Arhive etichete: Sanctiuni

Materii prime şi tehnologii

Există două domenii despre care nu prea se vorbeşte, dar care sunt cruciale oricărei tehnologii moderne. Indiferent cât de avansat ai fi tehnologic, până la urmă ai nevoie de câteva elemente fără de care tehnologia actuală nu poate exista. E vorba de mineralele şi gazele rare. Ei bine, acest domeniu este dominat copios de două ţări: Rusia şi China.
În domeniul mineralelor rare China este lider de necontestat, iar în domeniul gazelor rare, liderul pieţei este Rusia. Nu prea se vorbeşte despre aceste domenii, dar o interdicţie de export ar bulversa întreaga lume. Metalele rare se mai folosesc însă şi într-un domeniu sensibil, anume cel militar. Din acest punct de vedere, SUA e aproape total dependentă de China. Iar China începe să-şi arate colţii.

Nu e de mirare că, în acest econdiţii, Pentagonul subvenţionează din fonduri proprii o fabrică de producţie a metalelor rare în SUA. Facilitatea urmează să fie construită în Texas de producătorul australian Lynas Rare Earths, urmând să fie destinată exclusiv necesităţilor Pentagonului. Nu vă gândiţi însă că acasta le va acoperi integral nevoile. E vorba doar de o mică parte, necesară funcţionării în regim de avarie.

Fără doar şi poate, programul asumat de Pentagon ne sugerează că urmează o perioadă de separare radicală a lumii. Toată lumea se aşteaptă la o acutizare a conflictului China-Tawan, iar asta se vede limpede în mişcările de trupe care se fac pe frontul tehnologic. Treptat, gruparea anglo-saxonă, obişnuită să se îndestuleze din colonii, caută să-şi internalizeze cât mai rapid producţia esenţială. Celor de la Samsung li s-a sugerat transparent că dacă mai vor să vândă în SUA trebuie să-şi facă fabrica de chip-uri acolo. În stilul caracteristic, SUA a anunţat o subvenţie de 50 mld. $ pentru companiile care urmează să construiască fabricile de chip-uri pe teritotiul său.

Aşa s-au înhămat la drum atât Intel, dar mai ales, TSMC şi Global Foundries. Au demarat primele planuri, însă subvenţia nu s-a prea văzut. Probabil fondurile canalizate către alimentarea războiului din Ucraina au cam secătuit finanţele SUA, astfel încât aprobarea se tot amână. Motiv pentru care companiile încep să dea înapoi căutându-şi casă în altă parte.

Intel, spre exemplu, a amânat pentru o perioadă nedefinită construcţia fabricii sale din Ohio. TSMC, cu toate că a întocmit toate planurile şi a mai şi angajat ingineri americani pe care-i şcoleşte la facilităţile sale din Taiwan, a transmis prin intermediul Ministrului Tehnologiei din Taiwan că nu va demara construcţia facilităţii americane până nu va obţine subvenţia promisă. Asta după ce preşedintele TSMC, Mark Liu, s-a plâns public că investiţia în facilitatea din SUA ar costa cu 30% mai mult decât s-ar fi aşteptat, iar asta luând în calcul subvenţia. Micron, un alt lider de top al industriei semiconductorilor, a anunţat de asemenea că pune în aşteptare strategia sa de „expasiune” în SUA. Un mesaj similar a transmis şi GlobalFoundries.

Date fiind vremurile, aceste companii caută să-şi mărească rapid capacităţile de producţie datorită cererii masive. În contextul internaţional curent, nu-i rău dacă-ţi extinzi capacităţile pe banii statelor disperate să-şi internalizeze producţia. Şi uite-aşa, capitalismul sănătos e ghidat către un socialism corporatist în care statul „investeşte”, iar profitul este cules de privat. Pare interesant însă, noi cei care-am trecut prin socialism ştim bine cum asemenea scamatorii ajung să se transforme într-o cursă generalizată de corupţie şi în scăderea competitivităţii. Şi nu doar noi ştim asta. O ştiu şi americanii care nu mai sunt capabili să dea replica în domeniul tehnologiilor militare avansate. Asta însă o vom vedea extrem de rapid şi, din păcate, pare că la un mod radical.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

De la geopolitică la tehnologie

Există un domeniu în care Rusia a fost prinsă efectiv descoperită de sancţiuni. Şi, din acest motiv, e efectiv cu fundul în baltă. Din actualul conflict puteţi fi siguri că ruşii nu vor suferi de foame sau de frig. De asemenea, nu vor avea probleme majore de logistică sau de funcţionalitate a infrastructurii. Şi nici nu vor rămâne fără arme sau muniţie, aşa cum prevedeau generălaşii de doi bani ai SUA. Şi-atunci? E vorba de domeniul tehnologiilor înalte.

Stând de vorbă cu diverşi amici de-acolo, am realizat impactul loviturii aplicate Rusiei şi vă pot spune că acesta este teribil. Mai mult, ţara este prinsă de o lipsă de direcţie deoarece, pe de o parte se duce o luptă disperată pentru achiziţionarea de tehnologie înaltă prin importuri gri, iar pe de altă parte se caută o soluţie tranziţie tehnologică rapidă către o soluţie independentă.

Dacă din punct de vedere software tranziţia funcţionează bine, găsindu-se alternative pe plan local, din punct de vedere hardware e jale. Cu toate că ruşii s-au pregătit în tot acest timp, au făcut foarte puţin în direcţia unei independenţe reale. De exemplu, în domeniul procesoarelor, au dezvoltat celebrul Elbrus, care însă din punct de vedere tehnologic e rămas în urmă. De asemenea, au ingineri talentaţi care au produs Baikal. Baikal însă e dezvoltat pe baza unei licenţe ARM şi de-aici încep problemele întrucât, în virtutea noilor restricţii, s-a cam dus şi cu această arhitectură. Desigur, având o bază, ar putea-o pirata, însă mai e o problemă: ruşii nu deţin facilităţi moderne de dezvoltare a chip-urilor. Întreaga producţie a procesoarelor lor era externalizată la TSMC care, din cauza restricţiilor, i-au lasat cu buza umflată.

Şi iată cum problema devine mare cât casa. De exemplu, Rusia îşi propune să aibă pe teritoriul său un număr cât mai mare de centre de date. Doar că aceste centre au nevoie de hardware care nu prea mai poate fi importat decât pe căi ocolite. Americanii au declarat că vor urmări cu atenţie exporturile de tehnologie şi piaţa tehnologică globală, iar entităţile care vor exporta spre Rusia vor fi sancţionate. America încă deţine tehnologii cheie şi un know how impresionant, astfel încât o restricţie dură te poate arunca în epoca de piatră. De aceea e de aşteptat ca Rusia să sufere imens din cauza acestei probleme.

Situaţia i-a făcut pe chinezi să caşte bine ochii. Individul din imaginea ataşată prezentului articol se numeşte Bao Yungang şi este un om de ştiinţă de top din domeniul tehnologiilor hardware. În sarcina sa au transferat chinezii spinoasa problemă a obţinerii independenţei tehnologice reale faţă de SUA. Iar planul chinezului este acela de a dezvolta un procesor cu arhitectură derivată din cea a RISC-V. RISC-V este o arhitectură open source, susţinută de organizaţia RISC-V International, organizaţie cu peste 1000 de membri în 50 de ţări. Aşadar, tehnologia e cu adevărat deschisă.

Echipa lui Bao Yungang susţine că, în ciuda arhitecturii deschise, SUA ar putea pune restricţii şi pe această tehnologie. De aceea îşi propune să deriveze arhitectura, creând RISC-X, o tehnologie deschisă 100% chinezească şi care va fi împărtăşită cu toate ţările Belt&Road.

În RISC-X îşi pun speranţele şi ruşii, însă echipele lor de cercetare merg pe moment pe linia RISC-V. Astfel, grupul Varton – structura de bază a Baikal Electronics – a achiziţionat 34% din acţiunile Cloudbear, un dezvoltator de procesare din Sankt Petersburg, aflat într-un stadiu avansat pentru lansarea propriului procesor bazat pe arhitectura RISC-V. De asemenea, tot în Rusia, Syntacore sunt extrem de avansaţi în designul procesoarelor proprii bazate pe aceeaşi arhitectură.

Problema majoră a ruşilor nu pare a fi atât design-ul ci fabrica unde s-ar putea produce chip-ul. Rusia are, într-adevăr, un program extrem de ambiţios de dezvoltare a propriilor capacităţi de producţie, însă treaba este mai mult decât problematică întrucât şi China a impus propriile restricţii pentru exportul de tehnologie. Astfel ruşilor nu le rămâne decât să comande în China. Doar că şi aici e cu cântec.

China are capacităţi avansate de producţie, însă este dependentă de SUA în domeniul EDA(electronic design automation), astfel încât sancţiunile SUA ar putea să-i lovească destul de dur în acest domeniu, blocându-le capacităţile de producţie. Chiar şi aşa, Bao Yungang mizează pe design-ul său, sperând să creeze un întreg ecosistem hardware în jurul noului procesor. Asta în timp ce ruşii speră să reuşească să-şi acopere rapid găurile tehnologice.

Partea de-a dreptul hilară e că, în prezent, producţia de gadgeturi e atât de mare încât se estimează că în scurt timp piaţa se va proca din cauza lipsei cererii. În acelaşi timp, în Rusia, e o cerere imensă de tehnologie performată de bază, iar cine va reuşi s-o acopere va trage lozul câştigător.

De ce am scris acest articol? Pentru a vă atrage atenţia asupra marii „debranşări” tehnologice pe care-o trăim. Odată cu criza din Ucraina, apele încep să se separe şi din punct de vedere tehnologic. E abia începutul, însă totul se petrece exact aşa cum am descris-o încă de la începutul anului 2020 (de fapt de la primele conflicte SUA-Huawei). După ce chinezii, ruşii şi ceilalţi vor reuşi să pună la punct o tehnologie diferită, compatibilitatea sistemelor se va păstra, însă după acest moment absolut totul se va separa în cel puţin două blocuri. Şi uite-aşa vom trece de la multipolarismul geopolitic la cel tehnologic.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Rolul nostru – cum să nu ne lăsăm prostiţi

În 21 aprilie, sub egida Comisiei Europene şi în colaborare cu Agenţia Internaţională pentru Energie, a avut loc un eveniment intitulat “Playing my part: How to save money, reduce reliance on Russian energy, support Ukraine and help the planet” (Rolul meu – cum economisim bani, reducem dependenţa de energia din Rusia, sprijinim Ucraina şi ajutăm planeta).

“Cetăţenii se află în centrul eforturilor europene de a reduce cererea de gaze şi petrol în faţa crizei energetice declanşate de invazia Rusiei în Ucraina. Oamenii din întreaga Uniune Europeană doresc să ia măsuri. Utilizarea de energie mai puţină este o modalitate concretă pentru europeni de a-şi reduce facturile la energie, de a reduce dependenţa Europei de combustibilii fosili ruşi, de a da dovadă de solidaritate cu poporul ucrainean şi de a sprijini acţiunile climatice” – se arată în preambul.

A rezultat şi un mini-ghid sub formă de poster, ca pentru cei sărăcuţi cu duhul, din care să se înveţe cum să se economisească mai multă energie din consumul casnic, în continuarea unor planuri mai elaborate redactate de Comisie în colaborare cu Agenţia Internaţională pentru Energie, precum planul în zece paşi pentru a reduce dependenţa europeană de gazul rusesc sau zece paşi pentru a reduce consumul de petrol.

  • Pasul unu este să lăsăm mai puţine grade în termostatul centralei termice şi să folosim mai puţin aerul condiţionat.
  • Pasul doi – ajustăm setările boilerului (bine că nu suntem trimişi direct la duşuri scoţiene).
  • Pasul trei – muncim de acasă, ca în pandemie (se reduce costul cu trasportul, mai puţină benzină consumată).
  • Pasul patru – să ne folosim maşinile personale mai economicos.
  • Pasul cinci – circulăm cu viteză mai mică pe autostradă.
  • Pasul şase – e bine să ne lăsăm maşinile acasă duminica în marile oraşe (şi să ne plimbam pe jos, cu bicileta sau să mergem cu trenul – n.a).
  • Pasul şapte – decât să conduci pe distanţe scurte mai bine mergi pe bicicletă.
  • Pasul opt – foloseşte transportul public în locul maşinii personale.
  • Pasul nouă – ia trenul în loc de avion.

Parcă retrăim anii glorioşi ai epocii de aur, când ni se recomanda să punem o haină mai groasă pe noi, să mâncăm mai sănătos (salamul cu soia) etc. Să vedem dacă retrăim curând şi perioadele de beznă în marile oraşe, pentru mai multă economie.

Dincolo de ridicolul situaţiei – în vreme ce ni se vorbeşte de consum responsabil pentru salvarea planetei şi a Ucrainei -, se reiau exploatările de cărbune pentru că nici prea independenţi de Putin nu ne permitem să fim în Europa, răzbate o puternică lipsă de logică.

Consumul privat are o felie subţire, de 20-30% din consumul general de energie din economie. Dar nu putem trimite producătorii de îngrăşăminte, maşini şi armament în muncă la domiciliu, aşa că le sugerăm asta consumatorilor individuali. Parcă văd sute de mii de biciclişti pedalând prin Bucureşti, un oraş cam fără piste, printre maşini, scutere şi trotinete care salvează Ucraina.

Din păcate, deşi arată ca o glumă, este mai mult una proastă – Comisia Europeană bate şaua ca să priceapă iapa şi nu va fi vorba doar de activism ridicol aici, ci de măsuri care să facă preţurile astronomice suportabile pe viitor. Pentru că vom lua la iarnă haine groase pe noi, vom merge cu biciletele pe polei şi vom face mai puţine duşuri nu pentru că plângem de milă lui Zelenski, ci pentru că vom jeli cu portofelul gol în faţă.

Imaginaţi-vă cum vor arăta facturile în România când statul nu îşi va mai permite schemele de compensare. Iar dacă războiul din Ucraina durează mai mulţi ani, vom experimenta pe pielea nostră cei nouă paşi din pliantul oferit de Comisia Europeană. Strângând cureaua vom lupta iar pentru pace.

Cristian Dogaru

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry