Arhive etichete: Occident

Poate fi oprit colapsul României?

Discursul lui V. Orban de la congresul conservatorilor americani (CPAC) din Texas, în care șterge pe jos cu ideologia globalistă, implicit cu administrația Obama și Biden, făcând un elogiu conservatorismului creștin pe care îl pune în practică în propria familie și în politica Ungariei, este important din mai multe motive.

Acesta arată că, dacă nu ești captiv unor servicii secrete trădătoare și antinaționale (globaliste), poți face politici care să ducă la siguranța și prosperitatea societății.

Nu numai că nu avem un om politic de anvergura lui Orban, dar Statul Paralel, format din imbecili școliți în universitățile lui Soros (POLITICĂ CONTINUATĂ ȘI ASTĂZI! – o spun în cunoștință de cauză), nu înțelege care este mersul lumii. Adică faptul că în SUA este foarte probabil să ajungă republicanii la putere (dacă nu vor fi furate iar alegerile), dar, ce este evident, că o enormă forță emergentă (Rusia – China – Turcia – India – Iran- Brazilia – Africa [de S]) se naște pe ruinele unui Occident ideologizat de politicile woke îndreptate împotriva familiei și națiunii.

Iar cu această realitate, care conține 80% din populația planetei și care a devenit deja o forță economică, dar care se constituie și într-o forță militară (Turcia, a doua forță NATO după SUA, joacă de ani de zile la două capete), ROMÂNIA NU ARE RELAȚII.

Politica externă românească, dictată de Washington și Bruxelles, a rupt relațiile tradiționale cu majoritatea acestor state. Iar în loc de realpolitik, România a practicat o idolatrie tâmpă față de un Occident în implozie (grație politicilor cunoscute, inclusiv a politicilor migraționiste coordonate de globaliști).

România are relații ostile de peste două decenii cu Rusia, zero relații cu China, Brazilia, Africa, Orientul Mijlociu șamd. Ca urmare, pierdem enorme oportunități economice (pe care Occidentul le-a folosit continuu) și riscăm aneantizarea geopolitică a României, dar și implozia Statului Român – despre care vorbesc de ani de zile.

De ce este aplaudat Viktor Orban în Texas și este atacat unanim de către toată clasa politică românească? Pentru că ordinul de la Ambsadă conține și acest îndemn. Și pentru că suntem sufocați de mediocritate, prostie și aroganță tâmpă, combinată cu obediența cea mai josnică. Iar aceasta este, repet, antecamera disoluției statale.

Iulian Capsali

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Mizele războiului

Războiul din Ucraina ne priveşte pe toţi.

Şi nu pentru că este în Ucraina ci pentru că este al treilea război mondial ce, deocamdată, se desfăşoară doar în Ucraina, deşi “ghioceii” războiului se străduiesc să apară şi în Kosovo, Bosnia, Taiwan…

Abia când înţelegem că e vorba de al treilea război mondial, care va reaşeza ordinea mondială, înţelegem şi care sunt mizele sale reale pentru noi.

Iar mizele sunt sufleteşti.

Dacă Vestul va câştiga acest război, lumea va intra într-un coşmar totalitar, cu corectitudine politică, deliruri gender, deliruri ecologiste şi alte nebunii de acest gen. Le “pregustăm”, deja…

Dacă va câştiga Estul, nu o să vină o lume mai bună, dar vom continua să trăim într-o lume cu probleme, complicaţii, râs şi plâns, griji, războaie, crize succesive. Adică o lume nomală.

Nu este o luptă între două ideologii ci este o luptă între globalizarea ideologică a Occidentului şi state normale, cu virtuţile şi păcatele lor, care se opun acestei globalizări.

Nici Rusia, nici China, nu vor să impună modelul lor politic lumii. Nu se vorbeşte despre “putinizarea” sau “chinezificarea” Vestului.

Din contra, se vorbeşte despre suveranitate şi pragmatism în relaţiile internaţionale şi în cele economice.

Putin nu vrea un putin la Bruxelles sau Berlin, ci vrea oameni rezonabili, raţionali, capabili să discute dincolo de propriile blocaje ideologice.

Nici Xi nu vrea să ne vadă în cămăşuţe maoiste ci doar bucurându-ne de chinezăriile sale şi suficient de prosperi ca să cumpărăm noua generaţie Huawei.

În schimb, Vestul vrea toată lumea la fel: distrusă moral, anticreştină ca valori şi mod de viaţă, degenerată intelectual şi disciplinată corect politic.

Şi o spun direct, o spun deschis, nu se ascund după degete.

Tocmai această sinceritate ideologică a Vestului şi non-ideologică a Estului indică că mizele acestui război sunt spirituale şi nu vom avea scuză în faţa lui Dumnezeu pentru opţiunile noastre.

Desigur, excludem aici pe sărmanii cu duhul care chiar cred în propaganda zelenskiană…

Iată, sunt două opţiuni: normalitatea, cu toate imperfecţiunile sale, sau totalitarismul ideologic globalist…

Eu am ales.

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Adevărul care doare

România s-a chinuit timp de 30 de ani cu reforme. Ucraina a reușit în 24 de ore.

Înainte să atace Putin, Ucraina era cea mai coruptă țară din Europa, cu un indice de democrație sub Ecuador și Zimbabwe. Era plină de oligarhi și de firme căpușă care spălau miliarde în Vest. Avea un parlament cumpărat integral și un președinte incapabil să-și controleze serviciile secrete, armata sau grupările naziste. Zelensky era obligat să integreze mafiile și grupările paramilitare ca să poată stabiliza viața politică a Ucrainei. O țară cu viitor ciuntit, care se destrămase într-o furtună etnică și socială, în plină derusificare violentă și deromânizare. Ucraina era un coșmar administrativ în care ura etnică era încurajată de stat, de presa aservită și de sistemul educațional. O economie colapsată complet în care guvernul exporta avere și importa armament, în care companiile străine exploatau resursele naturale, iar ucrainenii își importau propria energie.

Etniile erau persecutate, limbile lor erau scoase din instituții, iar copiii erau mutilați ideologic în tabere ultranaționaliste finanțate din Vest. În încercările disperate de recucerire a Donbasului mureau 30 de mii de civili. Aproape 500 de mii se refugiau intern. Un milion se refugiau internațional, predominant în Rusia. Armata ucraineană folosea bombe cu fragmentație, gaze de luptă și expediții punitive în care mutilau localnici pentru obrăznicia Moscovei. OSCE și Amnesty International raportau frecvent crimele de război, epurările etnice și tortura comisă de armata ucraineană. Oficialii ruși făceau parada televiziunilor rusești cu gropile comune descoperite și cu satele distruse peste noapte. Jurnaliștii de opoziție erau arestați și persecutați, comunitatea LGBT nu putea ieși pe stradă decât încercuită de poliție, iar activiștii pentru drepturi erau atacați și disciplinați cu parul.

În 24 de ore de la invazie Ucraina devenea simbolul democrației. Președintele ei devenea erou pe plan internațional, liderul integru la care visam cu toții. Devenea brusc un adevărat martir pe catafalcul democrației. Armata ucraineană era zugrăvită în toată presa drept forța pură și curajoasă care apără valorile europene de inamicul sovietic. Extremismul era normalizat peste noapte, iar tortura etnicilor devenea justificată prin faptul că rușii sunt ruși și o merită din plin. Toate crimele erau băgate sub preș, Azov, S14, Centuria și Sector Dreapta dispăreau din toate feed-urile, iar corupția se evapora în neant. Administrația de la Kiev nu mai era alcătuită din mafioți și racheți care supraviețuiseră schimbând alianțele de la Est la Vest. Devenea administrația eclectică de Instagram. Eroina de news feed – curată, patriotică și dornică să-și apere patria cum o făcuse și până atunci. Toți infractorii și torționarii erau spălați în presa occidentală și deveneau apărătorii valorilor europene.

Se pare că Vladimir Putin este cel mai mare reformator din istorie. Nu numai că a reușit să elimine pandemia, dar a transformat Ucraina peste noapte într-un tărâm magic, în etalonul de democrație în care ne-am fi dorit să trăim cu toții dacă nu invadau rușii. Cel puțin așa am înțeles de la toată presa din Vest. Evident că, ce scriu eu aici, este doar o formă de putinism apărută pe parcursul acestor ani în Freedom House, LA Times, Washington Post, The Economist, New York Times, Reuters, The Guardian, Vice, OSCE, UNICEF și Amnesty International.

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Un zbor misterios

Un avion ucrainean care căra armament din Serbia în Bangladesh s-a prăbuşit lângă Kavala(la Elefteroupuli), adică aproape în grădina mea :). Ca să înţelegeţi mai bine, pe-aici nu se petrece mai nimic. În afara imbecilismului autorităţilor, talk show-urile sunt populate exact ca-n ţară cu tot felul de comentaci de profesie care se ceartă pe absolut orice temă. În aceste condiţii, orice eveniment care se petrece e pâine pentru semi-jurnaliştii care populează presa elenă. Şi, cu toate acestea, nu se zice mai nimic. Mă rog, sunt reportaje, dar cam slăbuţe. Că s-a neutralizat zona, că nu se permite accesul publicului, că s-ar fi găsit cutia neagră s.a.m.d.

Avionul a raportat iniţial că vrea să se întoarcă în Serbia din cauza unor probleme tehnice. Manevra de întoarcere s-a făcut undeva lângă Athos(vezi imaginea). După aceea a raportat probleme la un motor(nr. 4) şi a solicitat o aterizare de urgenţă. Grecii i-au dirijat către Kavala, însă avionul a căzut înainte de a putea ateriza controlat, rezultând o explozie similară unei ciuperci nucleare. Cel puţin aşa spun cei care-au văzut explozia. Nu-i greu de imaginat ce s-a întâmplat acolo în condiţiile în care avionul era plin cu muniţie. Mai mult, pe o suprafaţă întinsă s-a răspândit un praf alb de origine necunoscută.

Cam acestea sunt datele problemei. Clar? Nu, nu-i deloc clar. Întrebarea care-mi vine instantaneu în minte este ce naiba căuta un cargo ucrainean să transporte arme produse în Serbia? Pentru cei care nu au habar de comerţul cu arme poate părea o bagatelă, la urma urmei şi armele sunt tot nişte mărfuri, nu-i aşa? Ei bine, nu! Pentru a transporta arme, ai nevoie de o anumită certificare atât din partea statului sursă, cât şi din partea destinatarului. Această certificare nu e o hârtie simplă. În primul rând trebuie să fii verificat de securiştii statului sursă, care trebuie să se asigure că poţi păstra secretul transportului. Mai mult, echipajul este verificat deoarece nu vrei ca pe perioada zborului să se umble în bulendrele pe care le transporţi. Ceva similar e şi la destinaţie. Ăia trebuie să se asigure că totul e confidenţial. De aceea, de cele mai multe ori, transportul de arme îl faci ori cu contractori locali, ori – în cazuri mai rare -cu unii ai statului destinaţie.

OK, totul e limpede însă nimeni nu-şi pune problema ce naiba caută un cargo ucrainean în toată afacerea asta? De fapt, fix aici e problema. Pentru sârbi, ucrainenii sunt practic duşmani. Asta deoarece Serbia este partenerul ruşilor. Ca să înţelegeţi mai bine situaţia vă întreb dacă v-aţi putea imagina un cargo rusesc transporând arme româneşti către Polonia. Sau invers. Evident că nu, e un nonsens. Aşa că transportul către Bangladesh este cusut cu aţă albă. 

Însă întrebarea esenţială este cu totul alta: ce anume a transportat aeronava ucrainenă înainte de acest transport??? Aici e punctul nevralgic asupra căruia ar trebui să meditaţi. Personal am o bănuială cât se poate de rezonabilă. De fapt, nu zborul Nis-Amman-Riad-Dhaka este cel interesant, ci zborurile anterioare. De altfel asta se vede din faptul că în tot traseul prezentat autorităţilor greceşti ceva este extrem de neclar: de ce avea avionul nevoie de cele două escale intermediare? Nu-i logic! Autonomia unui Antonov 12 este de 5700 km. A face două escale la o distanţă de 1300 km una de cealaltă este cel puţin ciudată. Asta dacă nu ar fi trebuit să lase niscaiva „marfă” pe-acolo. Logic ar fi fost ca Antonovul să facă o singură escală la Riad. 

Aşadar, totul e destul de dubios. Părerea mea este că zborul acesta este doar o acoperire a ceea ce ucrainenii au transportat înainte. Dar care-au fost zborurile anterioare? Ei, aici e ceva dubios. Pe 14 execută un transport Marseille-Kiev, urmat, în aceeaşi zi, de unul Kiev-Paris şi-apoi imediat de unul Paris-Sarajevo. De la Sarajevo merge la Belgrad şi în aceeaşi zi ajunge la Ankara. De la Ankara ajunge la Nis, locul de unde va porni în ultima sa expediţie.

OK, întrebarea e ce anume puteau transporta ei de-acolo pe direcţia „frântă” Kiev-Belgrad? Părerea mea e că arme? Ce fel de arme? Probabil arme donate de Occident de care ar fi interesaţi „partenerii” ruşi. Sună ciudat, nu? O să vă întreb însă altceva: de ce credeţi că ar lăsa oficialii de la Kiev asemenea arme pe mâna soldaţilor lor? Aceştia, după cum s-a văzut, le vând ruşilor aproape pe gratis. Nu le trebuie decât bani graşi de buznar şi o ieşire ca „refugiat ucrainean” prin ţările baltice sau prin cele nordice. Iar ruşii fix asta le dau. Aşadar, de ce-ai da pe gratis răcanilor când tu, acoperit de securiştii tăi, poţi face afaceri la nivel mare cu ruşii prin proxy-ul sârbesc? 

Asta, dacă vreţi, este noul circuit al armelor în natură. Vestul e pe cale să prăbuşească lumea pentru „a salva” Ucraina, iar oficialii de-acolo, ştiind ce urmează, îşi văd de bunăstarea lor. Altfel cum naiba să-şi cazeze soţiile sau gagicile la hoteluri de lux pe perioade nelimitate?

Update:

* Praful alb nu este mortar sau ghips aşa cum au informat autorităţile, ci fosfor alb care, oxidat de atmosferă, se transformă în pentoxid de fosfor, care este … un praf alb!  

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Cei care uită trecutul…

Cândva, în anii ’80, Nicolae Ceaușescu ne-a dictat tuturor – și chiar s-a întâmplat asta – să reducem drastic consumul. Să raționalizăm la sânge consumul de energie electrică, de combustibil, de agent termic, de apă curentă, de resurse, în general, iar alimentele de bază erau distribuite pe cartelă. Penuria era deja o constantă a anilor ’80. Și știm foarte bine ce au însemnat toate acestea în privința nivelului de trai al populației.

Și, pe bună dreptate, Ceaușescu era blamat, condamnat, acuzat din toate părțile, atât aici, cât și dincolo de granițe.

Acum toate aceste practici se prefigurează a fi readuse în actualitate pas cu pas, dar inițiate de Occident.

Cum se vorbea oare cu emfază la sfârșitul anului 1989? Că Occidentul democratic și capitalist a învins comunismul, dovedindu-și superioritatea în plan politic, economic și social.

Aiurea! Se pare că, dacă privim cu mare atenție, ceea ce a înfierat atunci Occidentul în privința comunismului l-a cucerit pas cu pas, pe nesimțite. Dar acum totul este bine primit, chiar încurajat, fiindcă dispozițiile vin din Apus, “c-așa-i în democrație”.

Cât de ironică este istoria, atunci când nu ne însușim nimic din învățămintele ei!

P.S. Niciodată, însă, nu ni s-a cerut până acum înlocuirea cărnii de vită, în alimentație, cu diverse insecte, lăcuste sau alte năstrușnicii. Care astăzi, de altfel, sunt promovate drept oglinda progresului, a noii “alimentații raționale”.

Vin vremuri foarte interesante!

“Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete”- George Santayana

Cosmin Marian

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Etapa a doua a războiului

Un decret de-ale lui Putin privind proiectul Sahalin-2 (şi nu numai) a stârnit nervozitate maximă în tabăra adversă. Asta deoarece decretul respectiv ne face să intuim o nouă dezvoltare a strategiei ruseşti în actuala confruntare.

Sahalin-2 este unul dintre cele mai mari proiecte de extracţie a petrolului şi a gazelor naturale din lume. Partea frumoasă este că întreg zăcământul – care e gigantic – este contractat în avans. Gazul lichefiat se vinde în principal în Japonia şi alte ţări din Asia, dar şi în America de Nord. Asta era structura de până la invazia din Ucraina, structur care, cu toate sancţiunile, încă se menţine.

Poate v-a surprins tăcerea asurzitoare a companiilor petroliere occidentale. Toate acestea sunt lovite adânc de sancţiunile impuse de propriile lor ţări. De exemplu, în exploatarea Sahalin-2, structura acţionariatului este următoarea: Shell – 27.5% minus o acţiune, Gazprom – 50% plus o acţiune, Mitsui – 12,5%, Mitsubishi – 10%. Structuri similare de acţionariat aveau toate exploatările internaţionale de pe teritoriul Rusiei, adică Gazprom avea 50% plus o acţiune, iar ceilalţi restul. Sancţiunile occidentale au împuşcat în picior companiile din propriile ţări care s-au trezit cu pierderi substanţiale strict din raţiuni de propagandă. Chiar dacă toate companiile occidentale au anunţat că părăsesc Rusia, din punt de vedere legal n-au făcut mare lucru, sperând că se va rezolva situaţia. Shell, de exemplu, s-a limitat la a anunţa pe site-ul propriu că intenţionează să se retragă din Rusia. Ei au tot sperat în această perioadă ori că se va termina războiul, ori că vor reuşi să-şi vândă participaţiile către entităţi chineze şi să mai salveze din bani. Doar că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă.

După cum bine ştiţi, ruşilor li s-au confiscat o grămadă de active în Occident. Totul fără nicio bază legală, strict „din gâtul palmei”. S-a mers pe ideea că „ruşii e răi”(sic!) şi merită. Doar că era logic de înţeles că şi ei pot provoca deteriorări teribile utilizându-şi partea lor de lume. Astfel, prin decretul despre care v-am vorbit la începutul articolului, Putin încearcă să ajute companiile occidentale să-şi îndeplinească visul, adică să părăsească Rusia, dar cu buzunarele goale.

Astfel, Putin a pus prin decret întregul proiect Sahalin-2 într-o altă entitate controlată de Gazprom. În ceea ce priveşte investitorii străini ai proiectului, decretul precizează că aceştia pot să-şi ceară cotele pe care le aveau în vechea exploataţie în termen de 30 de zile, altfel vor pierde acţiunile. De asemenea, tot în decret se menţionează că aprobarea alocărilor de acţiuni în noua entitate trebuie aprobată de guvernul Rusiei. Este un şarpe otrăvit, foarte inteligent instrumentat. Ca să-şi revendice acţiunile, companiile occidentale trebuie să se adreseze în acest sens Guvernului Rus. Doar că, făcând asta, încalcă sancţiunile, astfel încât nu mai pot juca jocul dublu şi pierd întreaga participaţie.

Sahalin-2 este un şah dat şi din altă perspectivă, anume Japonia. Aceasta este principala beneficiară a proiectului, economia sa fiind extrem de dependentă de gazele de-acolo. Ca să înţelegeţi care-i miza proiectului vă dau o singură cifră: Sahalin-2 deţine 4% din gazele naturale la nivel mondial!!! După ce ruşii au micşorat livrările de gaz către Europa, acum vor face acelaşi lucru cu Japonia. Treaba e cât se poate de simplă: SUA va trebui să-şi asume şi alimentarea cu GNL a Japoniei, ceea ce e imposibil. Şi-aşa este un efort imens alimentarea(doar parţială!) a Europei care urlă din toţi bojocii după gaz.

Japonia se va vedea într-o postură extrem de perversă. Deja are probleme majore pe piaţa financiară din cauza structurii împrumuturilor sale şi a scamatoriilor pe care Banca Japoniei le face în contrapartidă cu FED-ul. În luna iunie, cumpărările de titluri proprii de datorie ale Băncii Japoniei au ajuns la 300 mld $(ca să nu aveţi dubii vă spun limpede că Banca Japoniei cumpără datorie de la Banca Japoniei!). Este o tipărire atât de masivă de bani încât nici FED-ul nu se încumetă la aşa ceva. Ei bine, peste toată nenorocirea asta financiară a mai venit şi problema gazelor. Însă, aşa cum aţi observat, livrările Sahalin-2 acoperă şi America de Nord, astfel încât americanii nu vor mai putea tranzacţiona gazul rusesc ca gaz propriu, aşa cum făceau până acum.

E o nouă dezvoltare a şahului global. Japonia e prinsă într-un joc extrem de pervers, din care trebuie să iasă cumva. SUA deja e la capătul puterilor în ceea ce priveşte noile cereri de gaz lichefiat. Partea proastă e că, prin acest joc, Rusia împinge SUA către o capcană economică: treptat economia acesteia se transformă într-una specifică naţiunilor dependente de exporturile de materie primă. Pentru a-şi putea menţine hegemonia, SUA exportă gaz în detrimentul interesului economiei proprii, aruncându-şi economia cu 100 de ani înapoi. De fapt chiar mai jos de-atât întrucât, la începutul secolului XX, marile exploatări americane serveau interesului economiei locale, nu a celei mondiale. Acum SUA se vede nevoită să-şi pună la bătaie propriile resurse pentru a-şi menţine hegemonia. Şi nu cred că mai trebuie să subliniez cât de strategice erau acele resurse şi de ce SUA se tot abţine să le exploateze.

Războiul Est-Vest a intrat într-o nouă etapă, cea cu adevărat globală. Staţi pe-aproape că oricum n-aveţi unde să fugiţi.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Despre manipulare, dezinformare și intoxicare (II)

Ep.2 Falimentarea României după rețeta la indigo a Americii Latine

La Craiova era unul dintre cele mai mari, dacă nu cel mai mare combinat chimic din țară, care producea îngrășăminte chimice. Se formau cozi de tiruri de kilometri la poarta fabricii, până acum, de curând, pentru a încărca aceste îngrășăminte. Totul mergea ca pe roate când brusc, combinatul a fost dat austriecilor de la OMV, care l-a vândut imediat la fier vechi, desi erau funcționale toate utilajele, multe de foarte mare capacitate, foarte scumpe, special ca toate utilajele să se taie și clădirile să fie rase de pe fata pamântului, ca sa fie siguri austriecii de la OMV că utilajele si toată infrastructura nu vor mai putea fi niciodată folosite in România pentru fabricarea îngrășămintelor chimice.

Asta în condițiile în care un investotor de pe plaiurile noastre mioritice, Ioan Niculae, care avea mii de angajați în agricultură, oferea un preț de 3 ori mai mare decât cel oferit de firma de fier vechi. A fost cât pe ce să se bata palma cu Ioan Niculae, pentru ca, exact cu o zi inainte de a se perfecta contractul, șeful din România al OMV să spună jenat că a primit ordin de la boardul din Viena să taie tot.

Acum, de 4 luni, Azomures, singura firmă din România care mai producea îngrășăminte chimice, preluată de o firmă elvețiană, a oprit producția din cauza prețului mare la gaze și cere preț preferențial.

Or, fix din cauza acestui preț preferențial, a fost condamnat Ioan Niculae la 5 ani de inchisoare, in dosarul Interagro.

Condamnarea a atras falimentul și disponibilizarea miilor de angajati care, normal, au căzut in cârca statului, respectiv a noastră, in loc sa contribuie, ca angajați, la buget, cum făcuseră până atunci.

Dacă aveți impresia că ceea ce trăim este o coincidență, că fabricile astea se închid din întâmplare, că razboaiele astea repetate în zona noastră, în plină civilație, pe batrânul continent sunt din cauza unor frustrari mai vechi, din impărțeli nedrepte ale teritoriilor, v-aș recomanda să citiți despre istoria Americii Latine, despre criza salpetrului (primul îngrășământ natural din istoria lumii exploatat indistrial), despre războiul Pacificului, când Bolivia, Chile, Peru se băteau pe aceste expolatări ale salpetrului ca să le dea britanicilor gratis, britanici care mituiau poiticieni, puneau presedinti în locul “dictatorilor” care se sinucideau pentru că nu voiau să vândă englezilor terenurile proprietate de stat care conțineau salpetru.

Unul dintre acesti “dictatori”, care de fapt era un mare patriot, care s-a sinucis, este presedintele chilian Jose Manuel Balmaceda, membru al aristocratiei, care era numit de presa de la Londra numai “măcelar” și “dictator de cea mai joasa speță”.

Despre America Latină s-a publicat o carte mai mult decât dureroasă, mai ales pentru români, prin similitudinea dintre ce li s-a întâmplat latinilor imcalecati de puterile occidentale si ce ni se intâmplă nouă, o carte foarte rară, pe cale de dispariție, pe care o gasiti cu puțin noroc la bibliotecă, e doar în câte un exemplar, în depozit, sau cu 2-3 lei numai la anticariatele online, se numește “Venele deschise ale Americii Latine” si e scrisă de Eduardo Galeano. A apărut in limba româna la Editura Politică, actualul Humanitas, care normal că trebuie să publice doar ce serveste stapânilor, nu ce ar putea sa ne deschidă ochii, deci o reeditare a acestei cărți ar fi o împietate.

Culmea, cartea nu se găsește nici in limba originală, spaniola, deși sunt biblioteci cu sute de mii de carți în spaniolă unde poti găsi cam orice. În Mexic nu se găsește deloc, in multe țări din America Centrală și din Caraibe nu s-a auzit de ea, desi e publicată acum 50 de ani. Pentru că jaful trebuie să continue nestingherit si să se poată aplica cu succes si la alți prosti, de pe alte continenete, fix aceleași scenarii.

Faza cu salpetrul a fost doar un mic episod, dar sunt nenumărate capitole cu resurse naturale, de la zahar, cauciuc, aur, argint, diamante, cupru, mamgan, cafea, cacao, pâna la bauxită, petrol, gaz metan, zirconiu, zinc, crom, mercur, niobiu, tot ce vreți.

Pentru toate aceste bogății s-au omorât zeci de milioane de oameni, au fost sterilizate milioane de femei, pe principiul declarat că “e mai ieftin sa îi omorâm din uter decât pe câmpul de luptă” și criminalii au fost de la spanioli, portughezi, olandezi, englezi, francezi, pâna la americani, în zilele noastre.

Practic toată floarea cea vestită a întregului apus, toți care ne pun pe noi să îngenunchem pe terenurile de fotbal in timp ce tot ceea ce avem e la ei, culmea nesimțirii.

sursa: Adrian Vitan Balint

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry