vestici.

De ce i s-a permis lui Zelensky să rămână în Kiev? Pentru că Rusia a lăsat deschisă oportunitatea unei intelegeri, a unor negocieri. Dacă “operațiunea specială” se transformă în “război”, cu tot ceea ce presupune – distrugerea instituțiilor din Kiev, mutarea lui Zelensky – pacea a fost abandonată și de ruși, nu numai de către agitatorii de serviciu, SUA și UK. Declarațiile năucitoare ale Eroului care a reușit să se salveze, deși a fost atacat de asasini parașutați de Moscova, sunt scenarii tip Hollywood (categoria B). A fost considerat util pentru pace și pentru legitimitatea unei viitoare înțelegeri. Dacă Moscova (Putin mai precis) îl doreau mort, era mort. Asasinii puteau răsări din lustră sau din tivul tricoului, dar erau eficienți.

Problema nu este că Zelensky este actor, ci că a rămas actor. Dacă la început se mima comanda la Kiev, de ceva vreme chiar și comunicatele militare parvin via Ministerul Apărării din Marea Britanie. Apărăm o clasă legitimă votată pentru a aduce pacea, dar care a adus distrugerea? Câți oameni au pierdut ucrainenii? Câte echipamente? Ce resurse au? Suntem intoxicați cu informații militare și tehnice despre Rusia, dar despre protejata întregii lumi, Ucraina, nu știm mai nimic. Exceptând că doboară drone cu borcanul de murături. Câți soldați sunt în armata Ucrainei? Conform lui Jacques Baud, colonel în armata elvețiană, aproximativ 100.000 luptători străini sunt în Ucraina. De ce? Pentru a nu repeta “succesul” armatei afgane? Câți militari ucraineni au dezertat și luptă de partea celor două republici separatiste?

Rușii au adus luptători din Siberia și Daghestan, ucrainenii din țările vestice, pentru că, evident, rușii și ucraineni sunt veri, neamuri, împărtășesc o istorie comună. Totuși, să nu uităm că Primul Război Mondial a fost purtat între țări conduse de veri… De ce nu li se permite luptătorilor din subteranele Azov să se predea? Kievul le-a refuzat această posibilitate. În disperare de cauză, aceștia l-au apelat pe Papa de la Roma și au cerut evacuarea într-o țară terță, Turcia. De ce se tem să rămână în Ucraina, țara pentru care s-au înrolat să lupte? Și, cel mai important, de ce nu eliberează civilii?

În anul 2019 a fost publicată analiza think tank-ului RAND, reprezentant al complexului militar-industrial de la Washington, “Extending Russia” – copleșirea, slăbirea Rusiei. Într-un text anterior (Anatomia unui război – II) l-am prezentat in extenso. Pe scurt, erau prevăzute șase măsuri: înarmarea Ucrainei, înarmarea jihadistilor din Siria, promovarea schimbării de regim în Belarus, exploatarea tensiunilor în Caucazul de Sud (conflictul Azeri-armean), reducerea influenței rusești în Asia Centrală (revoluția din Kazakhstan). Cinci. Toate “rezolvate”. Al șaselea, concurarea prezenței militare rusești în Transnistria, mi s-a părut ciudat și, oricum, nu se petrecuse în acel moment, deci părea un obiectiv abandonat. Greșit!

Acum trei zile, Yuri Butusov, un ziarist aflat în proximitatea cercului de putere de la Kiev, scria: “Există o singură șansă de a salva Mariupol – o lovitură în Transnistria!”.

Desfășurarea atentatelor din Transnistria se cunoaște, nu o reiau. Imediat, în vâltoarea și zăpăceala momentului, apar declarațiile lui Arestovich. Acesta, vorbind în numele Ucrainei, se arată dispus să intre în Transnistria la cererea Moldovei, menționând și România, mai degrabă invitând-o să apere Moldova.

În primul rând, Moldova nu este atacată, deci nu are nevoie să fie apărată. Dacă însă retorica ucraineană va continua, da, Moldova și pe cale de consecință România vor avea probleme riscând să fie implicate în acest război. Iată fructele “prieteniei” ucrainene, pentru cei care aveau iluzii în această direcție. Urmărind dinamica propagandei și a conturilor de trolli, am rămas uimită de amploarea aparatului propagandistic.

Doi, în Transnistria se găsesc depozite de armament rusesc (Armata a 14-a). Nu există operațiuni de false flag prin care să îți arunci în aer muniția în timpul unui război, deci varianta unei provocări rusești este oligofrenă.

Trei, Ucraina, nu Rusia are nevoie de deschiderea unui al doilea front, cu implicarea unei țări NATO. Cine a cerut până la obsesie “no fly zone”? Putin? De ce? Este vreun ronin care îşi dorește să piardă Rusia într-un război direct cu NATO? Nu!

Patru, deși se minte mult și prost, Rusia a reușit să distrugă depozite importante ale armatei ucrainene, acolo găsindu-se armele transferate de țările europene. La pachet cu bombardarea rutelor de cale ferată din vestul Ucrainei, plus anunțul producătorilor americani de armament potrivit căruia producerea de armament nou are nevoie de timp, blocarea porturilor – ucrainenii au nevoie de combustibil, armament, muniție, iar depozitul de la Cobasna, cel mai mare din Europa, 20.000 tone, aflat la numai 2 km de granița ucraineană.

Cinci, Transnistria nu se află pe Marte, deci a prins de veste că există un război la granița sa, prin urmare s-a pregătit timp de două luni. Încă din 1992, pe teritoriul său sunt staționați 1500 militari ruși plus 5000 militari autohtoni, probabil se pot activa și rezerviștii. Pentru a putea invada, Ucraina are nevoie de un raport de forțe 3:1, efective pe care chiar dacă le-ar putea găsi, ar lua câteva săptămâni să le mute.

Aceasta este abordarea rațională însă este știut că omul nu este întotdeauna atașat de acest tip de comportament, deci ucrainenii pot încerca un atac al depozitului militar, iar, în acest caz, rușii nu ar ezita să îl arunce în aer – echivalentul unei bombe de 10 kilotone. Până în acest moment, rușii nu au mușcat momeala ucraineană, nici Moldova, nici România. Totuși Moldova ar trebui să își gândească drumul și să renunțe la Transnistria care nu a fost niciodată a ei, ci parte a unei strategii a URSS de a controla fostele republici prin alipirea unor astfel de zone apendice.

Șase, provocările din Transnistria pregătite de Kiev și atentatele de pe teritoriul Rusiei au legătură directă cu Bătălia pentru Donbas unde perspectiva unei înfrângeri mai severe decât la Mariupol se întrevede. Deși nu sunt prezentate aceste informații , foarte mulți soldați ucraineni se predau. Pierderile umane în ultimile 60 de zile sunt foarte mari – 25000 morți, fără a contoriza răniții și prizonierii. Declarația lui Blinken în fața Comisiei de politică externă potrivit căreia SUA susțin neutralitatea Ucrainei și negocierile de pace reprezintă planul B, în situația când Ucraina pierde (ceea ce face) și nicio diversiune/distragere nu va funcționa. Disperarea este mare, miza cea mai mare a rămas Odesa. Nu știu în ce cheie să comentez mutările de nave în Marea Neagră și activarea prezenței militare românească în zonă.

Șapte, deși nimic nu s-a întâmplat, în România s-a reactivat curentul unionist. Pentru o Unire, este nevoie de doi. Moldova vrea? Nu! Au apărut binefăcătorii cu forța: e război, nu mai trebuie referendum, ne unim pur și simplu, îi salvăm. Ce război este? Este România în război? Sau Moldova? Deci? Știți ceva, nici măcar Ucraina nu este în război…

Ce ne-ar aduce Unirea? Dacă nu o rachetă în cap, și atunci ne-am unifica în Ceruri cu Moldova, în mod sigur un bolovan de picior. Unirea RFG cu RDG a dezechilibrat Germania, ce credeți că s-ar întâmpla cu niște pârliți ca noi sa invităm în casă alții și mai scăpătați? Lăsați UE să ajute Moldova cu bani, nu România. Dacă ar exista o cale pașnică si diplomații capabili să ne unească cu Moldova, cu acordul Moscovei, atunci desigur.

Putin este un dictator pentru că intenționează alipirea Donbasului, deși acesta i-a cerut asta, dar noi suntem niște patrioți că perorăm despre alipirea forțată a Moldovei? Când o cere, avem o discuție.

În altă ordine de idei, cu părere de rău îmi exprim o constatare personală – românii nu “simt” pentru Moldova decât într-o proporție mult mai mică în comparație cu atașamentul, înscris în ADN ul nostru, pentru Transilvania. 11 români din 10 (!, fără trotineți, aceștia fiind cetățeni universali) se enervează când se ajunge la subiectul “Ardeal” . Sună xenofob dar talpa, esența țării se mândrește și ar reedita “excursia”la Budapesta.

Ceea ce mă aduce la concluzia finală – în timp ce suntem momiți cu uniri pe care 30 de ani nu le-am făcut (nu am dorit noi, ei sau Europa), nimeni nu își asumă oficial discuția despre situația românilor din Ucraina sau/și a teritoriilor românești prinse în statalitatea ucraineană. Acolo este un război, de ce nu dezvoltăm ACEST curent unionist? Nu avem nici Brătieni, nici vreo Regină Maria prin ogradă, deci ar trebui să privim harta cu atenție pentru a nu ne trezi că Moldova lor nu se unește cu a noastră și ne ușurează de grija Moldovelor, nu poți ști cum gândește Ursul. Ca un urs, bănuiesc…

Mai bine să nu deschidem jocuri periculoase care ne pot costa inima, adică Ardealul. Ceea ce putem și trebuie să facem este să susținem diplomatic Republica Moldova, politica dublei cetățenii fiind eficientă. Cine are nevoie de invazii când buletinul este o armă la fel de eficientă?

Atenție mare la darurile grecilor, dar mai ales la invitațiile ucrainene la invazii comune! Vecinii noștri ne-au oferit un măr otrăvit. Nu scrie niciunde că, odată cu împărțirea Ucrainei, a devenit frecventabilă și ideea slăbirii statalității românești!
Mult mai interesantă decât scriptul recitat de Arestovich este declarația lui Narîșkin, șeful spionajului rusesc, care a acuzat Polonia că vrea să anexeze părți din Ucraina. Aceasta a spus că SVR are informații operative, deci nu scenarii, analize, ci date operative, potrivit cărora SUA și Polonia ar complota pentru a restabili controlul polonez asupra unei părţi din vestul Ucrainei, adică pentru a-și relua vechile posesiuni istorice, inclusiv orașul Liov. Dacă ne amintim, Polonia a solicitat trimiterea unor trupe de menținere a păcii în Ucraina încă din martie 2022, țările aliate NATO respingând propunerea. Narîskin reia tema și susține că Statele Unite discută cu Polonia un plan prin care forțele poloneze de „menținere a păcii” ar intra, fără un mandat NATO, în părți din vestul Ucrainei, acolo unde șansele unei confruntări cu forțele ruse sunt reduse.

Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului Securităţii Rusiei și unul dintre aliaţii cei mai apropiaţi ai lui Vladimir Putin, a declarat în cursul acestei săptămâni că Ucraina se îndreaptă spre fărâmiţarea în mai multe state ca urmare a ceea ce el a spus că este o încercare a SUA de a folosi Kievul pentru a submina Rusia.

Primul scenariu – declarația lui Narîșkin este varianta rusească a lui “dezbină pentru a conduce”, o diversiune pentru a scinda frontul anti-Rusia și a slăbi încrederea Kievului în Washington. Al doilea – un scenariu agreat de toate părțile. Rusia nu poate pierde, SUA nu poate pierde, singura situație în care nimeni nu pierde flagrant este aceasta – fiecare pleacă acasă cu o bucată de țară. Este asta sau faza nucleară. Se reconstituie vechiul Ducat lituaniano-polonez, noul centru de comandă al Washingtonului în Europa. Lukașenko a vorbit, în antiteză, despre o uniune a Belarusului cu Rusia (urmată și de alte state ex -URSS). Ceea ce este de natură să liniștească, pentru că Marele Ducat Lituanian cuprindea și părți care azi aparțin Belarusului…

Reamintesc discursul lui Putin din 21 februarie 2022, de recunoaștere a independenței republicilor Donetsk și Lugansk, înainte de atacul din 24 februarie – “Ucraina e un stat artificial creat din teritorii alipite de Stalin de la Rusia, România, Ungaria și Polonia“. Era o propunere a lui Putin către Occident? Ce face Nariskin acum? Reia propunerea? Nu știm, dar discuția este veche. Fostul presedinte georgian Mihail Saakasvili a spus ca presedintele rus Vladimir Putin a oferit părți din Ucraina Romaniei si Ungariei. Fostul ministru de Externe polonez Radoslaw Sikorski a declarat, intr-un interviu pentru publicatia americana Politico, că Rusia ar fi oferit in luna februarie 2008 Poloniei o impartire a Ucrainei, respectiv teritorii care au fost poloneze inainte de Al Doilea Razboi Mondial.

IV. Chomsky: “Ne apropiem de cel mai periculos moment din istoria omenirii”. Da. Pentru că pacea a devenit indezirabilă, pentru că nu este profitabilă spre deosebire de război care produce averi. Ministrul britanic al forțelor armate James Heappey: “Este total legitim ca Ucraina să atace ținte pe teritoriul Rusiei”. Liz Truss, ministrul de externe britanic și campioana declarațiilor isterice: ” Războiul din Ucraina este războiul nostru, al tuturor”. Tot Liz Truss: “Rusia trebuie scoasă din întreaga Ucraina”, adică și din Crimeea. Cu altfel de lideri belicoși, Războiul Nuclear este la o silabă distanță. Stupiditate.

Planul este deja stabilit. Distrugerea /excluderea Rusiei, în prima fază, urmată de atacul asupra Chinei. Cel puțin această este varianta dezvăluită de netalentată doamnă Truss. Un NATO global, în rol Jandarm Global, dar și înființarea unei structuri de Poliție Economică Mondială. OMS, un adevărat Minister Mondial al Sănătății. Cu toate pânzele sus, spre Guvernul Mondial și Noua Ordine Mondială. O viziune globalista căreia i se opune proiectul Eurasia. Planeta este mare decât Coalitia pentru Ucraina, America de Sud, Africa și alte părți ale așa numitului Sud Global nu par prea dornice să se alăture acestei Noi Ordini Mondiale.

În ultimul articol, Adrian Pătrușcă avansează ideea că Apocalipsa Nucleară a devenit dezirabilă, pregătind astfel terenul pentru o Nouă Ordine Mondială. Cum să nu te oprești puțin asupra ideii dacă ieri în WSJ a apărut un articol cu titlul: “SUA ar trebui să demonstreze că poate câștiga un război nuclear”? Replica rusească nu a întârziat – la televiziunea rusă, în emisiunea Rossiya-1, se discuta despre secunde. În cât timp o rachetă Sarmat staționată în Kaliningrad poate ajunge la Berlin, Paris sau Londra? 106s, 200s, 206s…

Propagandiștii talibanizati sunt și de-o parte și de alta, simetrici în prostie, incapabili sa gândească în afara lozincilor. Războiul în sine este rău, nu îl poți justifica, dar lipsa războiului nu e pace așa cum s-a înțeles acum după ani de război Rece.

Războiul din Ucraina părea rezultatul naivității Occidentului în privința Rusiei. Nu este. Planurile unei Noi Ordini Mondiale îl dezvăluie ca pe “războiul nostru” pentru supremație, premeditat. Nici Occidentul nu ajută din bunătate și generozitate, cum nici Rusia nu își însusește teritorii de dragul populației. Resursele sunt cele care merită războaie. În plus, fiecare stat tinde spre securitate absolută, iar securitatea unuia echivalează cu insecuritatea vecinului.

Rusia nu are altă șansă decât o apărare agresivă a granițelor, neavând lejeritatea unor oceane să o apere așa cum are. Este răzbunarea geografiei, pentru a parafraza un titlu notoriu. Drept urmare, orice război devine unul existențial pentru ruși.

Din momentul în care SUA au ales să insiste cu admiterea în NATO a Ucrainei zarurile au fost aruncate. Ambele țări s-au pregătit în avans, nu există inocenți.

Când imperiile merg la judecata istoriei, măreția nu se împiedică în norma morală. Ne putem imagina că Imperiul Roman nu cucerea prin construirea unor poduri de flori, ci prin sabie, sânge și teroare.

Întrebările vor primi un răspuns pe 9 mai când “operațiunea specială” se poate transforma într-un “război”, iar Ucraina va cunoaște o soartă tristă, nemaiexistând nicio reținere a ruşilor. Lipsa de consistență a liderilor lumii este de natură sa ne înfricoșeze!

sursa: Ana Iordanescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Încotro?

E stabilit. Nu putem întoarce mortul de la groapă și nici opri războiul.

Explicația e simplă. Războiul pare a fi cea mai profitabilă afacere. Mult peste ce-a însemnat pandemia.

Dacă în legătură cu noul coronavirus era vorba despre sănătatea noastră (la modul colectiv, nu individual!), acum discutăm despre sănătatea democrației la nivel global. Despre altfel de temeri și angoase.

Cu excepția lui Zelensky, foarte puțini mai cred că rușii vor intra cu tancurile în Europa. A rămas doar supoziția unor noi provocări în Transnistria menite să lărgească frontul spre Republica Moldova.

În rest, situația e confuză. Ni se spune dinspre Pentagon și Casa Albă că Rusia trebuie îngenunchiată. Trebuie slăbită până în punctul în care nu mai poate constitui un pericol pentru vecini. Nu mai poate fi un pol de putere comparabil cu Statele Unite. Desigur, Joe Biden uită să precizeze că asta nu se va întâmpla niciodată, cât timp Moscova va deține un arsenal nuclear impresionant.

Dincolo de retorica propagandistică, rămân realitățile imediate: inflația galopantă, criza economică, scăderea abruptă a nivelului de trai. Dacă Statele Unite își permit ”luxul” de a participa intens la război (cu profitul din gaze și armament), pentru Europa conflictul seamănă cu o sinucidere asistată.

Din nefericire, noi, europenii, nu avem de ales. Suntem prizonierii Americii. Mai precis, ai unor politicieni-marionetă, aflați la cheremul Casei Albe. Nu putem decât să sprijinim politica războinică a lui Biden, având în minte trei motivații principale: 1) obligațiile ce decurg din parteneriatul strategic și apartenența la NATO; 2) sentimentul de empatie față de poporul ucrainean și 3) sentimentul de frică, de teamă că rușii vor năvăli (și) peste noi. Aceste false motivații (cu excepția primeia) sunt puternic întreținute de mass-media.

Ce putem face? Momentan, mai nimic în afară de a expune adevărul. Puține locuri de pe glob au rămas ferite de nebunia care a cuprins planeta de vreo doi ani. Cu alte cuvinte, fugi de dracu’ și dai de tac-su.

Iată cum explică situația la zi postul CNN, principala trompetă a Deep State-ului american: ”În decursul a doar câteva zile, o nouă realitate s-a abătut asupra Washingtonului, Europei, Kievului și Moscovei. Războiul se transformă acum într-o confruntare lungă și cruntă care va provoca probabil mii de noi victime și costuri de zeci de miliarde de dolari. (…) Realitatea alarmantă este că încă nu există nicio cale diplomatică pentru terminarea războiului. Occidentul a trimis un șuvoi de arme, muniție și ajutoare în Ucraina, dar statele din Vest nu pot opri un război care a provocat un șoc politic, militar și economic periculos și dureros care se va propaga în toată lumea pentru multe luni de acum încolo. Numai Putin poate opri războiul.”

Cinic, nu-i așa? Doar Putin poate opri războiul. Noi, nu. În niciun caz! Avem de trimis arme, avem de atins niște obiective strategice.

De ce am distruge jucăria tocmai acum, când a început să ne placă atât de tare jocul de-a moartea?

sursa: Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry