Arhive etichete: Ucraina

Investitorii de ce se duc, când se duc?

În 27 oct. la câteva ore după ce am postat că ne pleacă giganții din energie, ZF scrie ceva asemănător. Eu am scris la ora 12.58, articolul lor apare la 17.10 cu titlul:
„România, aşezată la marginea Europei şi cu războiul la graniţă, începe să iasă de pe radarul giganţilor din energie. Enel şi E.ON îşi analizează poziţiile locale. CEZ caută cumpărător. Americanii au plecat. „Totul este de vânzare“

https://www.zf.ro/companii/romania-asezata-marginea-europei-razboiul-granita-incepe-iasa-21273060
https://www.facebook.com/niculescu.cristian.96/posts/6040964189271736

Nu fac observația asta ca să mă laud că am fost primul sau că ZF îmi urmărește și reia ideile. Ci pentru că articolul din ziar confirmă fuga capitalului occidental/american din România.

Pleacă banii vestici, vin soldații vestici iar România bagă 15 mld. $ în achiziția și fabricarea de arme.

Ce ne spun nouă mișcările astea?

În trecut ne plângeam că n-avem prezență militară aliată în România. Logica era că oriunde NATO își plasează soldații și armele, acolo vin și investitorii occidentali, fiindcă se simt protejați.

Acum investitorii mari pleacă din România, deși prezența Alianței a sporit aici. Dar logica trecutului nu mai funcționează.

De ce pleacă investitorii mari, mai ales cei din energie?

Din cauză că războiul e prea aproape, bun, asta vedem și noi. Dar războiul e prea aproape și în Polonia iar de acolo n-au plecat investitorii străini, deși puteți privi singuri cum i-a afectat războiul din Ucraina.

https://www.statista.com/statistics/1319966/poland-economic-impact-felt-by-foreign-investors-in-poland-due-to-russia-ukraine-war/

Ba mai mult, investitorii străini din Ucraina, Rusia și Belarus și-au relocat afacerile în Polonia iar polonezii deja și-au calculat cât vor câștiga din reconstrucția Ucrainei: aproape 39 mld. euro.

https://www.fdiintelligence.com/content/news/ukraine-war-forces-major-relocations-in-europe-80937
https://www.paih.gov.pl/20220831/polish_companies_are_preparing_for_the_reconstruction_of_ukraine
https://notesfrompoland.com/2022/10/07/reconstruction-of-ukraine-can-bring-poland-190-billion-zloty/

Ați auzit de vreo relocare în România a unei companii străine fugite din Rusia, Ucraina sau Belarus?

Ați auzit vreo discuție serioasă despre participarea României sau a firmelor românești (care or fi alea?) la reconstrucția Ucrainei? Sau vreo estimare despre cât vom câștiga din asta?

De ce România e bună doar să cumpere arme de miliarde de $ și să găzduiască baze și militari străini în timp ce civilii străini cu bani nu vor să investească ba chiar pleacă de la noi?

Se știe, când îți pleacă investitorii dintr-o țară este din următoarele cauze, separate sau cumulate:
• regim economic nefavorabil, instabil, nu iese profit
• lipsă piețe de desfacere sau oportunități de vânzare pe alte piețe apropiate
• regim politic dictatorial
• situație geopolitică instabilă, conflicte armate în proximitate cu mari șanse de extindere locală.

Dat fiind că la primele 3 puncte nu s-a schimbat mare lucru în România, în bine sau în rău, rămâne ultima variantă ca motiv al exitului investitorilor străini mari.

Știți că ministerele de externe le spun cetățenilor lor să părăsească țările unde se află în pericol iminent. La fel le spun și guvernele, investitorilor expuși la riscuri care fac imposibilă activitatea economică.

Singurul meu dubiu este: despre ce tip de risc vorbim în cazul României?

Că vine bombardeaua și p-aici sau că România e parte a unui nou troc, desenat pe o bucată de șervețel?

Și dacă e așa, noi în care parte picăm? Întreb, fiindcă se știe că avem talentul să începem într-o tabără și să sfârșim în ailaltă.

Cristian Niculescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Începe

Aleksandr Dughin a publicat prima analiză de după moartea fiicei sale. Pentru cei care se simt lezați, într-un fel sau altul, precizez încă din start un lucru evident: e vorba de punctul de vedere al rușilor. Sau, cum i se mai spune, ”propagandă rusă”. Cum propagandă americană avem din plin în mass-media, ca să ne apropiem cât mai tare de adevăr trebuie să cunoaștem și ceea ce gândesc ”dușmanii liberalismului”. Textul integral, mai jos.

În ultimele zile s-a produs o schimbare semnificativă a raportului de forțe în Ucraina. Acest lucru trebuie să fie înțeles în întregime.

Contraatacurile Kievului au fost, în general, nereușite în regiunea Kherson, dar, din păcate, au avut succes în regiunea Harkov. Situația de la Harkov și retragerea forțată a forțelor aliate reprezintă punctul de cotitură. Făcând abstracție de efectele psihologice și de sentimentele legitime ale patrioților, ar trebui să se constate că, în întreaga istorie a FAE, am ajuns la un punct de neîntoarcere.

Toată lumea recomandă acum măsuri extraordinare pentru a schimba situația, iar unele dintre aceste sugestii sunt destul de raționale. Nu pretindem că suntem originali, ci doar încercăm să rezumăm cele mai importante puncte și recomandări și să le plasăm în contextul geopolitic global.

Al treilea război mondial

Ne aflăm în pragul celui de-al treilea război mondial, pe care Occidentul îl împinge în mod compulsiv. Iar acest lucru nu mai este o teamă sau o așteptare, ci un fapt. Rusia este în război cu Occidentul colectiv, cu NATO și aliații săi (deși nu cu toți – Turcia și Grecia au propria lor poziție, iar o serie de țări europene, în special, dar nu numai, Franța și Italia, nu doresc să participe activ la un război cu Rusia). Și totuși, amenințarea unui al treilea război mondial este tot mai aproape.

Dacă se va ajunge la utilizarea armelor nucleare este o întrebare deschisă. Dar probabilitatea unui Armaghedon nuclear crește pe zi ce trece. Este destul de clar, și mulți comandanți militari americani (cum a declarat recent fostul comandant american în Europa, Ben Hodges) declară deschis acest lucru, că Occidentul nu se va mulțumi nici măcar cu retragerea noastră completă de pe teritoriul fostei Ucraine, ci ne va termina pe teritoriul nostru, insistând asupra ”capitulării necondiționate” (Jens Stoltenberg), ”dezimperializării” (Ben Hodges), dezmembrării Rusiei.

În 1991, Occidentul a fost mulțumit de prăbușirea URSS și de capitularea noastră ideologică, în primul rând prin acceptarea ideologiei liberale occidentale, a sistemului politic și a economiei sub mentorat occidental. Astăzi, linia roșie pentru Occident este existența unei Rusii suverane – chiar și în interiorul granițelor Federației Ruse.

Contraatacul din partea AFU în regiunea Harkov este un atac direct al Occidentului asupra Rusiei. Toată lumea știe că ofensiva a fost organizată, pregătită și echipată de comandamentul militar al SUA și al NATO și s-a desfășurat sub supravegherea directă a acestora. Nu este vorba doar de utilizarea echipamentelor militare NATO, ci și de implicarea directă a serviciilor de informații aerospațiale occidentale, a mercenarilor și a instructorilor. În ochii Occidentului, este începutul ”sfârșitului nostru”. Odată ce am avut o slăbiciune în apărarea teritoriilor aflate sub controlul nostru la Harkov, putem continua să fim înfrânți. Acesta nu este un mic succes al contraofensivei Kievului, ci primul succes tangibil al forțelor NATO în operațiunea Drang nach Osten.

Desigur, se poate încerca să se pună pe seama unor ”dificultăți tehnice” temporare și să se amâne analiza de fond a situației pentru o dată ulterioară. Dar nu ar face decât să întârzie realizarea faptului împlinit și, prin urmare, nu ar face decât să ne slăbească și să ne demoralizeze.

Așadar, merită să recunoaștem la rece: Occidentul ne-a declarat război și îl poartă deja. Nu noi am ales acest război, nu noi l-am dorit. În 1941, nici noi nu ne-am dorit războiul cu Germania nazistă și am refuzat să credem în el până la sfârșit. Dar, în situația actuală, când este purtată împotriva noastră de facto, acest lucru nu este decisiv. Tot ceea ce contează acum este să câștigăm, apărând dreptul Rusiei de a fi.

Sfârșitul USO

USO ca operațiune limitată de eliberare a Donbass și a unui număr de teritorii din Novorossia s-a încheiat. Acesta a degenerat treptat într-un război în toată regula cu Occidentul, în care, de fapt, regimul terorist nazist de la Kiev joacă doar un rol instrumental. Încercarea de a o asedia și de a elibera o serie de teritorii ucrainene controlate de naziști în Novorossia, menținând în același timp neschimbat echilibrul geopolitic existent al puterii în lume, ca operațiune tehnică, a eșuat. Iar a pretinde că pur și simplu continuăm SWO – undeva la periferia atenției publice – este pur și simplu inutil.

Dincolo de voința noastră, suntem acum în război, iar acest lucru afectează fiecare cetățean rus: fiecare dintre noi se află în vizorul inamicului, al teroristului, al lunetistului, al DRG-ului.

În atari condiții, avem o situația de așa natură încât, în ansamblu, încât este imposibil să se revină la condițiile inițiale – înainte de 24 februarie 2022. Ceea ce s-a întâmplat este ireversibil și nu ar trebui să ne temem nici măcar de vreo concesie sau compromis din partea noastră. Inamicul va accepta doar capitularea totală, subjugarea, dezmembrarea și ocuparea. Așa că pur și simplu nu avem de ales.

Sfârșitul OSU înseamnă necesitatea unei transformări profunde a întregului sistem politico-social al Rusiei moderne – pentru a pune țara pe picior de război – în politică, economie, cultură și în sfera informațională. Este posibil ca SWO să fi rămas un conținut important, dar nu singurul, al vieții sociale rusești. Războiul cu Occidentul subordonează totul.

Frontul ideologic

Rusia s-a aflat într-o stare de război ideologic. Valorile apărate de Occidentul globalist – LGBT, legalizarea perversiunii, a drogurilor, fuziunea dintre om și mașină, amestecul total în migrația necontrolată etc. – sunt indisolubil legate de hegemonia politico-militară și de sistemul său unipolar. Liberalismul occidental și dominația politico-militară și economică globală a SUA și a NATO sunt unul și același lucru. Este absurd să luptăm împotriva Occidentului și să acceptăm (chiar și parțial) valorile sale, în numele cărora acesta duce un război împotriva noastră, un război de anihilare.

Propria noastră ideologie cu drepturi depline nu ne-ar fi doar ”utilă” astăzi. Dacă nu avem o astfel de strategie, vom pierde. Occidentul va continua să ne atace atât din exterior, cu naziști ucraineni înarmați și antrenați, cât și din interior, cu a cincea coloană. Tot o coloană liberală, care corupe cu pricepere mințile și sufletele tinerei generații. Fără o ideologie proprie, care să definească în mod clar cine este prieten și cine este dușman, ne vom găsi într-o astfel de situație aproape neputincioși.

O ideologie trebuie să fie enunțată imediat, iar esența sa trebuie să fie o respingere totală și directă a ideologiei occidentale, a globalismului și a liberalismului totalitar, cu toate subspeciile sale instrumentale – inclusiv neonazismul, rasismul și extremismul.

Mobilizare

Mobilizarea este inevitabilă. Războiul îi privește pe toți. Dar mobilizarea nu înseamnă trimiterea cu forța a recruților pe front. Acest lucru poate fi evitat, de exemplu, prin formarea unei mișcări de voluntariat cu drepturi depline – cu beneficiile necesare și cu sprijinul statului.

Ar trebui să se pună accentul pe veterani și pe un sprijin special pentru luptătorii din Novorossia. Rusia are puțini, dar există și susținători în străinătate. Nu ar trebui să ne fie rușine să formăm brigăzi anti-naziste și anti-globalizare formate din oameni cinstiți din Est și Vest.

Dar, cel mai important, nu trebuie să-i subestimăm pe ruși. Suntem o națiune de eroi. Cu costuri mari, dar un dușman teribil, pe care l-am învins de mai multe ori în istoria noastră glorioasă. Vom fi victorioși și de data aceasta, chiar dacă va fi un război împotriva Occidentului, iar de data aceasta va fi un război al poporului. Câștigăm războaiele poporului, războaie în care oamenii uriași sunt treziți să lupte.

Mobilizarea implică o schimbare completă a politicii de informare. Normele pe timp de pace (în esență, reprezintă o copiere oarbă a programelor și strategiilor de divertisment occidentale care nu fac decât să corupă societatea) trebuie abolite. Televiziunea și mass-media în general ar trebui să devină instrumente de mobilizare patriotică în timp de război. A început deja, puțin câte puțin, dar până acum afectează doar o mică parte a canalelor. Dar ar trebui să fie peste tot.

Cultura, informația, educația, educația, iluminarea, politica, sfera socială – totul trebuie să lucreze în unanimitate pentru război, adică pentru victorie.

Economie

Orice stat suveran poate emite atâta monedă națională cât are nevoie. Dacă este cu adevărat suveran. Războiul cu Occidentul îi privează de orice sens de a continua să joace jocuri economice conform regulilor acestuia. O economie de război nu poate fi decât suverană. Ar trebui să se cheltuiască pentru Victorie atât cât este nevoie. Trebuie doar să se asigure că emisia este concentrată într-un circuit special destinat unor scopuri strategice. În astfel de circumstanțe, corupția ar trebui să fie asimilată unei crime de război.

Războiul și confortul sunt lucruri incompatibile. Confortul ca scop, ca punct de referință în viață, trebuie abandonat. Numai națiunile pregătite pentru greutăți sunt capabile să câștige războaie reale.

În astfel de situații există întotdeauna o nouă categorie de economiști al căror scop este salvarea statului. Acest lucru este mai presus de toate. Dogmele, școlile, metodele și abordările sunt secundare.

Putem numi o astfel de economie o economie de mobilizare sau o putem numi pur și simplu o economie de război.

Aliații noștri

În orice război, rolul aliaților este extrem de important. Astăzi, Rusia nu mai are atât de multe, dar ele există. În primul rând, este vorba despre acele țări care resping o ordine occidentală liberală unipolară. Este vorba de susținătorii multipolarității, cum ar fi China, Iranul, Coreea de Nord, Serbia, Siria, Republica Centrafricană, Mali, dar și, într-o anumită măsură, India, Turcia, unele țări islamice, africane și latino-americane (în special Cuba, Nicaragua și Venezuela).

Pentru a le face față, ar trebui mobilizate toate resursele disponibile, nu doar diplomația profesională, ci și diplomația populară. Și pentru aceasta, este nevoie din nou de ideologie. Trebuie să ne convingem aliații că am decis să ne despărțim ireversibil de globalism și de hegemonia occidentală și că suntem gata să mergem până la capăt în construirea unei lumi multipolare. Aici trebuie să fim consecvenți și hotărâți. Vremea jumătăților de ton și a compromisurilor a trecut. Războiul Occidentului împotriva Rusiei împarte omenirea pe diferite părți ale baricadelor.

Factorul spiritual

În centrul confruntării globale care a început se află aspectul spiritual, religios. Rusia se află în război cu o civilizație antireligioasă care luptă împotriva lui Dumnezeu, care răstoarnă însăși fundamentele valorilor spirituale și morale – Dumnezeu, Biserica, familia, sexul, omul. Cu toate diferențele dintre ortodoxie, islamul tradițional, iudaism, hinduism sau budism, toate religiile și culturile construite pe baza lor recunosc adevărul divin, înalta demnitate spirituală și morală a omului, onorând tradițiile și instituțiile – statul, familia, comunitatea. Occidentul modern a abolit toate acestea, înlocuindu-le cu realitatea virtuală, individualismul extrem, distrugerea genului, supravegherea universală, o ”cultură a abolirii” totalitară, o societate post-adevăr.

Satanismul deschis și rasismul deschis înfloresc în Ucraina, iar Occidentul nu face decât să sprijine acest lucru.

Avem de-a face cu ceea ce bătrânii ortodocși numesc ”civilizația lui Antihrist”. Așadar, rolul Rusiei este de a uni credincioșii de diferite religii în această bătălie decisivă.

Nu trebuie să așteptați până când dușmanul lumii vă va distruge casa, vă va ucide soțul, fiul sau fiica… La un moment dat va fi prea târziu. Doamne ferește să trăim pentru a vedea un astfel de moment.

Ofensiva inamicului în regiunea Harkov este chiar asta. Începutul unui război în toată regula al Occidentului împotriva noastră.

Occidentul își demonstrează intenția de a începe un război de anihilare împotriva noastră – al treilea război mondial. Trebuie să ne reunim tot potențialul nostru național cel mai profund pentru a respinge acest atac. Cu toate mijloacele – gândire, putere militară, economie, cultură, artă, mobilizare internă a tuturor structurilor statului și a fiecăruia dintre noi.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Despre bombardarea centralei nucleare de la Zaporojie

Artileria ucraineana a bombardat azi-noapte din nou centrala atomică de la Zaporojie. O persoana a fost ucisa. Fragmente ale rachetei Uragan trase asupra centralei nucleare au căzut la cel mult 400 de metri de unitatea electrică. Zona afectata de explozii a fost pe teritoriul depozitului de combustibil nuclear.

Rusia atrage atenția că bombardarea Centralei atomice poate duce la un dezastru mai mare decât cel de la Cernobîl și Fukushima.

Zona de infectare (cu o raza de circa 420 km) va include regiunile Kiev, Zaporojie, Harkov, Poltava, Herson, Odesa, Nikolaev, Kirovograd și Vinnitsa, precum și RPD și LPR.

Accidentul va afecta și regiunile de graniță ale Rusiei și Belarusului, precum și Republicii Moldova, Bulgaria și România.

Situația poate fi grav agravată dacă Centrala Nucleară din Ucraina de Sud (capacitate 3.000 MW) și depozitul de combustibil nuclear de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, precum și căile navigabile, intră în zona de posibilă contaminare.

Marea Neagră și strâmtoarea Bosfor vor deveni nepotrivite navigației pentru o lungă perioadă de timp. Coastele Turciei, Georgiei, Abhaziei, Bulgariei și României vor fi contaminate cu niveluri ridicate de radiații.


Am văzut niste reactii la postarea cu bombardarea centralei nucleare de la Zaporojie de catre ucraineni. Unii spun ca Ucraina nu are rachete Uragan, deci rusii au tras. Relax, ucrainenii au Uragan o racheta destul de veche, de pe vremea URSS; pana si moldovenii au prins cateva instalatii cand s-a facut partajul, in 1991.

Mai sunt reactii de genul “sa plece rusii, si nu va mai exista pericol”. Presupunand ca ideea ar fi valabila (desi este de genul “plateste rascumpararea daca vrei sa-ti mai vezi copilul”), ce vina am avea noi, romanii, in cazul in care ucrainenii reusesc sa provoace accidentul nuclear? Ca noi nu putem forta rusii sa plece si nici pe ucraineni sa nu mai bombardeze instalatiile nucleare.

Răzvan Bibire

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Moartea este singurul fapt real din Ucraina

1. Deși urât și plin de moarte ca orice război, cel din Ucraina a avut, în mod paradoxal, încă din februarie, un aer de neseriozitate. De scenariu cu tușe groase. Vedete în plimbare la Kiev, concerte la metrou, știri despre eroi inventați, o atmosferă de serial fantasy peste care tronează, răgușit și nedormit, Zelensky. Când vezi imagini cu șirurile nesfârșite de morminte, mintea, relaxată de concertul lui Bono de la metroul kievean sau de discursul lui Zelensky la Cannes, îți joacă feste- aștepți să iasă figuranții din morminte, înviați precum Fantoma din Kiev, să strige „slava”. Nu iese nimeni. Moartea este singurul fapt real din Ucraina. În această notă suprarealistă, zilele trecute, președintele Zelensky a realizat cu succes un shooting pentru revista Vogue. Vogue… fashion. Împreună cu soția, frumoasă și fotogenică de altfel, un cuplu fashion îmbrăcat în haine de brand. Modă cățărată pe cadavrul unei țări. Ulterior, Eroul-fotomodel și-a făcut timp pentru a primi premiul ‘Churchill ‘ de la Boris Johnson. Aceasta este epoca, acesta este arhetipul eroului, nefirească pare mai degrabă o analiză serioasă a schimbărilor pe care le trăim.

2. Poate prezentarea de la punctul 1 v-a lăsat impresia unui Zelensky inofensiv și bonom. Nu este. A „reușit” pierderea unei suprafețe importante din Ucraina și, cel mai probabil, sub conducerea sa, Ucraina va înceta să funcționeze în interiorul granițelelor recunoscute la 24 februarie; distrugerea a 80% din totalul forțelor militare profesioniste; anihilarea completă a opoziției și confiscarea sediilor acestor partide.

Paranteză: pentru naivi, interzicerea oricărei vieți democratice în Ucraina, chiar și mimată, a început în iunie 2021, drept urmare nu are legătură cu războiul. Ce a mai reușit Zelensky? Companiile Cargill, DuPont și Monsanto au cumpărat 17 milioane hectare teren agricol, adică peste 60% din terenul agricol al Ucrainei, deși promisese că vânzarea terenului către străini se va face numai aprobată prin referendum. A reușit cu brio să exercite cenzura, să folosească SBU ca pe un instrument personal pentru înlăturarea opozanților, o veritabilă poliție politică – răpiri, torturi, ziariști morți. Recentele demiteri/suspendări ale Procurorului general și ale șefului SBU, alături de cele peste 600 de dosare instrumentate pentru trădare (colaborare cu Rusia), sunt parte a unei lupte pentru putere de la Kiev, nefiind nici măcar tangențial legate de binele Ucrainei. Pare că Eroul își pregătește scuza pentru înfrângere – trădătorii. Oricine, dar nu el.

3. Interesant, aproape ca o coincidență, deși marele joc nu le admite, după 5 luni în care declarațiile Rusiei privind înlăturarea lui Zelensky au fost rezervate sau au negat această dorință, săptămâna aceasta Lavrov a făcut vorbire de două ori despre necesitatea eliberării poporului ucrainean de regimul Zelensky. Simultan, SUA reînvie lupta împotriva corupției în Ucraina, „sfatul” fiind în direcția alegerii unui procuror general credibil. Washington-ul este nemulțumit de Erou? Sincronizarea este interesantă. Știm că nu ştim, dar cu siguranță se intră într-o etapă nouă. Mirarea o reprezintă întârzierea cu care Rusia își propune înlăturarea lui Zelensky. Poate că acum a devenit clar că acesta nu va semna o pace cu Moscova, legitimând noile granițe (micșorate) ale Ucrainei sau poate altele sunt resorturile ascunse ale declarațiilor.

Un exemplu: pe 15 iulie, directorul CIA, Burns, sosește în Armenia. El s-a întâlnit cu prim-ministrul armean Nikol Pashinian. În timpul vizitei directorului CIA, s-a hotărât înființarea unei Agenții de Informații Externe (un fel de SIE). Pe 18 iulie, la Erevan sosește Serghei Naryshkin, șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei și se întâlnește cu prim-ministrul armean. Tigran Grigorian, un analist politic armean, a declarat pentru RFE/RL pe 15 iulie că „experți” în securitate din SUA și Rusia au sosit în ultimele zile la Erevan pentru discuții confidențiale axate pe războiul din Ucraina.

După Erevan, Naryshkin zboară la Baku, Azerbaidjan. De ce Azerbaidjan? Miza este normalizarea relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan pentru a permite funcționarea coridoarelor de transport din zona Caspică. În vizita lui Naryshkin la Baku s-a semnat un acord între Rusia și Azerbaidjan conform căruia Azerbaidjan va pune informațiile la comun inclusiv cu Armenia, deci cu noua agenție înființată la vizita șefului CIA…

Interesant, nu-i așa? În plus, așa cum am mai scris, pe 21 iulie la Moscova aterizează ministrul de Externe maghiar, Szijjarto. Nu de la Budapesta, ci de la Washington. Căsuțe poștale umane. Pură întâmplare, după 5 luni de emisiuni/articole halucinante, Burns anunță că Putin este sănătos tun.

4. La punctul 3 am menționat zona Caspică. Sigur, analiștii invitați în studiouri, ocupați cu bolile terminale de care suferă Dictatorul și cu victoriile inexistente ale Ucrainei, nu și-au găsit răgazul să vorbească.

Pe 29 iunie, la Ashgabat are loc Summit-ul Caspic. Prezenți au fost președinții celor 5 state riverane: Kazahstan, Iran, Turkmenistan, Azerbaidjan și Rusia. Liderii s-au concentrat pe comunicațiile de transport din Marea Caspică și au convenit că regiunea ar putea deveni un hub pentru coridoarele Est-Vest și Nord-Sud.

Summitul Caspic a avut loc la doar 5 săptămâni după ce forțele ruse au câștigat controlul orașului-port Mariupol (21 mai) și au dobândit supremația totală a Rusiei asupra Mării Azov și asupra strâmtorii Kerci din estul Crimeei. Strâmtoarea Kerci are un rol strategic în politicile rusești, fiind punctul maritim care leagă Marea Neagră prin Marea Azov de principalele căi navigabile ale Rusiei, inclusiv Don și Volga. Strâmtoarea Kerci asigură tranzitul maritim de la Marea Neagră până la Moscova și Sankt Petersburg, ca să nu mai vorbim de ruta maritimă strategică dintre Marea Caspică (prin Canalul Volga-Don) până la Marea Neagră și Mediterana.

Imaginea de ansamblu: râul Volga leagă și Marea Caspică de Marea Baltică, precum și Ruta Mării Nordului (prin calea navigabilă Volga-Baltică). Este suficient să spunem că Rusia a câștigat controlul asupra unui sistem integrat de căi navigabile, care leagă Marea Neagră și Marea Caspică de Marea Baltică și Ruta Mării Nordului (care este o bandă de navigație lungă de 4800 km care leagă Atlanticul de Oceanul Pacific).

Primul moment esențial a fost în 2014 – ocuparea Crimeei. Al doilea, la începutul Operațiunii Speciale când toată lumea aplauda rezistența Kievului, rușii ocupau Hersonul. Încă din data de 2 martie. Capturarea acestui oraș s-a dovedit extrem de strategică. Dar cine să gândească dincolo de declarațiile Eroului și de fanteziile nițeluș prostești cu gospodine șefe pe borcanul cu murături anti-drone? Capturarea Hersonului la începutul lunii martie a însemnat eșecul planului NATO de a-și extinde prezența militară în bazinul Mării Negre. Astăzi, jocul s-a încheiat practic pentru SUA și NATO, odată ce Rusia a preluat controlul asupra întregului bazin al Mării Azov. Rusia controlează acum de facto accesul Niprului către și dinspre Marea Neagră. Iar Niprul se întâmplă să fie principala cale fluvială pentru legăturile de transport ale Ucrainei către piața mondială.

Controlul strâmtorii Kerci asigură Rusiei un avantaj în ceea ce privește rutele de transport care leagă Europa de Vest și de Est de bazinul Mării Caspice, Kazahstan și China. Iată de ce SUA și-a recalibrat strategia în zona Caucazului și a Asiei Centrale. Acesta este și motivul pentru care Azerbaidjan a devenit punctul de interes. Ursula von der Leyen a mers la Baku și a semnat o înțelegere pentru cooperare energetică, iar la Bruxelles, Charles Michel, președintele Consiliului European, a organizat o întâlnire între președintele Azerbaidjanului Aliyev și prim-ministrul armean Nikol Pashinyan. Luni, Blinken a vorbit cu președintele Azerbaidjanului Aliyev pentru a sublinia oferta în așteptare a Washington-ului „pentru a facilita deschiderea legăturilor regionale de transport și comunicații”.

În concluzie, Azerbaidjanul este curtat de toată lumea. SUA/NATO dorește să înlocuiască prezența Turciei/Rusiei în această zonă vitală pentru marile coridoare de transport. Acesta este jocul și explicația vizitelor la Erevan și Baku. Lupta pentru supremație în zonă nu exclude posibilitatea (probabilitatea) unor negocieri secrete între SUA și Rusia în privința Ucrainei. Promovarea în discursul lui Viktor Orban de la Tușnad a soluției obținerii păcii prin negocieri directe ruso-americane nu este întâmplătoare, ci linia acestor evoluții.

5. Între 24 ianuarie și 1 iulie, volumul asistenței internaționale acordate Ucrainei a depășit 80,7 miliarde de euro. Pentru înțelegerea contextului, PIB-ul Ucrainei era, înainte de război, de 100 mld.

În ciuda acestui ajutor, Ucraina are probleme financiare majore. Oleg Ustenko, consilierul economic al președintelui Ucrainei, a declarat că acum sunt necesare 9 miliarde de dolari pe lună de la sponsorii occidentali pentru a acoperi deficitul bugetar uriaș. Înalți oficiali ucraineni au cerut creditorilor să anuleze datoriile externe ale Ucrainei.

Anul acesta, Ucraina trebuie să plătească aproximativ 60% din veniturile bugetare, sau mai mult de 21 de miliarde de dolari, datoria externă totală a Ucrainei fiind de peste 57 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, nimeni nu se grăbește să anuleze datoriile față de Ucraina, deși acest lucru s-a întâmplat în practica FMI. Reprezentantul FMI, Jerry Rice, se așteaptă ca Ucraina să continue să-și plătească datoriile față de fond (8,6 mld dolari în 2022). Deci vedeți, e minunat să strigi ‘slava’, dar datoriile trebuie plătite.

Companiei ucrainene de gaze Naftogaz i s-a refuzat o amânare a plății datoriilor. Cine a luat decizia? O firmă rusească? Nu, o firma de avocatură londoneză. Astăzi Naftogaz a intrat în incapacitate de plată. În mai 2022, țările UE au promis Ucrainei un ajutor de 9 mld de euro. În iulie, Germania și-a exprimat îndoieli și suma a fost redusă de la 9 mld la 1 mld, iar pe măsură ce criza lovește Europa, ajutorul pentru Ucraina va însemna foarte multe încurajări. Și atât. Mai ales, în lipsa lui Boris Johnson și a lui Mario Draghi. Sigur, există premierul României, dar domnia sa este specializat pe ajutorul refugiaților. Number one suntem!

Un război scump. Cine va continua să îl susțină? Rusia si-a dovedit pragmatismul și rezistența. Occidentul, nu. Putin merge la Teheran, pune piloni puternici noii ordini non-dolarizate (Iran-india-Rusia). Turcia si Arabia Saudită își exprimā dorința de a se alătura BRICS. Acordul de la Odesa permite exportul de cereale rusești în Africa-turneul lui Lavrov este un succes. Discuțiile despre Nord Stream 2 s-au redeschis. Sau de ce credeți că s-a dus Schroder la Moscova? Lumea se schimbă. România, deși feritā de problemele cu energia și dependența de Rusia, se simte solidarā. Avem și noi ‘Zelensky’ noștri. Mai mici, mai urâți, mai puțin belicoși, dar la fel de străini de interesul țării.

De fiecare dată când scriu despre Zelensky găsesc uimitoare capacitatea oamenilor de a admira un astfel de personaj. Găunos, toxic, dar māiastru în a pune o țară la pământ.

Între două poze pentru Vogue a semnat și anularea cetățeniei ucrainene pentru creatorul său, Kolomoiski. Normal, credeați că îl lasă să pice sub incidența legilor de la Kiev. Kolomoiski e cetățean israelian. Când își extrădeazā Israel cetățenii? Niciodată! Tocmai când devenise mai interesant, cu înregistrări vocale ale lui Biden amenințându-l pe Poroshenko pentru niște împrumuturi FMI rulate prin banca lui Kolomoiski.

Jocul e prea mare pentru a fi complet decriptat, dar va asigur că ultima preocupare este independența, suveranitatea și democrația Ucrainei. 

Ana Iordănescu via CristoiuBlog

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Slavă smardoilor!

Suna foarte nasol pentru eroi când am scris că cele mai valoroase exporturi ale Ucrainei sunt oligarhii și mafia.

Aici am scris:

https://www.facebook.com/informaximilian/posts/pfbid0DTxjGt9bTmSBwJPX6DU5HAimBDhr6gfE3wjU55jKQwZPzWU7vy8Dztkmc514vkYql

La final am pus un link din Național care relata că mafia ucraineană, refugiată la Iași, Constanța și București, face ravagii iar poliția tace îngrozită. Ziarul cita un raport confidențial ce dezvăluie ”cutremurul infracțional ucrainean” care a lovit Capitala României, în urma valului de refugiați: numărul tâlhăriilor, violurilor, spargerilor de locuințe și a altor infracțiuni comise cu violență, de membrii unor grupări criminale specializate a crescut cu până la 28%!

https://www.national.ro/dezvaluiri/avem-raportul-sri-politia-capitalei-ingenuncheata-de-ucraineni-762645.html

Ceea ce am avertizat și a relatat doar acest ziar iese la suprafață și în restul presei, care nu mai poate ascunde faptele și caracterul refugiaților. Avem la știri bătăi și violuri cu protagoniști ucraineni.

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/un-ucrainean-refugiat-in-romania-dat-in-urmarire-pentru-ca-a-violat-o-fetita-pe-numele-sau-fusese-emis-mandat-de-arestare-2034113

https://www.gandul.ro/stiri/mai-multi-ucraineni-s-au-batut-ca-in-filme-in-fata-unui-restaurant-din-bucuresti-politia-s-a-sesizat-din-oficiu-19821152

Nu vreau să generalizez dar asta e firea lor, nu sunt mai breji decât rușii. Doar sunt rude de gradul 1. Violența e un mod de manifestare curentă în fostul spațiu sovietic și nu doar la slavi, ci și la creștinii gruzini sau musulmanii azeri, ceceni ori uzbeci. Spațiul cultural eurasiatic are o tradiție războinică a cruzimii și brutalității. Este ceea ce importăm odată cu refugiații de acolo.

Așa că fie devenim și noi smardoi, fie plecăm genunchiul și îndurăm scandalurile, raptul și alte nenorociri aduse de noii veniți pe care i-am primit cu pâine și sare.

La noi, cine să dea cu pumnul? Ar fi niște cetățeni moldavi, gen din Vaslui sau de peste Prut și ar mai fi de prin clanurile țigănești. Eh, atunci să te ții, când s-or lua la smardoială clanurile astea cu rackeții ucraineni care vor să-și marcheze noul teritoriu.

Polițiștii ce să facă? Au treabă să plângă că li se impută amenzile date aiurea în pandemență. Vedeți vreun burtos sau vreun sfrijit în uniformă care să se ia la trântă cu smardoii și violatorii din Ucraina?

Corolarul acestei situații va fi noua paradigmă conjugală.

Abia aștept să aud la știri cum o ucraineancă a păruit o româncă, după ce i-a luat și bărbatul. Aia da, infracționalitate!

Cristian Niculescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Mizele războiului

Războiul din Ucraina ne priveşte pe toţi.

Şi nu pentru că este în Ucraina ci pentru că este al treilea război mondial ce, deocamdată, se desfăşoară doar în Ucraina, deşi “ghioceii” războiului se străduiesc să apară şi în Kosovo, Bosnia, Taiwan…

Abia când înţelegem că e vorba de al treilea război mondial, care va reaşeza ordinea mondială, înţelegem şi care sunt mizele sale reale pentru noi.

Iar mizele sunt sufleteşti.

Dacă Vestul va câştiga acest război, lumea va intra într-un coşmar totalitar, cu corectitudine politică, deliruri gender, deliruri ecologiste şi alte nebunii de acest gen. Le “pregustăm”, deja…

Dacă va câştiga Estul, nu o să vină o lume mai bună, dar vom continua să trăim într-o lume cu probleme, complicaţii, râs şi plâns, griji, războaie, crize succesive. Adică o lume nomală.

Nu este o luptă între două ideologii ci este o luptă între globalizarea ideologică a Occidentului şi state normale, cu virtuţile şi păcatele lor, care se opun acestei globalizări.

Nici Rusia, nici China, nu vor să impună modelul lor politic lumii. Nu se vorbeşte despre “putinizarea” sau “chinezificarea” Vestului.

Din contra, se vorbeşte despre suveranitate şi pragmatism în relaţiile internaţionale şi în cele economice.

Putin nu vrea un putin la Bruxelles sau Berlin, ci vrea oameni rezonabili, raţionali, capabili să discute dincolo de propriile blocaje ideologice.

Nici Xi nu vrea să ne vadă în cămăşuţe maoiste ci doar bucurându-ne de chinezăriile sale şi suficient de prosperi ca să cumpărăm noua generaţie Huawei.

În schimb, Vestul vrea toată lumea la fel: distrusă moral, anticreştină ca valori şi mod de viaţă, degenerată intelectual şi disciplinată corect politic.

Şi o spun direct, o spun deschis, nu se ascund după degete.

Tocmai această sinceritate ideologică a Vestului şi non-ideologică a Estului indică că mizele acestui război sunt spirituale şi nu vom avea scuză în faţa lui Dumnezeu pentru opţiunile noastre.

Desigur, excludem aici pe sărmanii cu duhul care chiar cred în propaganda zelenskiană…

Iată, sunt două opţiuni: normalitatea, cu toate imperfecţiunile sale, sau totalitarismul ideologic globalist…

Eu am ales.

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Adevărul care doare

România s-a chinuit timp de 30 de ani cu reforme. Ucraina a reușit în 24 de ore.

Înainte să atace Putin, Ucraina era cea mai coruptă țară din Europa, cu un indice de democrație sub Ecuador și Zimbabwe. Era plină de oligarhi și de firme căpușă care spălau miliarde în Vest. Avea un parlament cumpărat integral și un președinte incapabil să-și controleze serviciile secrete, armata sau grupările naziste. Zelensky era obligat să integreze mafiile și grupările paramilitare ca să poată stabiliza viața politică a Ucrainei. O țară cu viitor ciuntit, care se destrămase într-o furtună etnică și socială, în plină derusificare violentă și deromânizare. Ucraina era un coșmar administrativ în care ura etnică era încurajată de stat, de presa aservită și de sistemul educațional. O economie colapsată complet în care guvernul exporta avere și importa armament, în care companiile străine exploatau resursele naturale, iar ucrainenii își importau propria energie.

Etniile erau persecutate, limbile lor erau scoase din instituții, iar copiii erau mutilați ideologic în tabere ultranaționaliste finanțate din Vest. În încercările disperate de recucerire a Donbasului mureau 30 de mii de civili. Aproape 500 de mii se refugiau intern. Un milion se refugiau internațional, predominant în Rusia. Armata ucraineană folosea bombe cu fragmentație, gaze de luptă și expediții punitive în care mutilau localnici pentru obrăznicia Moscovei. OSCE și Amnesty International raportau frecvent crimele de război, epurările etnice și tortura comisă de armata ucraineană. Oficialii ruși făceau parada televiziunilor rusești cu gropile comune descoperite și cu satele distruse peste noapte. Jurnaliștii de opoziție erau arestați și persecutați, comunitatea LGBT nu putea ieși pe stradă decât încercuită de poliție, iar activiștii pentru drepturi erau atacați și disciplinați cu parul.

În 24 de ore de la invazie Ucraina devenea simbolul democrației. Președintele ei devenea erou pe plan internațional, liderul integru la care visam cu toții. Devenea brusc un adevărat martir pe catafalcul democrației. Armata ucraineană era zugrăvită în toată presa drept forța pură și curajoasă care apără valorile europene de inamicul sovietic. Extremismul era normalizat peste noapte, iar tortura etnicilor devenea justificată prin faptul că rușii sunt ruși și o merită din plin. Toate crimele erau băgate sub preș, Azov, S14, Centuria și Sector Dreapta dispăreau din toate feed-urile, iar corupția se evapora în neant. Administrația de la Kiev nu mai era alcătuită din mafioți și racheți care supraviețuiseră schimbând alianțele de la Est la Vest. Devenea administrația eclectică de Instagram. Eroina de news feed – curată, patriotică și dornică să-și apere patria cum o făcuse și până atunci. Toți infractorii și torționarii erau spălați în presa occidentală și deveneau apărătorii valorilor europene.

Se pare că Vladimir Putin este cel mai mare reformator din istorie. Nu numai că a reușit să elimine pandemia, dar a transformat Ucraina peste noapte într-un tărâm magic, în etalonul de democrație în care ne-am fi dorit să trăim cu toții dacă nu invadau rușii. Cel puțin așa am înțeles de la toată presa din Vest. Evident că, ce scriu eu aici, este doar o formă de putinism apărută pe parcursul acestor ani în Freedom House, LA Times, Washington Post, The Economist, New York Times, Reuters, The Guardian, Vice, OSCE, UNICEF și Amnesty International.

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Rambo, frate!

Cum era de așteptat, după ce Boris Johnson a demisionat, și-a găsit repede o ocupație demnă de statutul său de ”fost premier”: propagandist de război și trainer pentru trupele ucrainene.

”Săptămâna aceasta am vizitat trupele ucrainene care sunt antrenate de forțele armate britanice în North Yorkshire. Regatul Unit s-a angajat să facă tot ce poate pentru a ajuta Ucraina să continue să respingă agresiunea rusă”, a scris Boris pe Twitter, unde a atașat și filmulețul de la ”antrenamente” (vezi video în postarea de mai jos).

Cu siguranță englezii exultă. Tropăie de nerăbdare să se ducă voluntari pe front. Să fie și ei ca Boris, să arunce grenade, să tragă cu mitraliera, să omoare ruși. Și asta în timp ce familia rămasă acasă mai face un credit, până se întoarce eroul cu buzunarele pline sau între patru scânduri.

Suportul englezilor de rând, atât cât există, pentru ”cauza” ucrainenilor, are doar o singură explicație: propaganda agresivă din mass-media. Marea Britanie e prea departe de front pentru a avea mici emoții. Iar justificarea ”Apărăm ordinea mondială liberală” sună prea vag în urechile publicului. De fapt, sună ca dracu’.

Oamenii vor doar să traiască mai bine. Și să nu tremure de teama războiului nuclear, declanșat chiar și accidental (sau provocat de inși aflați cu spatele la zid), în timp ce liderii-circari se dau în stambă făcând-o pe-a Rambo. Englezilor nu le pasă de ”hegemonia americană”, de ”multipolarism” sau de alte sintagme folosite îndeobște de politicieni.

S-au săturat, însă, de pandemiile puse cu mâna de gașca lui Schwab. S-au săturat și de politicienii-marionetă, aflați la cheremul filantropilor din Big Pharma, dar care se pricep foarte bine și la încălzirea globală sau la războaie duse prin intermediari.

A spune că nu te afli în conflict direct cu Rusia când te lauzi pe Twitter cu astfel de filmulețe este ca și cum ai pretinde că ai fi virgin după 20 de ani de căsnicie. Este ridicol. Cu siguranță frontul din Ucraina (în special partea de vest, mai puțin lovită) colcăie de soldați și ofițeri NATO. Inclusiv din România.

Din păcate, politicienii noștri globaliști nu au căzut chiar pe treapta cea mai de jos a ridicolului. Mai urmează să-l vedem și pe Joe Biden într-un filmuleț propagandistic, trâgând cu mitraliera de pe bicicletă și aruncând grenade din galopul calului, în timp ce citește de pe prompter.

”Sfârșitul antrenamentului. Repetă aruncarea grenadei”.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Un zbor misterios

Un avion ucrainean care căra armament din Serbia în Bangladesh s-a prăbuşit lângă Kavala(la Elefteroupuli), adică aproape în grădina mea :). Ca să înţelegeţi mai bine, pe-aici nu se petrece mai nimic. În afara imbecilismului autorităţilor, talk show-urile sunt populate exact ca-n ţară cu tot felul de comentaci de profesie care se ceartă pe absolut orice temă. În aceste condiţii, orice eveniment care se petrece e pâine pentru semi-jurnaliştii care populează presa elenă. Şi, cu toate acestea, nu se zice mai nimic. Mă rog, sunt reportaje, dar cam slăbuţe. Că s-a neutralizat zona, că nu se permite accesul publicului, că s-ar fi găsit cutia neagră s.a.m.d.

Avionul a raportat iniţial că vrea să se întoarcă în Serbia din cauza unor probleme tehnice. Manevra de întoarcere s-a făcut undeva lângă Athos(vezi imaginea). După aceea a raportat probleme la un motor(nr. 4) şi a solicitat o aterizare de urgenţă. Grecii i-au dirijat către Kavala, însă avionul a căzut înainte de a putea ateriza controlat, rezultând o explozie similară unei ciuperci nucleare. Cel puţin aşa spun cei care-au văzut explozia. Nu-i greu de imaginat ce s-a întâmplat acolo în condiţiile în care avionul era plin cu muniţie. Mai mult, pe o suprafaţă întinsă s-a răspândit un praf alb de origine necunoscută.

Cam acestea sunt datele problemei. Clar? Nu, nu-i deloc clar. Întrebarea care-mi vine instantaneu în minte este ce naiba căuta un cargo ucrainean să transporte arme produse în Serbia? Pentru cei care nu au habar de comerţul cu arme poate părea o bagatelă, la urma urmei şi armele sunt tot nişte mărfuri, nu-i aşa? Ei bine, nu! Pentru a transporta arme, ai nevoie de o anumită certificare atât din partea statului sursă, cât şi din partea destinatarului. Această certificare nu e o hârtie simplă. În primul rând trebuie să fii verificat de securiştii statului sursă, care trebuie să se asigure că poţi păstra secretul transportului. Mai mult, echipajul este verificat deoarece nu vrei ca pe perioada zborului să se umble în bulendrele pe care le transporţi. Ceva similar e şi la destinaţie. Ăia trebuie să se asigure că totul e confidenţial. De aceea, de cele mai multe ori, transportul de arme îl faci ori cu contractori locali, ori – în cazuri mai rare -cu unii ai statului destinaţie.

OK, totul e limpede însă nimeni nu-şi pune problema ce naiba caută un cargo ucrainean în toată afacerea asta? De fapt, fix aici e problema. Pentru sârbi, ucrainenii sunt practic duşmani. Asta deoarece Serbia este partenerul ruşilor. Ca să înţelegeţi mai bine situaţia vă întreb dacă v-aţi putea imagina un cargo rusesc transporând arme româneşti către Polonia. Sau invers. Evident că nu, e un nonsens. Aşa că transportul către Bangladesh este cusut cu aţă albă. 

Însă întrebarea esenţială este cu totul alta: ce anume a transportat aeronava ucrainenă înainte de acest transport??? Aici e punctul nevralgic asupra căruia ar trebui să meditaţi. Personal am o bănuială cât se poate de rezonabilă. De fapt, nu zborul Nis-Amman-Riad-Dhaka este cel interesant, ci zborurile anterioare. De altfel asta se vede din faptul că în tot traseul prezentat autorităţilor greceşti ceva este extrem de neclar: de ce avea avionul nevoie de cele două escale intermediare? Nu-i logic! Autonomia unui Antonov 12 este de 5700 km. A face două escale la o distanţă de 1300 km una de cealaltă este cel puţin ciudată. Asta dacă nu ar fi trebuit să lase niscaiva „marfă” pe-acolo. Logic ar fi fost ca Antonovul să facă o singură escală la Riad. 

Aşadar, totul e destul de dubios. Părerea mea este că zborul acesta este doar o acoperire a ceea ce ucrainenii au transportat înainte. Dar care-au fost zborurile anterioare? Ei, aici e ceva dubios. Pe 14 execută un transport Marseille-Kiev, urmat, în aceeaşi zi, de unul Kiev-Paris şi-apoi imediat de unul Paris-Sarajevo. De la Sarajevo merge la Belgrad şi în aceeaşi zi ajunge la Ankara. De la Ankara ajunge la Nis, locul de unde va porni în ultima sa expediţie.

OK, întrebarea e ce anume puteau transporta ei de-acolo pe direcţia „frântă” Kiev-Belgrad? Părerea mea e că arme? Ce fel de arme? Probabil arme donate de Occident de care ar fi interesaţi „partenerii” ruşi. Sună ciudat, nu? O să vă întreb însă altceva: de ce credeţi că ar lăsa oficialii de la Kiev asemenea arme pe mâna soldaţilor lor? Aceştia, după cum s-a văzut, le vând ruşilor aproape pe gratis. Nu le trebuie decât bani graşi de buznar şi o ieşire ca „refugiat ucrainean” prin ţările baltice sau prin cele nordice. Iar ruşii fix asta le dau. Aşadar, de ce-ai da pe gratis răcanilor când tu, acoperit de securiştii tăi, poţi face afaceri la nivel mare cu ruşii prin proxy-ul sârbesc? 

Asta, dacă vreţi, este noul circuit al armelor în natură. Vestul e pe cale să prăbuşească lumea pentru „a salva” Ucraina, iar oficialii de-acolo, ştiind ce urmează, îşi văd de bunăstarea lor. Altfel cum naiba să-şi cazeze soţiile sau gagicile la hoteluri de lux pe perioade nelimitate?

Update:

* Praful alb nu este mortar sau ghips aşa cum au informat autorităţile, ci fosfor alb care, oxidat de atmosferă, se transformă în pentoxid de fosfor, care este … un praf alb!  

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Planul Ucraina şi restul măscărilor globaliste

Ieri, pe Telegram, am anunţat că Gazprom a întrerupt gazele către o serie de ţări europene invocând „forţa majoră”. Aşa cum am spus şi acolo, invocarea forţei majore este justificată de războiul din Ucraina şi de îngheţarea activelor ruseşti din străinătate.  În realitate, stoparea gazelor a fost făcută selectiv pentru încălcarea embargourilor impuse de Rusia. Germania a dat gaze Poloniei, iar Grecia a dat Bulgariei. Iată motivul principal pentru care cele două ţări au rămas fără gaz rusesc. În cazul Greciei situaţia nu e atât de disperată. La nemţi însă e jale întrucât riscă să pice întreaga industrie chimică şi apoi, rând pe rând, hălci întregi din economia ţării.

În teren situaţia aparent e echilibrată, cu armata rusă rămasă în continuare pe poziţie aparent statică în estul Ucrainei. Sunt câteva bătălii cheie de care depinde soarta întregului război. Disperarea de partea ucraineană, îi împinge la gesturi necugetate. Aşa cum am mai spus, ultim şansă(strict ipotetică însă) a Ucrainei este un contraatac devastator pentru ruşi. Poate fi acesta organizat? Ucrainenii cred că da şi speră să dea lovitura acolo unde i-ar durea pe ruşi cel mai tare: în Crimeea. Doar că avertismentele primite sunt dintre cele mai dure. E de remarcat în acest sens declaraţia lui Medvedev care-a spus punctual că: Dacă podul din Crimeea este lovit de forțele ucrainene, atunci ziua judecății va veni pentru toți. De asemenea, Medvedev a spus că orice stat – precum Ucraina şi statele NATO – care consideră că Crimeea nu este rusă este o ameninţare sistemică pentru Rusia. Iar asta deja e aproape o declaraţie făţişă de război la adresa NATO!

Deja s-a trecut într-un alt registru. Dacă până acum Rusia vorbea despre eliberarea estului, acum vocile care susţin ocuparea întregii Ucraine sunt tot mai auzite în zona superioară a politicii ruseşti. Oricum ai privi lucrurile, observi că circarul de la Kiev a împins ţara într-un dezastru fără precedent. Disperarea sa maximă l-a făcut să demită oficiali de rang înalt şi esenţiali pentru structura puterii de-acolo pe motiv de … pro-rusism. Este cât se poate de evident că totul alunecă într-o zonă hilară, chiar dacă pe teren situaţia e tragică. E imposibil să-ţi acuzi acum prietenul din copilărie că e penetrat de ruşi. Mă rog, asta e situaţia. Zelenskyi însă intră într-un nou scenariu, anume cel al eroului trădat de apropiaţi. Circarul vrea să iasă cu fruntea sus din scenă şi de aceea acum îşi ţese sfârşitul fastuos. Pentru el e esenţială ieşirea glorioasă astfel încât să se poată bucura fără probleme de sumele imense pe care le-a depozitat în străinătate. 

Care-i totuşi adevărul despre Ucaina? De ce a intrat în această poziţie nebunească? Aşa cum Sri Lanka a intrat în rahat strict din cauza politicilor WEF aplicate absolut aberant, la fel s-a întâmplat şi cu Ucraina. Pe scurt, situaţia era următoarea: conform „Acordului de la Minsk”, autorităţile ucrainene trebuiau să acorde autonomie regiunilor estice(atenţie, autonomie, nu independenţă), să-şi asume obligaţiile faţă de populaţia de acolo(de exemplu plata pensiilor) şi să înceteze focul. Atât. Nici mai mult nici mai puţin. Asta în condiţiile în care acele regiuni deja erau în afara Ucrainei. Acordul de la Minsk n-a fost impus de cineva, ci a fost semnat de ucraineni, prin preşedintele de atunci, Petro Poroşenko(miliardarul care acum, bărbăteşte, priveşte războiul de la Londra!). De ce nu s-a pus totul în aplicare? Pentru că forţele externe – prin intermediul WEF – au venit cu alt plan, anume „Ucraina 2030”. 

Planul consta în declanşarea unui conflict cu Rusia în care statele occidentale să sprijine prin spate Ucraina. În acest conflict Rusia urma să piardă bătălia, iar statul rus să fie atât de slăbit încât, la conferinţa de pace, să accepte împărţirea sa în cel puţin trei state independente: unul asiatic, unul european şi unul „de mijloc”, situat între cele două. Astfel, de pe urma acestei dezintegrări masive, câştigul Occidentului ar fi fost imens, iar răsplata pentru Ucraina ar fi fost transformarea sa într-o zonă prosperă, hiper-tehnologizată s.a.m.d. Paşii punerii în aplicare a planului au început prin spălarea creierului populaţiei. Cum? Prin filme şi propagandă, în care elementul central a fost serialul „Sluga Poporului” al cărui erou principal este comediantul aflat în funcţia de preşedinte al Ucrainei. E greu de imaginat cum un popor poate fi prostit într-un asemenea hal, însă funcţionează. Pe noi n-ar trebui să ne mire, mai ales când vedem cum prostimea este spălată pe creier cu subproducţii de genul „Las Fierbinţi”.

După alegerea lui Zelenskyi, consilier şi principal sfătuitor i-a devenit Alexei Arestovici, interfaţa WEF cu Ucraina. Practic principalul conducător al Ucrainei este Arestovici, cel care ia deciziile importante. Zelenskyi e doar păpuşa din faţă. Împingerea Ucrainei în război s-a făcut prin provocarea făţişă a Rusiei, între care cea mai evidentă a fost ameninţarea aderării peste noapte la NATO. Astfel Rusia a început operaţiunile militare – dorite de ucraineni şi de cei din spatele lor – pentru punerea în aplicare a Acordului de la Minsk. Reţineţi: în toată perioada de la lovitura de stat instrumentată prin „Revoluţia Portocalie” şi până la începerea ostilităţilor, armata Ucrainei a fost instruită la standarde NATO în SUA, Franţa şi în bazele NATO din Germania. Practic Rusia a fost pusă în faţa unui război cu NATO. 

Personal cred că devianţii de la WEF au greşit din nou socoteala şi, la fel ca-n Sri Lanka, au dat-o-n bară grav. Mai devreme sau mai târziu acest război îşi va vedea sfârşitul şi atunci vom constata cine a avut dreptate. Vă reamintesc faptul că din acelaşi experiment al „bunăstării digitale” face parte şi Letonia, ţară extrem de lăudată pe la toate conferinţele globaliste. Gradul de digitalizare al Letoniei este extrem de mare, însă asta n-o duce cine ştie unde. Din punct de vedere al PIB-ului per capita se situează undeva la mijlocul clasamentului, puţin deasupra României şi sub ţări ca Grecia, Ungaria, Polonia s.a.m.d. Iar pe măsură ce procesele digitale se tot automatizează, proiectul de digitalizare pentru digitalizare se va dovedi un eşec total, conducând economia – inexistentă de altfel – în colaps.

Demenţa devianţilor de la Davos pur şi simplu nu mai are limită. Acum împing în faţă „dezastrul climatic”. Ca să înţelegem de ce e vorba de o demenţă fără absolut nicio bază ştiinţifică o să vă readuc în atenţie câteva elemente de dată recentă. Circul cu pandemia a transformat planeta noastră într-una liniştită aproape total. Fabricile s-au oprit, consumul a scăzut, poluarea a ajuns aproape la zero. Timp de doi ani economia a fost ştrangulată funcţionând la nivel de avarie. Chiar şi acum, nebunia politicii „COVID zero” exercitată în China ţine practic la pământ cea mai mare economie industrială a lumii. OK, deci în condiţiile acestea vii tu, cretin de la Davos, şi-mi spui că trăim un dezastru climatic? Înseamnă că eşti un dobitoc dacă te apuci să crezi o asemenea aberaţie! Păi dacă după ce ai oprit toată economia mondială nu s-a întâmplat nimic, ce-ar trebui să mai facem noi? Să ne sinucidem? Cred că nici asta nu e bine deoarece s-ar putea să emitem în atmosferă dioxid de carbon şi foarte mult azot. Ştiţi, acel azot cu care „poluează” fermierii olandezi. 

Măştile încep să cadă. Demenţa celor de la butoane, nebunia acestora demnă de un super-Nero, vine de la faptul că simt cum absolut toate planurile lor degenerate încep să cadă. Au încercat să prindă lumea în cătuşe cu corectitudinea politică, au continuat cu forţarea impunerii unor grupuri cât mai marginale şi, dacă e nevoie, chiar să inventeze unele, au strâns toţi păduchii planetei şi i-au înrolat în desanturi de presiune. Aşa au apărut în prim plan urlători de profesie, nebuni pe care trebuie să-i respecţi, degeneraţi care-ţi bat obrazul şi tot felul de hidoşenii care în trecut populau periferia societăţii. Au făcut presiune, o perioadă a mers, dar s-a dus. Apoi au invadat cu politica ecologică. În prezent au ajuns chiar să modifice hărţile meteorologice şi să prezinte temperaturi normale cu roşu închis, de ai impresia că s-a revărsat iadul pe pământ.

Se vorbeşte despre secetă, însă oamenii pe care-i cunosc în Ministerul Agriculturii îmi spun toţi că e vorba de secetă în câteva zone punctuale, nicidecum la nivelul ţării. De altfel, pentru a reduce recolta de grâu, s-au pretat la a da foc lanurilor. Nu există justificare pentru acele incendii! Spune cineva că operaţiunea de incendiere este, între altele, menită a micşora recolta României pentru a favoriza exportul grâului din Ucraina? Hop, iată o chestie pe care n-o spune nimeni. Vedeţi că mediile temperaturilor de anul acesta sunt mai mari decât cele de anul trecut, DAR MAI MICI DECÂT CELE DE ACUM DOI ANI!!! Pe-atunci nu se vorbea despre „încălzirea globală”.

Lacul Amara a secat, vedem pe toate posturile! Fals, n-a secat Lacul Amara, ci Balta Amară din judeţul Buzău. Lacul Amara este cel din Ialomiţa care-i la locul lui! Totuşi, veţi spune, a secat un lac, lăcușor sau ce-o fi. A secat. OK, dar v-aţi întrebat de ce a secat? De secetă? Aiurea! A secat din două cauze: pe de o parte, cursul râului Buzău – care alimenta lacul – a fost mutat cu câţiva kilometri mai departe. De asemenea,  afluentul Buzoel, cel care a ducea apa din ploi şi din topirea zăpezilor, de asemenea a fost canalizat şi n-a mai ajuns în lac. Astfel, principalele surse de apă ale lacului au fost închise şi, în mod logic, lacul a secat! Nu-i niciun secret motivul, doar „ordinul pe unitate” vă face să nu vă uitaţi spre adevăr!

Probabil, în final, va cădea şi cortina aceasta falsă lăsându-i pe globalişti în „hainee cele noi ale împăratului”. Eu, de când mă bat cu propaganda, sper să se întâmple cât mai curând deoarece deja aerul a devenit irespirabil. Şi nu de la încălzire!

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry