Arhive etichete: SUA

Tupeu de cartier

Generalii Pentagonului acuză Turcia că îi pune în pericol pe soldații americani și, drept consecință, se declară ”profund îngrijorați”.

Ar fi vorba despre cei 900 de soldaţi dislocați în nord-estul Siriei, care oficial luptă împotriva ISIS împreună cu Forţele Democratice Siriene (SDF) conduse de luptători kurzi. La rândul lor, kurzii sunt considerați teroriști de către Ankara. Raidurile Turciei din ultimele zile, preambul al unei operațiuni terestre (potrivit lui Erdogan), au legătură cu recentele atacuri teroriste de la Istanbul. Cum știm, turcii i-au acuzat pe americani că au instruit-o pe femeia care pe 13 noiembrie a detonat una dintre bombe.

Până în 2011, Siria era o țară relativ stabilă. Apoi președintele Bashar al-Assad a devenit indezirabil pentru Pentagon, din motive ”geostrategice”. Revoluția colorată a lui George Soros a eșuat lamentabil la Damasc. Sub pretextul că luptă cu teroriștii, americanii au ocupat teritorii din nordul Siriei, în timp ce Assad a apelat la ajutorul Rusiei și al Iranului. La rândul ei, Turcia i-a bombardat pe kurzii retrași în Siria, combinați cu Pentagonul. Țara a devenit astfel un sângeros câmp de luptă similar Ucrainei, occidentul punând responsabilitatea ororilor războiului exclusiv pe umerii lui Assad (medic oftalmolog și ofițer de profesie, cu studii inclusiv la Londra).

La fel ca în Ucraina, au existat milioane de refugiați și zeci de mii de morți. O tragedie de mari proporții, dar care nu a ocupat nici 1% din spațiul de emisie al televiziunilor occidentale, în comparație cu ”show-ul Zelensky”. Iar atunci când au abordat subiectul, jurnalele de știri au avut un singur obiectiv: distrugerea regimului Assad.

Marile puteri nu au nevoie decât de simple pretexte pentru exercitarea forței în raport cu țările neputincioase. Cu precizarea că unele astfel de pretexte au la bază motivații bine întemeiate, iar altele se sprijină pe minciuni sfruntate.

Moscova a pretins că ”operațiunea specială” din Ucraina este un răspuns la crimele lui Zelensky asupra minoritarilor ruși, pe lângă pretenția Kievului de a adera la NATO. La rândul ei, Casa Albă spune că acționează cu trupe în Siria pentru a stârpi ISIS (înainte de un alt posibil 9/11), în ciuda opoziției ferme a autorităților de la Damasc. Ambele sunt încălcări clare ale ”dreptului internațional” prin folosirea forței în afara propriilor granițe, sub diverse motivații. Ambele generează tragedii cumplite.

Așadar, să lăsăm la o parte ipocrizia. Occidentul trebuie să arate ireproșabil, înainte de a veni cu lecții aspre de moralitate și drept internațional.

De pe ce poziții condamnăm vehement Rusia, în timp ce continuăm să întreținem măcelul din Siria încă din 2011, cu victime civile și pagube materiale cel puțin la fel de dureroase?

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Nici SUA nu vinde democrație, dar nici China libertate globală

1. Indiscutabil, știrea zile de ieri a fost despre Nancy Pelosi și vizita ei în Taiwan. Ironie, când Zelensky comunica lumii povești bombastice, discursul lui era preluat și disecat la nivel global, ieri, vedetă fiind aeronava în care se afla d-na Pelosi, declarația lui a trecut neobservată.

Dar ce a declarat atât de important? Despre Donbas: „Acolo este pur și simplu un iad. Nici măcar nu poate fi descris în cuvinte”. De asemenea, Zelensky recunoaște că, în ciuda armelor trimise de americani, forțele ucrainene nu au reușit să elimine superioritatea rușilor. Cu alte cuvinte, Rusia câștigă.

Deși victoria o contabilizează Rusia, pierderea este împărțită între Ucraina ( pierderi umane și teritoriale importante, economie în colaps, datorii, distrugere) și aliații săi. Cea mai importantă pierdere la nivelul imaginii o încasează, desigur, SUA, cea mai implicată dintre toți aliații occidentali. După retragerea pripită din Afganistan, percepută ca o înfrângere pentru un hegemon, forțat să plece în grabă și să-și abandoneze echipamentul militar, victoria Rusiei în Ucraina reprezintă pentru Washington o catastrofă, rezultatul strategiei falimentare a administrației Biden.

În disperată nevoie de restaurare a imaginii de forță și putere, Washington pune la cale o acțiune riscantă – vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan. În ciuda avertizărilor părții chineze și a discuției lui Xi cu Joe Biden? Nu! Mai degrabă, DATORITĂ poziționării clare a Beijing în privința acestei vizite. Reușind să treacă peste linia roșie impusă de China fără ca aceasta să facă un gest agresiv (nu a doborât avionul, nu a atacat Taiwanul), China a părut slabă, iar SUA un adevărat hegemon căruia nimeni nu-i impune limite. Dacă a doua țară din lume nu se poate opune Americii, ce șanse are o țară mică? E un joc de imagine.

O armată de ‘analiști’ a avut sarcina să dea acestui zbor valențe apocaliptice și să prezinte China ca pe un stat slab, fricos, incapabil să contracareze SUA. Asemănător, analiștii au hotărât că Putin va captura Kievul în trei zile. După cele trei zile, Kievul nefiind sub administrație rusă, au decretat că armata rusă este o adunătură de neghiobi și incapabili. Paralel cu realitatea.

În sprijinul ipotezei că SUA avea nevoie disperată de mutarea atenției de la dezastrul din Ucraina, dar și de un succes de imagine, vine și informația eliminării liderului Al Qaeda, Ayman Al-Zawahiri, aflat în balconul vilei sale din Kabul. America is back again! Apară lumea de teroriști și salvează democrația pe unde o găsește, prin Taiwan, prin Kosovo și în alte locuri fierbinți! Plătitorii de taxe din America nu trebuie să se preocupe de miliardele rulate prin Ucraina în buzunarele lacome ale complexului militar, nici de inflație, nici de politicile publice dezastruoase. Dacă PR-ul ar ține de foame… Dar nu ține, iar gesturile de imagine, deși importante, au nevoie să fie dublate de strategie și acțiuni reale.

2. Deși precipitată de înfrângerea previzibilă a Ucrainei, mutarea interesului spre Asia este firească. Acolo este China, acolo se joacă supremația lumii, acolo sunt căile maritime cele mai importante, acolo este viitorul. Capcana lui Tucidide: când o putere emergentă amenință supremația puterii conducătoare, rezultatul cel mai probabil este unul violent. Atena si Sparta, exemplul cel mai folosit. Războiul (confruntarea), deși poate nedorit de niciuna din părți, este aproape inevitabil. Acesta este ciclul istoriei.

Vizita oficialului american nu a rămas fără consecințe, unele serioase în opinia mea.

– a justificat pentru partea chineză desfășurarea unor exerciții militare (cu foc viu) în 6 zone maritime și aeriene în jurul Taiwanului. Dacă le iniția fără provocarea acestei vizite, opinia internațională ar fi reacționat și China risca sancțiuni. Profitând de situație, China a mutat echipament militar aproape de Taiwan.

– China impune Taiwanului sancțiuni economice: interzice importul de citrice din Taiwan și exportul de nisip. Amuzant? Nu prea! Fructele proaspete reprezintă cea mai mare categorie de export pentru Taiwan în spaţiul agricol. Ţara exportă cantităţi mari de ananas proaspăt, mere cu zahăr, citrice, mango, mere ceară, pomelo, ponkan, struguri, banane şi grapefruit. China cumpără peste 80% din toate fructele exportate. Nisipul este esențial pentru producerea de semiconductori. Taiwan este cel mai mare producător de cipuri electronice, care sunt furnizate în aproape toate industriile, de la telefoane la laptopuri, ceasuri la console de jocuri, echipamente industriale la automobile şi avioane de pasageri şi aeronave de luptă. TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company) este cea mai mare turnătorie din lume şi deţine aproximativ 65% din producţia globală de cipuri.

coincidență, acum câteva zile, la Washington s-a votat legea privind stimularea producției de cipuri în America, proiect ce prevede peste 52 de miliarde de dolari pentru companiile americane care produc cipuri de computer, precum și alte miliarde de credite fiscale pentru a încuraja investițiile în fabricarea de cipuri. De asemenea, oferă zeci de miliarde de dolari pentru a finanța cercetarea științifică și pentru a stimula inovarea și dezvoltarea altor tehnologii din SUA. TSMC a promis că ca reloca o parte a producției sale de cipuri în SUA, urmând să deschidă 6 fabrici. Promisiunea este mai veche, neonorată încă din cauza costurilor de construcție și de producție. Iată că vizita lui Nancy Pelosi și accentuarea tensiunilor cu China au reușit să forțeze mâna companiei din Taiwan. Singura „mică” problemă – construcția unei astfel de fabrici durează 4 ani.

creșterea activității militare în zona strâmtorii Taiwan afectează lanțurile de distribuție și comerț. O treime din transportul maritim mondial trece prin Marea Chinei de Sud, peste 3 trilioane de dolari pe an. Cine controlează Marea Chinei de Sud, controlează Asia. Taiwan este un premiu pe care nici SUA, nici China nu își permit să-l piardă.

vizita lui Nancy Pelosi a fost și un mod de a testa reacția Chinei. O operație fără anestezie. Și înainte, dar și după finalul vizitei, Washington-ul, prin declarații oficiale, a spus răspicat că nu susține independența Taiwanului, accentuându-se pe diverse canale că decizia vizitei a fost una personală… Vi se pare octogenara o fiară imposibil de domolit, chiar și de intervenția Președintelui? SUA nu este dispusă (nu acum) la o confruntare cu China, iar răspunsul Chinei este în aceeași notă. Războiul economic va continua însă și ne va costa pe toți. Ce-i drept, mai puțin decât un război mondial, eventual și nuclear.

3. Paranteză. Surpriza neplăcută o reprezintă propaganda. Și de-o parte, dar și de cealaltă. Analizele nu au finețe, nu permit dubiul, neapărat trebuie să fie aliniate. Alb si negru. Studiu de caz: Taiwanul. Am citit rânduri frumos ticluite despre democrația minunată din Taiwan, despre independența țării. Nu recunoști că Taiwanul este o țară independentă, fără nicio legătură cu China? Ești un putinist, un conspiraționist, un troglodit.

E un caz splendid în care propagandiștii, din exces de zel și lipsă de lectură, exced linia oficială: America însăși NU a recunoscut independența Taiwanului. Inițial au recunoscut-o, după care au renunțat la recunoaștere în 1979. De ce? Pentru că era nevoie de China împotriva URSS-ului. Simplu. În cealaltă parte a Rubiconului propagandistic, sătui de NATO/EU/Imperiul american și globalismul care bântuie liderii occidentali, China este prezentată ca o speranță în lupta cu Davos-ul.

China? Țara care a fost modelul pentru lockdownul occidental? Țara cu credite sociale? Ce reproșăm WEF? Creditul social, ID ul digital, controlul. Și, totuși, China este văzută ca lumina de la capătul tunelului, țara care va învinge globalismul? Există foarte puține analize flexibile, interesate de decriptarea acestor crize și războaie, într-o mare de copişti, difuzoare pentru idei fabricate de alții. Nici SUA nu vinde democrație, dar nici China libertate globală. De unde ideea trăsnită că modelul chinezesc este nealiniat cu cel propus de WEF? Am închis paranteza.

4. Capcana lui Tucidide. China este, într-adevăr, puterea emergentă, singura capabilă să conteste hegemonul american. Acesta, deși în declin, rămâne cel mai puternic stat din lume. Pentru cât timp, acestea este întrebarea.

Dolarul, arma sa secretă, apărată de cea mai mare armată a lumii, își pierde treptat supremația. SUA și petrodolarul nu mai sunt singurii la butoanele comerțului cu petrol. Fisurile nu sunt mari, dar există, se vede rubla prin ele. Aventura ucraineană a Washington-ului a fost o mutare proastă.

Cei care cred că SUA sunt învinse în acest moment ar trebui să examineze situația țărilor europene. Ale cui comenzi au transformat Europa într-un continent irelevant? Declinul nu este sinonim cu finalul. Romei i-au trebuit 300 de ani până să fie jefuită și învinsă, imperiul otoman a murit lent și urât, iar prin Balcani îi mai simți încă mirosul, iar altor imperii numai milioanele de morți din două războaie mondiale le-au putut scrie necrologul.

Iată de ce cred că intrăm în cea mai periculoasă etapă a existenței imperiului american. Imperiile mor greu și sângeros. În acest moment, nici măcar China nu este suficient de puternică pentru a provoca frontal SUA.

Să nu uităm în analiză că principalul partener comercial al Chinei este SUA. Fără construcția unei alternative, să-ți provoci principalul partener comercial echivalează cu o sinucidere. Seppuku este un cuvânt japonez, nu chinezesc… La ce asistăm noi? La pregătirile acestei confruntări.

Întâi a fost globalizarea în vârful căreia a stat America, extrăgând bogăție și putere. Globalizarea a creat, inevitabil, China, fabrica lumii. Am uitat de pandemie… Cu fabrica închisă, Planeta nu a putut produce nimic, nici măcar măști. 90% din antibioticele consumate global se produc în China. Iată ce ar însemna un război între China și SUA acum. Blocaj total.

China s-a făcut mare și a inventat Noul Drum al Mătăsii, adică si-a inventat propriul proiect de globalizare, fără America. Un proiect win-win, pentru China, dar și pentru țările pe unde șerpuiește acest Nou Drum al Mătăsii. O alternativă pentru statele mici, care astfel au reușit să obțină astfel împrumuturi și să dezvolte proiecte de infrastructură, fără condițiile FMI și Banca Mondială, în fapt două unelte ale SUA pentru a accesa/monopoliza resursele naturale și bogățiile altor (majorității) țări.

Strategia de răspuns a SUA a fost o strategie a haosului, lose-lose. Sub pretextul democratizării, se prezenta militar în diverse puncte ale globului. În mod uzual, în cele care dețineau resurse, petrol, poziții strategice. Sau intervenea în politica internă prin susținerea unui candidat/partid/facțiuni care urma să-i fie fidel/ă. Dacă era nevoie, inventa un dușman intern sau extern. În situația în care toate acestea eșuau, produceau haos astfel încât nimeni să nu poată controla zona/tara respectivă, ca de exemplu în Libia transformată dintr-o țară bogată în țara nimănui.

În privința Rusiei, metoda a funcționat până când KGB-ul s-a trezit și l-a produs pe Putin. SUA a schimbat strategia: a încercat să domine sau să sădească focare la granița Rusiei sau sfera de influență Georgia, Belarus, Kazahstan. Identic, în jurul Chinei. Acesta a fost punctul de pornire al acestui proiect. Inevitabilul s-a produs – China și Rusia au pus alături BRI (Belt and Road Initiative) și forța militară a Rusiei. Au apărut BRICS-ul, Organizația de la Shanghai și alte organisme de Cooperare regională.

Nici SUA nu a ezitat – au apărut QUAD, AUKUS, extinderea NATO. Lupta este pentru resurse și pentru controlul rutelor de transport. E ceva nou sub soare? Venețienii și genovezii au trăit apogeul în epoca în care dominau rutele de navigație, Spania și Portugalia au cunoscut bogăția când au stăpânit oceanele și comerțul maritim, imperiul britanic a dispărut când a cedat rutele maritime Americii. E ciclul istoriei. Dar să nu ne grăbim spre înmormântarea imperiului american – cât timp controlează rutele maritime, controlează lumea. Procesul de deposedare al supremației este lung. Inevitabil, dar lung.

5. Un fapt interesant. Afganistan, țară importantă pentru BRI, prezență militară a SUA timp de 20 de ani. Acum două zile, liderul Al Qaeda este eliminat în Kabul, Afganistan. Ayman Al-Zawahiri era un lider puternic contestat din interior. Ce se întâmplă când liderul unei astfel de grupări teroriste este ucis? De obicei, apare altul mai agresiv și mai sângeros. Instabil, cu o rețea teroristă în dezvoltare, nu știu dacă Afganistan va face carieră pe Noul Drum al Mătăsii.

Luni, tulburări în Kosovo. De fapt și Bosnia are probleme. Croația dorește să se despartă de musulmani. În concluzie, Balcanii de Vest, regiune importantă din Noul Drum al Mătăsii, redevin o zonă instabilă. Azerbaidjan, tulburări la granița cu Armenia. Un șir lung de focare. De obicei, în zone cu resurse sau conectate la coridoare de transport. Există puteri bune sau rele? Nu cred.  Exista interese, cooperare, avantaje, țări mici, țări mari, lideri abili, lideri slabi.

6. Luni s-au scos armele la granița Kosovo/Serbia. Ieri, s-au pus bazele unei „frumoase” confruntări între China și SUA, prin proxy-ul Taiwan. În timp ce scriu, primesc notificări despre schimburi de focuri la granița Azerbaidjan/Armenia, în regiunea Nagorno-Karabakh. Neconfirmat, se pare că Iranul mută trupe la granița cu Azerbaidjanul.

Pe 5 august urmează să se întâlnească Erdogan și Putin, la Soci. Sigur, ei s-au întâlnit și la Teheran, au avut discuții fructuoase, acordul privind deschiderea transporturilor de grâne a devenit funcțional, nu-i așa? Singurul aspect divergent – Siria. În perspectiva întâlnirii de la Soci, agitația din Azerbaidjan poate fi o formă de presiune din partea lui Erdogan pentru a obține concesii din partea lui Putin în dosarul sirian. Sau poate trebuie să găsim explicații în acordul semnat de Azerbaidjan cu UE, în încercarea de înlocuire a gazului rusesc, iar acesta este răspunsul Rusiei. După vizita la Erevan, Naryshkin, șeful SVR, a plecat la Baku. Ce știm noi? Nu știm unde este adevărul, dar cu siguranță nu îl aflăm în delirurile propagandei.

Conducta Trans Anatolian Pipeline (TANAP) pornește din zăcământul Shah Deniz din Azerbaidjan, trece prin Georgia și Turcia și se unește la granița grecească cu conducta TAP, care transportă gaze naturale azere în Europa prin Albania și Italia. Balcanii de Vest (Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Croația) sunt interesați să conecteze la TAP conducta Ionian Adriatic Pipeline (IAP), care este în construcție. Conexiunea ar urma să fie realizată la granița cu Albania. De menționat că Balcanii de Vest sunt complet dependenți de gazul rusesc, motiv pentru care țările din regiune caută o nouă rută de aprovizionare. Coridorul Sudic, legătură între Marea Caspică și Europa, fără Rusia. Credeți că la Moscova se joacă resemnarea? Drept urmare, când analizăm conflicte de graniță, dezghețarea unor pricini vechi, vizite ciudate, întotdeauna trebuie luat în discuție factorul economic, nevăzut.

Înainte de războiul din Ucraina, ruta rusească era principala cale pentru comerțul terestru dintre China și UE, parte vitală a BRI. Războiul din Ucraina și sancțiunile occidentale impuse Rusiei su determinat China să caute alternative. Principala alternativă este rețeaua de aproximativ 6.500 de kilometri de drumuri, căi ferate și porturi care se întinde prin Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan, Georgia, Turcia și Europa cunoscută sub numele de Ruta Internațională de Transport Transcaspică (TITR) sau Coridorul de Mijloc. Din nou Azerbaidjan, dar și Kazahstan.

Declarațiile fluctuante ale președintelui Kazahstan, Tokayev, în contradicție cu cele ale Kremlinului își găsesc explicația mai ușor dacă privim rețeaua de conducte și coridoare de transport. Nu e vorbă, și replica rusească a fost clară! Pe 4 iulie, Tokayev a avut o convorbire telefonică cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel, în care primul s-a declarat gata să sprijine Uniunea Europeană să depăşească actuala penurie de energie. A doua zi, un tribunal districtual din oraşul-port Novorossisk, din Rusia, a ordonat închiderea terminalului prin care curge spre Europa majoritatea petrolului kazah, pentru 30 de zile. Caspian Pipeline Consortium (CPC) este consorțiul care operează conducta caspică ce aduce petrol din Kazahstan la Marea Neagră și are ca acționari și marile companii americane Chevron și Exxon. Ulterior, suspendarea funcționării conductei a fost revocată. O întrebare. Credeți că aceste companii americane au sunat la Washington ? Sau la Tokayev? Să lăsăm întrebările naive pentru propagandiștii de ambele părți…

În timp ce subiectul piesei îl reprezenta mobilitatea mâinii drepte a lui Putin, Dictatorul avea planuri privind altă rută comercială – Coridorul internațional de transport nord-sud (INSTC) – o rețea de 7 200 de kilometri de căi ferate, autostrăzi și rute maritime care leagă Rusia și India prin Iran. În iunie, Iranul a anunțat primul tranzit pilot de mărfuri din Rusia către India folosind INSTC, prin portul Bandar Abbas din Strâmtoarea Ormuz.

De atunci, cele două containere de lemn laminat au fost urmate de expedierea a cel puțin alte 39 de containere care se îndreptau din Rusia către portul indian Nhava Sheva din Marea Arabiei, în luna iulie. Până în 2030, se preconizează că INSTC va avea capacitatea de a transporta până la aproape 25 de milioane de tone de marfă în fiecare an – 75 % din traficul total de containere între Eurasia, Asia de Sud și Golf. Pe termen lung, INSTC ar fi o alternativă la Canalul Suez, Marea Mediterana şi Bosfor, dar și la BRI în regiune, China și India nefiind cei mai buni parteneri.

Ce putem face? În primul rând, să nu devenim captivi propagandei și să încercăm să privim dincolo de stereotipuri. Lumea este un formată dintr-o rețea densă de interese, conducte, coridoare și bani. O pânză de păianjen, iar noi, mici musculițe prinse în țesătură. Hai să nu ne mințim că o pânză e mai frumoasă decât alta și să căutăm soluții să nu atârnăm sinucigaș în vreun ochi de mare putere, strigând imbecil ‘slava‘ sau lăudând democrația chineză care ne-a salvat de sclavia americană. Noi, ca țară, dar și individual. E bine să fim vigilenți la trolii Kremlinului, dar vaccinurile nu au fost impuse de la Moscova, ci de la Bruxelles. Putin s-ar putea gândi să invadeze Europa, dar de confiscarea fermelor în Olanda nu se ocupă el, ci guvernul olandez. Basarabia ne-a fost luată de URSS-ul cel ticălos, dar guvernul de la Kiev a dispus înlăturarea statuii lui Alexandru cel Bun, iar „Basarabia este Ucraina” se alintă în vânt la Odesa, nu la Sankt Petersburg. Pe de altă parte, ticăloșia cu green pass-ul a venit de la Bruxelles, via OMS, dar nici nu poți ignora rolul Chinei în propagarea metodei. Șocant, pare o înțelegere între ei în detrimentul musculițelor. Neînțelegerile ulterioare au legătură cu împărțirea prăzii, nu cu noi.

Ana Iordănescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Moartea este singurul fapt real din Ucraina

1. Deși urât și plin de moarte ca orice război, cel din Ucraina a avut, în mod paradoxal, încă din februarie, un aer de neseriozitate. De scenariu cu tușe groase. Vedete în plimbare la Kiev, concerte la metrou, știri despre eroi inventați, o atmosferă de serial fantasy peste care tronează, răgușit și nedormit, Zelensky. Când vezi imagini cu șirurile nesfârșite de morminte, mintea, relaxată de concertul lui Bono de la metroul kievean sau de discursul lui Zelensky la Cannes, îți joacă feste- aștepți să iasă figuranții din morminte, înviați precum Fantoma din Kiev, să strige „slava”. Nu iese nimeni. Moartea este singurul fapt real din Ucraina. În această notă suprarealistă, zilele trecute, președintele Zelensky a realizat cu succes un shooting pentru revista Vogue. Vogue… fashion. Împreună cu soția, frumoasă și fotogenică de altfel, un cuplu fashion îmbrăcat în haine de brand. Modă cățărată pe cadavrul unei țări. Ulterior, Eroul-fotomodel și-a făcut timp pentru a primi premiul ‘Churchill ‘ de la Boris Johnson. Aceasta este epoca, acesta este arhetipul eroului, nefirească pare mai degrabă o analiză serioasă a schimbărilor pe care le trăim.

2. Poate prezentarea de la punctul 1 v-a lăsat impresia unui Zelensky inofensiv și bonom. Nu este. A „reușit” pierderea unei suprafețe importante din Ucraina și, cel mai probabil, sub conducerea sa, Ucraina va înceta să funcționeze în interiorul granițelelor recunoscute la 24 februarie; distrugerea a 80% din totalul forțelor militare profesioniste; anihilarea completă a opoziției și confiscarea sediilor acestor partide.

Paranteză: pentru naivi, interzicerea oricărei vieți democratice în Ucraina, chiar și mimată, a început în iunie 2021, drept urmare nu are legătură cu războiul. Ce a mai reușit Zelensky? Companiile Cargill, DuPont și Monsanto au cumpărat 17 milioane hectare teren agricol, adică peste 60% din terenul agricol al Ucrainei, deși promisese că vânzarea terenului către străini se va face numai aprobată prin referendum. A reușit cu brio să exercite cenzura, să folosească SBU ca pe un instrument personal pentru înlăturarea opozanților, o veritabilă poliție politică – răpiri, torturi, ziariști morți. Recentele demiteri/suspendări ale Procurorului general și ale șefului SBU, alături de cele peste 600 de dosare instrumentate pentru trădare (colaborare cu Rusia), sunt parte a unei lupte pentru putere de la Kiev, nefiind nici măcar tangențial legate de binele Ucrainei. Pare că Eroul își pregătește scuza pentru înfrângere – trădătorii. Oricine, dar nu el.

3. Interesant, aproape ca o coincidență, deși marele joc nu le admite, după 5 luni în care declarațiile Rusiei privind înlăturarea lui Zelensky au fost rezervate sau au negat această dorință, săptămâna aceasta Lavrov a făcut vorbire de două ori despre necesitatea eliberării poporului ucrainean de regimul Zelensky. Simultan, SUA reînvie lupta împotriva corupției în Ucraina, „sfatul” fiind în direcția alegerii unui procuror general credibil. Washington-ul este nemulțumit de Erou? Sincronizarea este interesantă. Știm că nu ştim, dar cu siguranță se intră într-o etapă nouă. Mirarea o reprezintă întârzierea cu care Rusia își propune înlăturarea lui Zelensky. Poate că acum a devenit clar că acesta nu va semna o pace cu Moscova, legitimând noile granițe (micșorate) ale Ucrainei sau poate altele sunt resorturile ascunse ale declarațiilor.

Un exemplu: pe 15 iulie, directorul CIA, Burns, sosește în Armenia. El s-a întâlnit cu prim-ministrul armean Nikol Pashinian. În timpul vizitei directorului CIA, s-a hotărât înființarea unei Agenții de Informații Externe (un fel de SIE). Pe 18 iulie, la Erevan sosește Serghei Naryshkin, șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei și se întâlnește cu prim-ministrul armean. Tigran Grigorian, un analist politic armean, a declarat pentru RFE/RL pe 15 iulie că „experți” în securitate din SUA și Rusia au sosit în ultimele zile la Erevan pentru discuții confidențiale axate pe războiul din Ucraina.

După Erevan, Naryshkin zboară la Baku, Azerbaidjan. De ce Azerbaidjan? Miza este normalizarea relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan pentru a permite funcționarea coridoarelor de transport din zona Caspică. În vizita lui Naryshkin la Baku s-a semnat un acord între Rusia și Azerbaidjan conform căruia Azerbaidjan va pune informațiile la comun inclusiv cu Armenia, deci cu noua agenție înființată la vizita șefului CIA…

Interesant, nu-i așa? În plus, așa cum am mai scris, pe 21 iulie la Moscova aterizează ministrul de Externe maghiar, Szijjarto. Nu de la Budapesta, ci de la Washington. Căsuțe poștale umane. Pură întâmplare, după 5 luni de emisiuni/articole halucinante, Burns anunță că Putin este sănătos tun.

4. La punctul 3 am menționat zona Caspică. Sigur, analiștii invitați în studiouri, ocupați cu bolile terminale de care suferă Dictatorul și cu victoriile inexistente ale Ucrainei, nu și-au găsit răgazul să vorbească.

Pe 29 iunie, la Ashgabat are loc Summit-ul Caspic. Prezenți au fost președinții celor 5 state riverane: Kazahstan, Iran, Turkmenistan, Azerbaidjan și Rusia. Liderii s-au concentrat pe comunicațiile de transport din Marea Caspică și au convenit că regiunea ar putea deveni un hub pentru coridoarele Est-Vest și Nord-Sud.

Summitul Caspic a avut loc la doar 5 săptămâni după ce forțele ruse au câștigat controlul orașului-port Mariupol (21 mai) și au dobândit supremația totală a Rusiei asupra Mării Azov și asupra strâmtorii Kerci din estul Crimeei. Strâmtoarea Kerci are un rol strategic în politicile rusești, fiind punctul maritim care leagă Marea Neagră prin Marea Azov de principalele căi navigabile ale Rusiei, inclusiv Don și Volga. Strâmtoarea Kerci asigură tranzitul maritim de la Marea Neagră până la Moscova și Sankt Petersburg, ca să nu mai vorbim de ruta maritimă strategică dintre Marea Caspică (prin Canalul Volga-Don) până la Marea Neagră și Mediterana.

Imaginea de ansamblu: râul Volga leagă și Marea Caspică de Marea Baltică, precum și Ruta Mării Nordului (prin calea navigabilă Volga-Baltică). Este suficient să spunem că Rusia a câștigat controlul asupra unui sistem integrat de căi navigabile, care leagă Marea Neagră și Marea Caspică de Marea Baltică și Ruta Mării Nordului (care este o bandă de navigație lungă de 4800 km care leagă Atlanticul de Oceanul Pacific).

Primul moment esențial a fost în 2014 – ocuparea Crimeei. Al doilea, la începutul Operațiunii Speciale când toată lumea aplauda rezistența Kievului, rușii ocupau Hersonul. Încă din data de 2 martie. Capturarea acestui oraș s-a dovedit extrem de strategică. Dar cine să gândească dincolo de declarațiile Eroului și de fanteziile nițeluș prostești cu gospodine șefe pe borcanul cu murături anti-drone? Capturarea Hersonului la începutul lunii martie a însemnat eșecul planului NATO de a-și extinde prezența militară în bazinul Mării Negre. Astăzi, jocul s-a încheiat practic pentru SUA și NATO, odată ce Rusia a preluat controlul asupra întregului bazin al Mării Azov. Rusia controlează acum de facto accesul Niprului către și dinspre Marea Neagră. Iar Niprul se întâmplă să fie principala cale fluvială pentru legăturile de transport ale Ucrainei către piața mondială.

Controlul strâmtorii Kerci asigură Rusiei un avantaj în ceea ce privește rutele de transport care leagă Europa de Vest și de Est de bazinul Mării Caspice, Kazahstan și China. Iată de ce SUA și-a recalibrat strategia în zona Caucazului și a Asiei Centrale. Acesta este și motivul pentru care Azerbaidjan a devenit punctul de interes. Ursula von der Leyen a mers la Baku și a semnat o înțelegere pentru cooperare energetică, iar la Bruxelles, Charles Michel, președintele Consiliului European, a organizat o întâlnire între președintele Azerbaidjanului Aliyev și prim-ministrul armean Nikol Pashinyan. Luni, Blinken a vorbit cu președintele Azerbaidjanului Aliyev pentru a sublinia oferta în așteptare a Washington-ului „pentru a facilita deschiderea legăturilor regionale de transport și comunicații”.

În concluzie, Azerbaidjanul este curtat de toată lumea. SUA/NATO dorește să înlocuiască prezența Turciei/Rusiei în această zonă vitală pentru marile coridoare de transport. Acesta este jocul și explicația vizitelor la Erevan și Baku. Lupta pentru supremație în zonă nu exclude posibilitatea (probabilitatea) unor negocieri secrete între SUA și Rusia în privința Ucrainei. Promovarea în discursul lui Viktor Orban de la Tușnad a soluției obținerii păcii prin negocieri directe ruso-americane nu este întâmplătoare, ci linia acestor evoluții.

5. Între 24 ianuarie și 1 iulie, volumul asistenței internaționale acordate Ucrainei a depășit 80,7 miliarde de euro. Pentru înțelegerea contextului, PIB-ul Ucrainei era, înainte de război, de 100 mld.

În ciuda acestui ajutor, Ucraina are probleme financiare majore. Oleg Ustenko, consilierul economic al președintelui Ucrainei, a declarat că acum sunt necesare 9 miliarde de dolari pe lună de la sponsorii occidentali pentru a acoperi deficitul bugetar uriaș. Înalți oficiali ucraineni au cerut creditorilor să anuleze datoriile externe ale Ucrainei.

Anul acesta, Ucraina trebuie să plătească aproximativ 60% din veniturile bugetare, sau mai mult de 21 de miliarde de dolari, datoria externă totală a Ucrainei fiind de peste 57 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, nimeni nu se grăbește să anuleze datoriile față de Ucraina, deși acest lucru s-a întâmplat în practica FMI. Reprezentantul FMI, Jerry Rice, se așteaptă ca Ucraina să continue să-și plătească datoriile față de fond (8,6 mld dolari în 2022). Deci vedeți, e minunat să strigi ‘slava’, dar datoriile trebuie plătite.

Companiei ucrainene de gaze Naftogaz i s-a refuzat o amânare a plății datoriilor. Cine a luat decizia? O firmă rusească? Nu, o firma de avocatură londoneză. Astăzi Naftogaz a intrat în incapacitate de plată. În mai 2022, țările UE au promis Ucrainei un ajutor de 9 mld de euro. În iulie, Germania și-a exprimat îndoieli și suma a fost redusă de la 9 mld la 1 mld, iar pe măsură ce criza lovește Europa, ajutorul pentru Ucraina va însemna foarte multe încurajări. Și atât. Mai ales, în lipsa lui Boris Johnson și a lui Mario Draghi. Sigur, există premierul României, dar domnia sa este specializat pe ajutorul refugiaților. Number one suntem!

Un război scump. Cine va continua să îl susțină? Rusia si-a dovedit pragmatismul și rezistența. Occidentul, nu. Putin merge la Teheran, pune piloni puternici noii ordini non-dolarizate (Iran-india-Rusia). Turcia si Arabia Saudită își exprimā dorința de a se alătura BRICS. Acordul de la Odesa permite exportul de cereale rusești în Africa-turneul lui Lavrov este un succes. Discuțiile despre Nord Stream 2 s-au redeschis. Sau de ce credeți că s-a dus Schroder la Moscova? Lumea se schimbă. România, deși feritā de problemele cu energia și dependența de Rusia, se simte solidarā. Avem și noi ‘Zelensky’ noștri. Mai mici, mai urâți, mai puțin belicoși, dar la fel de străini de interesul țării.

De fiecare dată când scriu despre Zelensky găsesc uimitoare capacitatea oamenilor de a admira un astfel de personaj. Găunos, toxic, dar māiastru în a pune o țară la pământ.

Între două poze pentru Vogue a semnat și anularea cetățeniei ucrainene pentru creatorul său, Kolomoiski. Normal, credeați că îl lasă să pice sub incidența legilor de la Kiev. Kolomoiski e cetățean israelian. Când își extrădeazā Israel cetățenii? Niciodată! Tocmai când devenise mai interesant, cu înregistrări vocale ale lui Biden amenințându-l pe Poroshenko pentru niște împrumuturi FMI rulate prin banca lui Kolomoiski.

Jocul e prea mare pentru a fi complet decriptat, dar va asigur că ultima preocupare este independența, suveranitatea și democrația Ucrainei. 

Ana Iordănescu via CristoiuBlog

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Chestii care sar in ochi

Cateva chestii care sar in ochi:

  • reimbolnavirea lui Biden seamana a picior pus in ghips de Stanculescu… Daca lucrurile ies prost cu vizita lui Pelosi in Taiwan se poate spala pe maini-nu am putut impiedica nimic, eram bolnav…
  • cu cateva zile in urma, Blinken incerca disperat sa discute cu Lavrov…nu schimbul de prizonieri era tema arzatoare ci atitudinea Rusiei daca incepe un conflict in jurul Chinei… Blinken a oferit probabil Ucraina rusofona, Lavov o fi zis ca o poate lua si singur… Dupa convorbire lucrurile pareau ca se calmeaza-cu Pelosi enumerand tarile prin care va trece dar sarind Taiwanul-dar planurile se schimba iar mai nou…
  • un nou conflict in China, dupa cel cu rusii de langa noi, poate pune pe butuci economia Europei — dupa energie, sa fie lovita si de absenta marfurilor chinezesti e greu de suportat… desi, e posibil ca energia sa intre intr-un proces de ieftinire acelerata, in anticiparea rezolvarii mai rapide a crizei din Ucraina si a reducerii accelerate a puterii de cumparare in Europa…
  • daca lucrurile nu merg in directia confruntarii imediate in China, binomul Rusia-China iese si mai decis sa coopereze strans iar noi ramanem in periferia lumii occidentale care va fi lovita dupa criza energetica si de una monetara, prin aparitia acclerata a monedei Brics.

Cristian Dogaru

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Biruri ca la proști

Președintele Macron s-a dat cu capul de toți pereții în 2021, când Australia a anulat un contract de 37 de miliarde dolari pentru construirea de către francezi a 12 submarine. Marele pot a fost suflat de Statele Unite în combinație cu UK.

A fost o criză de nervi la Elysee, dar a trecut.

Parisul a pierdut ceva afaceri babane și în Rusia (printre ele, o mega-fabrică Renault), dar s-a reorientat rapid pe piață, după ce a constatat noile realități din Europa. Cu războiul din Ucraina, Statele Unite l-au înjunghiat iarăși pe Macron ”pe la spate”. Iar Franța nu are acum altă alternativă decât să reducă pierderile cu sprijinul coloniilor. Adică să mai tragă niște tunuri cu armament ici-colo, cu binecuvântarea Washington-ului. Dacă se poate, și fără știrea lui Biden.

În locul lor, cu o industrie militară atât de dezvoltată, ce ați face? Ați privi impasibili cum yankeii le suflă tot caimacul în Europa și pleacă acasă inclusiv cu bidonul de lapte?

Iată explicația prezenței în România a o mie de soldați francezi (Franța e națiune-cadru în Grupul de luptă NATO de la noi) și a sistemului antiaerian Mamba. Serviciile l-au anunțat pe Macron că-i rost de bani în România, că suntem speriați de moarte și am face ORICE pentru înarmare. Am face ORICE să nu ne joace Putin în picioare.

Adică luăm cât ne țin buzunarele (de fapt, cât vrea Biden) de la americani, dar rămân niște banuți și pentru francezi. Iar dacă nu rămân, ne împrumutăm. Ce mare brânză?

Ministrul Vasile Dîncu tocmai a semnat un acord cu guvernul francez pentru submarine Scorpene și elicoptere. Încă nu se știe valoarea contractului. ”Am semnat o scrisoare de intenție cu ministrul francez al apărării pentru un viitor proiect și am început în parlament procesul de aducere a noului echipament: este vorba de submarine Scorpene și elicoptere”, a precizat Dîncu în presa străină, ca să nu-i sară-n cap miticii.

Deși suma pare a fi departe de cele 37 de miliarde de dolari luate cu japca de americani în contractul cu Australia, important e că Macron primește o oarecare compensație. Încă 3-4 țări ca România și gata, îi trece lui Macron de tot supărarea pe bandiții din Deep State.

Cât despre noi, până în 2050 vom fi ca o adevărată fortăreață. Plaja de la Mamaia, eliberată de turiști, va fi plină de baterii Patriot și Mamba, soldații francezi vor fi la paritate cu guvizii, iar prin Marea Neagră vor circula submarine ca pe Autostrada Soarelui, cu periscopul ridicat deasupra apei, în căutarea sectorului de nudiști.

Hai că-i bine. Gata, nu-mi mai este frică de ruși. La foametea care se anunță, mi-e frică doar că n-o să putem plăti facturile către protectoratul franco-american. Și ne lasă dracului în fundul gol, să ne apărăm cu furci și topoare, vorba Maiei Sandu.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Trădare, de trei ori trădare

Întrucât treburile merg din ce în ce mai rău pe front, iar Occidentul insistă pentru continuarea războiului până la ultimul ucrainean, eroul Zelensky a trebuit să găsească țapi ispășitori. Din propria tabără. Așa că a făcut o listă cu peste 650 de trădători, în frunte cu șeful Serviciului de Securitate (SBU) și procurorul general.

Vă închipuiți câtă strategie militară cunoaște actorul de comedie și cât de pricepuți sunt consilierii din imediata apropiere – la rându-le actori, regizori și producători băgați în prima linie direct de pe platourile de filmare.

În timp ce Rusia exportă petrol binemersi prin intermediul Arabiei Saudite și altor țări prietene, panaramele-marionetă din fruntea UE și de la Washington ne îndeamnă să mergem cu bicicleta dacă vrem să-l nimicim pe Putin. Rezultatul sancțiunilor ”nemaivăzute” este cel pe care-l vedem cu ochiul liber: prăbușirea economică a Europei. Și asta în paralel cu încasări record ale Kremlinului pe resursele exportate, plus întărirea puternică a rublei.

În fața evidențelor, propagandiștii din mass-media cunoscuți drept ”tonomate miluite” de Big Pharma și Big Tech încearcă din răsputeri să vopsească gardul. Să mistifice realitatea. Ei se adresează în special publicului analfabet funcțional sau insuficient informat. Și se străduie să arate că Rusia va pierde măcar ”pe termen lung”. Cică deja ar fi pierdut o treime din trupele terestre. Așadar, ucrainenii sunt super-optimiști. Sunt convinși de victoria finală, în special după ce Zelensky i-a stâlcit pe trădători sub bocancul său de armată, primit cadou de la Boris.

Problema e că Joe Biden îl împinge pe Zelensky într-un punct de unde chiar nu va mai putea negocia. Adică îl împinge spre războiul de uzură, desfășurat pe parcursul multor ani de zile, cu avantaje evidente pentru Washington. Și, în același timp, cu perspectiva unui dezastru economic în Europa.

Apropo de avantaje, generalul Ciucă are agenda plină. Producătorii americani de armament se perindă pe la Palatul Victoria ca pe la sfintele moaște, cu ”oferte de nerefuzat”. Cea mai nouă ofertă: tancurile Abrams! (Polonia a înhățat deja 250 de bucăți noi și 116 second-hand, gen miliarde de dolari). Să nu uităm că și Maia Sandu vrea să-și doteze armata deocamdată inexistentă, așa că n-ar fi exclus s-o facă prin intermediul lui Ciucă.

Ca și cum n-am avea suficiente probleme, gazeta de perete a ambasadei americane (aka Europa Liberă) ne îndeamnă să ne înrolăm mercenari în armata lui Zelensky (”Cineva trebuie să facă ceva”: Tot mai mulți străini se alătură armatei ucrainene). Confirmând astfel că Joe Biden se gândește la un război de lungă durată. Și că nu dă doi bani pe viețile europenilor/românilor mai slabi de înger, păcăliți fie cu bani, fie cu propaganda de război deșănțată.

Ar trebui să ne așteptăm ca marionetele Scholz, Rutte și Iohannis să-i găsească, la rândul lor, pe trădători. Pe indisciplinații care nu afișează steagul lui Zele la profil.

Și să-i pedepsească în mod exemplar.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Care naționalizare?

Nu trebuie să fii mare expert. Îți sare în ochi insistența cu care unii se străduie să colapseze economia Europei. Și nu oricum, ci scurt. În doi timpi și trei mișcări.

În timp ce marioneta Scholz livrează armament în Ucraina, amicul Zelensky îi mulțumește încercând să închidă (de tot) robinetul cu gaz rusesc. Eroul de la Kiev se opune predării de către Canada a unei turbine destinată conductei Nordstream 1, întrucât gestul ”ar încălca sancțiunile împotriva Rusiei”.

Zelensky se face că nu pricepe un lucru elementar: dacă economia Europei se duce în picaj, Ucraina nu va mai primi un sfanț. Nici armament, nici bani de reconstrucție. Iar economia Europei nu poate funcționa fără economia Germaniei, dependentă momentan de gazul rusesc.

Potrivit agenției de știri americane Bloomberg, închiderea robinetului de gaz către Germania va determina un şoc ”comparabil cu colapsul simultan, în 2008, al băncii Lehman Brothers şi cu declanşarea pandemiei de coronavirus”. Însă marioneta Zelensky și partenerul său de afaceri Joe Biden par a fi prea puțin interesați de Europa. De soarta cetățenilor europeni. Ei au altă agendă, legată de Ordinea Mondială Liberală.

Politicienii europeni (aka ”marionetele lui Biden”) sunt pe deplin conștienți că vom avea o iarnă cumplită. Tocmai de aceea, Franța va răscumpăra acțiunile pe care nu le deține la compania Electricite de France (EDF), cel mai mare producător de energie nucleară din lume. Un soi de naționalizare, potrivit Reuters. La fel se întâmplă în Germania, unde statul ar putea cumpăra (de la întreprinzători finlandezi) compania Uniper, desprinsă din EON.

Vă imaginați cum OMV-Petrom va pune interesele statului român înaintea intereselor statului austriac, în cazul unei crize majore? Petrolul și gazele românești vor fi livrate cu prioritate în Austria, dacă va fi nevoie.

Nu-i momentul să vorbim despre o posibilă naționalizare a OMV-Petrom. Pentru că imediat ne trezim pe cap cu atacuri furibunde din partea tonomatelor care funcționează pe benzină (de la OMV). Ca să nu mai amintesc de marionetele triste Iohannis și Ciucă, dedicați sută la sută corporațiilor de peste mări și țări.

”Naționalizare” a devenit un cuvânt tabu în România făcută preș de marile puteri. N-am fost în stare să păstrăm companii-cheie pentru economie (cum au făcut ungurii) și nu mai suntem capabili să le recuperăm.

Pentru simplul fapt că serviciile noastre secrete (bine cuplate cu cele americane) au promovat în politică doar non-valori șantajabile, oameni de paie, fără anvergură, cărora le tremură chiloții pe ei când dau raportul în fața stăpânilor.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

S-a strâns cotizația

Pe scurt, Joe Biden e un soi de Nuțu Cămătaru care strânge taxa de protecție de la fraierii din jurul blocului (NATO). Și le promite să-i apere de măcelarul Putin.

Adevărul e că americanii excelează la pus în scenă spectacole de sunet și lumini menite să-ți ia ochii. Se pricep, sunt foarte buni.

Un astfel de show a fost la summit-ul NATO. Bătrânul panglicar Joe și-a etalat mușchii (secondat de Boris), a strâns mâini, a bătut palma inclusiv cu ”lideri” ca Iohannis și a transmis mesajul: ”Nu vă fie frică, marcați banu’ pe loc și va fi bine. Îi batem pe ruși de le sună apa-n cap”.

Bineînțeles, nimeni nu a putut explica foarte clar care ar fi pericolul concret. De ce ar fi Putin într-atât de sărit de pe fix (ca să nu spunem sinucigaș) încât să atace o țară NATO. Toți au trebuit să ia de bun mesajul Pentagonului: bătăușul măcelar va intra cu tancurile în Europa, indubitabil, și va distruge rapid orice țară lipsită de protecția lui Nuțu Cămătaru.

Fraierii de serviciu au aplaudat și au tropăit satisfăcuți. Vreo 300.000 de americani și aliați vor fi parașutați în Europa ca să țină piept iminentei invazii a barbarilor. Bineînțeles, nu cu mâinile goale. Îi vom dota pe aliați cu avioane, elicoptere, rachete de ultimă generație. Plătite cu banii jos de fraierii de serviciu din Vest și din Est.

În fond, dacă Scholz a dat tonul și a promis că taxa de protecție va fi de minim 50 de miliarde de euro pe an, unul ca Iohannis ce era să facă? Să rămână ultimul fraier? Să cotizeze mai puțin chiar și decât bulgarii?

Va trebui să scoatem și noi din buzunare măcar 2-3 miliarde de euro anual. Ca să fie fericit Nuțu Cămătaru. Vreți să-l supărăm pe Nuțu? Imediat ne lasă pe mâinile măcelarului.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

G7, circ fără pâine

Întâlnirea G7 și toată propaganda din jurul acesteia nu este decât o altă încercare de manipulare, prin furnizarea de mesaje către populație, sub aparenta autoritate a unui proiect susținut la nivel global.

Realitatea este că Occidentul nu mai are bani și nici soluții pentru falimentul companiilor sau foametea și frigul populației, iar o dovadă în acest sens este știrea distribuită de toate canalele propagandei de la noi, cu cele 14 milioane de dolari promise de SUA, pentru nu știu ce proiecte nucleare anecdotice.

Este de-a dreptul amuzant, pentru orice persoană rațională, care înțelege că această sumă este derizorie în raport cu miliardele de dolari donate de către populația săracă a acestei țări comercianților de armament american.

Pentru cei care încearcă să-și păstreze intacte facultățile critice, tot spectacolul G7 e doar o minciună bine ambalată, menită să acopere haosul și decăderea Occidentului, precum și lipsa de resurse financiare a SUA. Cât despre declarațiile lui Biden sau gogorița cu strânsul celor 600 de miliarde, pentru a combate China, mă abțin de la orice comentarii, deoarece, oricât aș încerca să le cosmetizez, acestea vor părea răutăcioase.

Cu alte cuvinte, nu este vorba despre democrație, drepturi sau libertate, ci despre resurse, control și putere. Aceasta este singura ideologie a Occidentului.

Depășind etapa pre-totalitară, Occidentul ne prezintă propria ofertă de totalitarism utopic, în contextul globalizării financiare, economice și ideologice.

Utopia globalistă e legată de un proiect abstract de gândire totalitară, prin justificarea morală a abuzurilor, cenzurii, restricțiilor și controlului populației, iar în plan concret, de înflorirea unei birocrații recrutate pe criterii ideologice, cu o loialitate aproape religioasă, și, evident, foarte bine plătite.

Modelul de succes pare a fi birocrația UE, deoarece, la Bruxelles, aceasta s-a dezvoltat furtunos în ultimii ani, propovăduind religia anticorupției statului de drept și a ecologiei.

Însă, de departe, apariția lui Trudeau, măcelarul din Otawa, este imaginea cea mai tristă a ruinei Occidentului democratic, alături de Ursula, o adeptă sinceră a dietei alimentare și a frigului în casele noastre. Însă despre aceasta, precum și despre foamete sau frig, care ne bat la ușă, potrivit directivelor privind măsurile pentru protecția dreptului la libera exprimare ale cetățenilor din statele membre ale UE, nu mai încape nicio discuție.

#ZooG7 #foametea #frigul

Iulian-Laurențiu Ștefan

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Experimente

Pentru că autoritățile de reglementare din Statele Unite încă au dubii cu privire la siguranța în exploatare a noilor mini-reactoare nucleare de tip SMR, proiectul se va face în România, la 10 km de Târgoviște.

Chiar dacă ”tehnologia revoluționară” încă nu are acordul Agenţiei pentru Energie Atomică de la Viena, președintele Biden s-a grăbit să ne ofere 14 milioane de dolari (wow, ce sumă!) pentru ”etapa preliminară a studiilor de inginerie şi proiectare”. Dintr-un total de vreo 3 miliarde de dolari. Încă nu se știe care va fi contribuția noastră, a României.

Președintele Iohannis, premierul Ciucă și ministrul Popescu s-au grăbit să salute cu entuziasm nemărginit anunțul lui Biden legat de cele 14 milioane. De parcă ar fi fost vorba despre mutarea bursei de pe Wall Street pe Calea Victoriei.

Premierul Ciucă: ”Încurajez industria nucleară românească şi experţii români să contribuie la dezvoltarea acestor etape preliminare, cu respectarea celor mai înalte standarde de siguranţă nucleară.”

Cele mai înalte standarde de siguranță nucleară ar fi trebuit respectate mai întâi în statul Utah, unde americanii de la NuScale au dezvoltat un prototip al noilor mini-centrale nucleare. Și unde au probleme cu punerea în funcțiune. Dovadă că au apelat la partenerii strategici din România, mult mai dispuși să-și asume toate riscurile de securitate.

Noua tehonologie nu este nici pe departe ”verde” (întrebați-i pe cei de la Greenpeace). Și nu are nimeni certitudinea că ar fi ”sigură”, până la proba contrarie. Însă dacă-i ordin, se execută cu plăcere.

Mai ales că mâine, poimâine se termină mandatul de la Cotroceni și doar n-o să ne întoarcem la meditații, ca ultimii papagali.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry