Arhive etichete: NWO

Discursul lui Orban

La Tușnad, Viktor Orbán a spus lucruri grele și foarte grele. Cu atît mai interesante cu cît, după cum remarca foarte bine politologul Radu Carp pe Contributors.ro, cu o zi înainte de discursul de la Băile Tuşnad, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, i-a transmis omologului ungar Peter Szijjarto disponibilitatea lui Putin de a discuta doar cu SUA despre încetarea războiului şi doar după o eventuală nouă majoritate în Congres a republicanilor. Ceea ce ar explica și anumite mesaje ale lui Orban care, luna viitoare, va participa la o foarte importantă reuniune a republicanilor în perspectiva alegerilor din noiembrie.

Ceea ce conturează ipoteza că Orban nu numai că nu bate cîmpii, dar ar putea fi un jolly-joker extrem de important în ecuația războiului din Ucraina.

Să prezentăm, în consecință, cele mai importante mesaje ale lui Orban, conform textului integral postat pe siteul cristoiublog.ro:

  • De când ne-am întâlnit ultima oară, lumea s-a schimbat foarte mult. În 2019 am fost participanţii unei tabere deosebit de optimiste şi încrezătoare, însă deceniul care s-a deschis în faţa noastră, după cum se vede bine, va fi deceniul pericolelor, războiului şi nesiguranţei.
  • Deci, am intrat în epoca pericolelor, iar acum se fisurează aceşti piloni ai civilizaţiei occidentale pe care îi credeam indestructibili. Voi aminti aici trei asemenea zdruncinări. Anterior am crezut că trăim într-un scut protector al ştiinţei, dar a venit COVID-ul. Am crezut că în Europa nu mai poate fi război, dar acum avem război în vecinătatea Ungariei. Am crezut că războiul rece nu se mai întoarce, dar foarte mulţi lideri ai lumii acţionează în direcţia organizării vieţii noastre într-un bloc.
  • Ceea ce este uluitor când priveşti lumea este că în lumina datelor care ne sunt prezentate, lumea pare un loc din ce în ce mai bun. În timp ce noi simţim contrariul. Speranţa de viaţă a ajuns la 70 de ani, în Europa este de 80 de ani. În ultimii 30 de ani mortalitatea infantilă a scăzut cu o treime. Gradul de subnutriţie în lume, care în anii 1950 era în jur de 50%, azi este de 15%, rata celor care trăiesc în sărăcie, care în 1950 era de 70% în lume, în 2020 a scăzut la 15%, procentul acelora care ştiu să scrie a ajuns la 90%, numărul orelor de lucru pe săptămână, care în 1950 era de 52 de ore, azi este de 40 de ore, iar numărul orelor libere a crescut de la 30 de ore la 40 de ore. Şi aş putea continua. Atmosfera generală este, totuşi, că lumea este un loc tot mai rău.Tonalitatea ştirilor este tot mai sumbră şi există un fel de aşteptare a sfârşitului lumii, care este în creştere.
  • Întrebarea e dacă este posibil ca milioanele de oameni să înţeleagă greşit ce se întâmplă cu ei. Interpretarea mea a acestui fenomen este aceea că o parte din indispoziţia noastră se datorează sentimentului occidental al vieţii. Ceea ce provine din faptul că forţa, performanţa, prestigiul şi capacitatea de acţiune a civilizaţiei occidentale este în scădere, la care occidentalii nativi dau din mână, spunând că nu este aşa, deoarece şi Spengler a scris că Occidentul este în declin şi încă este aici, iar pe copiii noştri nu îi trimitem la facultate în Est, ci în Vest. În acest sens nu există o mare problemă. Dar realitatea este că atunci când în urmă cu 100 de ani s-a vorbit despre declinul Occidentului, atunci s-a vorbit despre un regres spiritual şi demografic. Însă ceea ce vedem azi este regresul lumii occidentale din punct de vedere material şi al puterii.
  • Este important să înţelegem că şi celelalte civilizaţii s-au modernizat. Vedem că civilizaţiile rivale au preluat tehnologia occidentală şi au asimilat şi sistemul financiar occidental, dar nu au preluat şi valorile occidentale, ba mai mult, nici prin cap nu le trece să le preia. În pofida acestui fapt, Occidentul vrea să îşi răspândească propriile sale valori, ceea ce este resimţit drept umilitor de ceilalţi, iar noi înţelegem acest lucru, respectiv şi noi simţim la fel.
  • Amintesc aici aventura ministrului de externe, Péter Szijjártó, care a avut loc în jurul lui 2019, în timpul administraţiei americane anterioare, când un reprezentant al Guvernului american care a efectuat o vizită aici a împins o foaie, într-un mod neglijent, şi a spus doar atât – că la aceste puncte trebuie modificată Constituţia Ungariei şi atunci vom fi din nou prieteni.
  • Aşadar, noi înţelegem această rezistenţă care porneşte din celelalte părţi ale lumii faţă de răspândirea şi exportul valorilor occidentale. Ba mai mult, bănuiala mea este că celelalte părţi ale lumii şi-au dat seama că tocmai de aceea trebuie să se modernizeze, deoarece numai astfel se pot opune exportului valorilor occidentale, străine pentru ele. Cel mai dureros, în acestă pierdere materială şi a puterii, este că noi, adică Occidentul, am pierdut controlul asupra resurselor energetice. În 1990, 90% din petrol, gaze naturale şi cărbune erau deţinute de Statele Unite şi Europa. Acest procent a scăzut la 85% în 1995, iar azi situaţia este următoarea: SUA şi Europa împreună deţin în total 35%, SUA deţine sub control 25%, iar noi, europenii, 10%, ruşii 20%, iar Orientul Mijlociu 30%. Situaţia este similară şi în cazul materiilor prime.
  • La începutul anilor ’90, SUA, Marea Britanie şi Germania deţineau majoritatea materiilor prime necesare industriei moderne. După al Doilea Război Mondial au intrat în calcul şi sovieticii, iar azi vedem că aceste materii prime sunt deţinute de Australia, Brazilia şi China, dar la modul în care 50% din resursele Africii sunt importate de China.
  • Dar nici viitorul nu arată prea bine, deoarece materiile prime necesare industriei moderne erau stăpânite în mare parte de SUA şi Uniunea Sovietică, iar acum chinezii produc de cinci ori mai mult decât americanii şi de 60 de ori mai mult decât Rusia. Aceasta însemnă că Occidentul pierde bătălia pentru materii prime. Dacă vrem să înţelegem situaţia Occidentului în lume, trebuie să pornim de la faptul că majoritatea resurselor lumii se află în afara civilizaţiei occidentale. Situaţia Europei este de două ori mai dificilă.
  • Cauza este că SUA au strategia pe care o au. 2013 este un an pe care nimeni nu l-a remarcat şi nu l-a reţinut. A fost anul în care americanii au introdus noile tehnologii în extracţia de materii prime, printre care metoda fracturării şi au anunţat o nouă doctrină privind politica de securitate. Această nouă tehnologie înseamnă o poziţie mai puternică în ceea ce priveşte promovarea şi atingerea obiectivelor noastre în domeniul securităţii internaţionale. Cu alte cuvinte, americanii nu au ascuns faptul că vor utiliza energia ca armă de politică externă. Faptul că îi acuză pe alţii de acest lucru nu trebuie să ne inducă în eroare. De aici rezultă că americanii utilizeză o politică de sancţiuni mai curajoasă – asta se vede în lumina războiului ruso-ucrainean – şi îşi stimulează aliaţii, printre care şi pe noi, să achiziţioneze energie provenită din SUA.
  • Acest lucru funcţionează, deoarece americanii ştiu să îşi impună voinţa, ei nu depind de resursele energetice ale altora, sunt capabili să exercite presiune, deoarece dispun de reţeaua financiară necesară politicii de sancţiuni şi sunt capabili să exercite presiuni „prieteneşti”, cu alte cuvinte, îi pot convinge pe aliaţi să cumpere de la ei. La început, această politică nu a fost atât de puternică. Când preşedintele Trump a vizitat Polonia, el a vorbit doar despre „gaze gratis”, dar acum, în 2022, această strategie a fost completată prin politica sancţiunilor. Aşa stăm acum şi nu m-ar mira dacă în acest cerc ar fi incluse uraniul şi energia atomică. Europa a încercat să apere axa Germania – Rusia, adică să aducem energie şi din Rusia. Acum, poliţia internaţională tocmai distruge această axă. După toate acestea, am dat un nou răspuns, prin conducerea Germaniei: să trecem la surse de energie regenerabile, dar deocamdată asta nu funcţionează, deoarece tehnologia este scumpă.
  • Şi energia produsă astfel este scumpă. Mai mult de atât, trecerea la această tehnologie nouă nu merge de la sine, ci numai impusă de sus, iar presiunea vine din partea Comisiei de la Bruxelles, chiar dacă aceasta încalcă grav interesele unor state membre ale UE. Deschid o paranteză, ca să vorbesc şi despre valorile europene. Un exemplu este decizia privind reducerea cu 15% a consumului de gaze. Nu văd cum poate fi impusă. Dacă în cazul unor ţări membre această reducere nu va fi suficientă, atunci gazele vor fi luate de le cei care le au.
  • Comisia Europeană nu spune Germaniei să nu oprească cele două-trei centrale nucleare care mai funcţionează şi care produc energie electrică ieftină, ci lasă Germania să le închidă singură şi vor lua gaze de la noi, cei care am reuşit să înmagazinăm. În concluzie, doresc să spun că sentimentele negative din ţările occidentale provin din faptul că energia şi materiile prime nu se mai află în mâinile Occidentului. Ce se află în mâinile acestuia sunt puterea militară şi capitalul. Întrebarea este: ce ne facem cu acestea în actualele condiţii?
  • Zilele trecute, în Ungaria a apărut o carte excelentă, scrisă în 1973, în Franţa, „Tabăra sfinţilor”, pe care vă recomand să o citiţi dacă doriţi să înţelegeţi procesele sufleteşti care stau în spatele neputinţei occidentalilor. Migraţia a împărţit Europa în două. Una din jumătăţi este o lume în care trăiesc europeni şi oameni din afara Europei. Aceste ţări nu mai sunt naţiuni. Aceste sunt conglomerate de popoare. Acestea nu mai sunt Occidentul, ci post-Occidentul. În jurul anului 2050 se va întâmpla, conform legilor matematicii, cotitura demografică definitivă, iar ponderea ne-europenilor în marile oraşe va fi de peste 50%. Şi mai suntem noi, cealată jumătate, Europa Centrală, cealaltă parte a Occidentului. Pot să spun că aici, în Europa Centrală, este Occidentul, iar dincolo a rămas doar post-Occidentul. Între cele două se duce o bătălie.
  • Noi am venit cu o propunere de toleranţă, să fim lăsaţi în pace, fiecare să decidă cu cine doreşte să trăiască, dar ne-au refuzat şi duc o bătălie împotriva Europei Centrale, în scopul de a ne face la fel ca ei. Acum se pomeneşte mai puţin despre migraţie, dar credeţi-mă că nimic nu s-a schimbat. Bruxellesul, împreună cu trupele lui Soros, doreşte să ne oblige să îi primim pe imigranţi. Ne-au dat şi în judecată pentru sistemul de apărare a frontierei şi chiar am fost condamnaţi.
  • Aceşti oameni bravi din Occident, din post-Occident, nu pot accepta că au pierdut. Noi nu dorim să le amintim acest lucru în fiecare zi, ci doar să le spunem să nu ne oblige să avem o soartă pe care noi o considerăm o fatalitate pentru o naţiune. Totodată, avem de-a face cu „o şmecherie” ideologică. Stânga ultranaţionalistă afirmă că în Europa trăiesc popoare multirasiale. Afirmaţia este o minciună de ordin istoric şi semantic. Desigur, există lumea în care popoarele europene se amestecă cu popoarele care vin din afara Europei. Aceasta este o lume amestecată rasial. Şi suntem noi, unde s-au amestecat popoare din interiorul Europei, oameni care circulă, muncesc şi se mută dintr-un loc în altul. În Bazinul Carpatic nu suntem o combinaţie de rase, ci o combinaţie de popoare care trăiesc la ele acasă. Şi, când avem noroc, aceste popoare se amestecă într-un „sos hungaro-panonic” şi creează o cultură europeană specifică. Pentru asta am luptat mereu.
  • Suntem dispuşi să ne amestecăm între noi, dar nu dorim să devenim o rasă amestecată. De aceea am luptat la Belgrad, de aceea i-am oprit pe turci la porţile Vienei şi de aceea, la vremea respectivă, francezii i-au oprit pe arabi. Civilizaţia islamică care se mişcă spre Europa şi-a dat sema că drumul prin Ungaria nu este tocmai potrivit. Va veni timpul când va trebui să ne apărăm nu numai la Sud, ci şi dinspre Vest, când va trebui să îi primim pe creştinii care se vor refugia de acolo şi să îi oprim pe aceia pe care nu vom dori să îi lăsăm să intre în Ungaria.
  • Schengen, ne-Schengen, va trebui să ne protejăm graniţa vestică. Dar aceasta nu este sarcina noastră, ci a copiilor noştri. Stimat auditoriu: demografie, migraţie, urmează al treilea strat: ideologia „gender”. Noi o numim legea protecţiei copilului. Şi în acest caz am fost trimişi în judecată. Aştepăm sentinţa. Singurul lucru pe care l-am obţinut, mai ales mulţumită doamnei ministru Judit Varga, este să disjungem disputa pe tema gender de disputele privind fondurile europene. Poziţia noastră, un fel de propunere pentru toleranţă, este: noi nu le spunem cum să trăiască, ci doar le cerem să accepte că la noi tatăl este bărbat, mama este femeie, iar copiii noştri să fie lăsaţi în pace, iar acest lucru să fie acceptat şi în rândul „armatei” lui George Soros. Este important să se înţeleagă că în Ungaria, în această parte a Europei, această chestiune nu este una ideologică, ci cea mai importantă problemă a vieţii.
  • Să nu ne lăsăm păcăliţi, viitorul nostru depinde de cum vom şti să ne apărăm. În primul rând prin determinare, iar în al doilea rând vom căuta aliaţi. Un exemplu este cooperarea în cadrul grupului Vișegrad 4. Importanţa Grupului de la Visegrád este că am reuşit să „defilăm” împreună în aceste chestiuni. Dar nu este întâmplător că post-occidentalii au făcut tot posibilul să destrame V4. Pe de asupra, a venit războiul, care a zdruncinat cooperarea între Polonia şi Ungaria, axul principal al V4. Interesele Poloniei şi Ungariei în privinţa războiului sunt aceleaşi. Şi ei doresc ca ruşii să nu vină mai aproape. Doresc păstrarea suveranităţii Ucrainei, ca în Ucraina să fie democraţie. Ambele ţări doresc aceste lucruri, totuşi războiul pune în dificultate relaţiile cu prietenii noştri. Diferenţa este că noi considerăm acest război un conflict între două popoare slave, la care noi nu dorim să participăm, iar polonezii se simt parte în acest război, De aceea trebuie să salvăm tot ce se poate din relaţiile ungaro-poloneze pentru vremurile de după război.
  • Mai sunt prieteni noştri slovacii şi cehii, dar acolo s-au schimbat guvernele şi se pune în avantaj lumea post-occidentală. Cehia şi Slovacia nu îşi asumă un conflict cu Bruxelles-ul şi adună puncte. Este ca şi cum ţi-ai priponi caii într-un grajd în flăcări. Le doresc succes.
  • A patra chestiune este cea a războiului. Orice război poate fi privit din mai multe puncte de vedere. Dar, principalul punct de vedere este că mamele îşi plâng copiii, iar copiii îşi pierd părinţii. Această abordare trebuie să fie deasupra tuturor lucrurilor, chiar şi în politică. Pentru Guvernul Ungariei, aceasta înseamnă că principala obligaţie este ca părinţii maghiari şi copiii maghiari să nu ajungă într-o astfel de situaţie. Menţionez că există ţări care ne critică că nu suntem suficient de apropiaţi faţă de ucraineni. Însă, aceste ţări sunt departe şi acordă cel mult sprijin financiar sau în armament, dar maghiarii sunt singurii care mor alături de ucraineni în acest război. Potrivi datele pe care le deţinem, în acest război au murit 86 de maghiari, iar cei care ne critică nu au pierdut nicio picătură de sânge. De aceea, ca ţară vecină, Ungaria are dreptul să spună că pacea este singura soluţie, este singura soluţie pentru salvarea vieţii oamenilor şi antidotul pentru inflaţie şi pentru criza economică.
  • Cum ne vom poziţiona pe viitor faţă de acest război? Ne vom menține opinia că nu este războiul nostru. Ungaria este membră a NATO si pornim de la ideea că NATO este mult mai puternică decât Rusia. Niciodată Rusia nu va ataca NATO. Afirmaţia că ruşii nu se vor opri în Ucraina este o propagandă de înţeles, dar slabă, a ucrainienilor. Îi înţeleg, pentru că scopul lor este să ne atragă în acest război, să atragă cât mai multe ţări, dar afirmaţia nu are nicio bază reală. Totodată, fiind membri ai NATO, dar nu dorim să intrăm în război, am ajuns într-o situaţie delicată. Chiar dacă NATO şi UE au decis să nu devină părţi beligerante, au decis să livreze armament şi au impus sanţiuni severe, astfel că au devenit de facto, nu de jure, părţi în acest conflict. Suntem în situaţia periculoasă de a îi ajuta pe ucraineni fără ca puterea de la Moscova să considere că NATO şi EU au intrat în război. Astfel UE şi NATO şi-au asumat riscuri uriaşe. Dacă mai aveţi răbdare, aş dori să spun cum va fi acest război şi care sunt cauzele acestuia, de ce Rusia a atacat Ucraina, amintind că dacă cineva înţelege un lucru, atunci este un pas pentru a îl accepta. Chiar dacă a înţelege nu înseamnă a accepta.
  • Ruşii au formulat o cerere de securitate foarte clară, pe care au trimis-o în scris americanilor şi Alianţei Nord-Atlantice, lucru rar întâlnit în diplomaţie. Au solicitat ca Ucraina să nu devină niciodată membră a NATO, au solicitat ca NATO să garanteze acest lucu şi au cerut ca pe teritoriul Ucrainei să nu fie amplasate arme care să atingă teritoriul Rusiei. Occidentul a respins această propunere, nici măcar nu a vrut să discute pe această temă. Ocidentalii au afirmat că NATO este o structură deschisă, oricine poate solicita să adere, iar noi vom decide pe cine primim şi pe cine nu. Acest refuz a avut drept consecinţă faptul că ruşii doresc să obţină pe calea armelor garanţiile de securitate pe care anterior doreau să le obţină pe calea negocierilor. Dacă am fi fost mai norocoşi, iar preşedintele SUA ar fi fost Donald Trump, iar cancelarul Germaniei, Angela Merkel, nu pleca, atunci acest război nu ar fi izbucnit niciodată. Dar, nu am avut noroc, astfel încât ne aflăm în acest război.
  • Strategia occidentului se bazează pe patru piloni. Primul este că Ucraina, nu singură, ci cu instructori anglo-saxoni şi cu armament NATO, poate câştiga războiul cu Rusia. A doua strategie este că sancțiunile vor slăbi Rusia şi va destabiliza conducerea de la Moscova. Al treilea pilon este bazat pe faptul că vom fi în stare să gestionăm efectele sancţiunile economice, cu alte cuvinte pe ruşi îi va durea mai tare decât pe noi. Al patrulea element este că toată lumea va fi de partea noastră, deoarece noi avem dreptate. Ca urmare a acestei strategii „de excepţie” situaţia este ca şi cum ne-am afla într-o maşină care a făcut pană de cauciuc la toate cele patru roţi. Este evident că aşa nu putem câştiga războiul. Ucrainenii nu vor câştiga niciodată războiul împotriva Rusiei cu ofiţeri instructori mericani şi cu armamet american. Pur și simplu pentru că ruşii au o superioritate asimetrică.
  • O a doua constatare este că sancţiunile nu vor destabiliza Moscova. În al treilea rând, Europa se află într-o criză economică, dar şi politică. Guvernele se prăbuşesc precum în jocul de domino. De la începutul războiului, au căzut guvernele Marii Britanii, Italiei, Bulgariei şi Estoniei, şi încă suntem departe de toamnă. Efectele creşterii uriaşe a preţurilor se vor vedea abia de acum încolo. În ultimul rând, restul lumii nu este cu noi, chiar şi în mod declarativ.
  • Capacitatea americanilor de a identifica imperiul răului şi de a solicita lumii să se alinieze de partea binelui istoric – asta pe noi ne deranjează puţin, pentru că şi comuniştii spuneau la fel – nu mai există. Lumea nu se mai aliniază în mod demonstrativ. China, India, Brazilia, Africa de Sud, lumea arabă şi mare parte a Africii nu sunt dispuse să se implice în război, şi nu pentru că dreptatea nu este de partea Occidentului, ci pentru că au propriile probleme pe care doresc să le învingă.
  • Dacă vorbim despre război, atunci există o singură întrebare importantă: Şto delati? (Ce să facem, în rusă – n.r.). Armata Ungariei nu pare una mare, comparativ cu altele. PIB-ul Ungariei comparativ cu cel al SUA sau al marilor ţări europene este modest. Se poate ca noi să vedem bine situaţia, să avem idei excelente în ce priveşte războiul, să avem clarviziune cu privire la strategie, dar în privinţa războiului toate aceste contează prea puţin, deoarece războiul este un joc al celor puternici. Decisiv este cuvântul aceluia care este mai puternic. Ungaria nu are de ce să îşi facă iluzii că vom putea inflenţa evenimentele războiului şi strategia Occidentului, prin sfaturi bune. Cu toate acestea, consider drept o chestiune de onoare şi morală că trebuie să ne spunem punctul de vedere şi să îi convingem pe occidentali să eleboreze o strategie nouă. Dacă avem pană, atunci trebuie să schimbăm roata. În centrul acestei strategii nu trebuie să se afle câştigarea războiului, ci tratativele de pace şi o propunere bună privind pacea. Acum treaba Uniunii Europene nu este să se poziţioneze de partea ruşilor sau a ucrainenilor, ci să se interpună între Rusia şi Ucraina. Aceasta ar trebui să fie esenţa unei noi strategii.
  • Ce se va întâmpla? Ruşii vorbesc pe o limbă veche, de parcă am auzi vocile din trecut. Când îl ascult pe domnul Lavrov parcă aş auzi ceva de acum trei zeci de ani. Asta nu înseamnă că ceea ce spun nu are sens. Are sens şi merită luat în serios. Acum două zile, un oficial rus a spus că vor înainta în Ucraina până când vor ajunge într-un punct de unde armele pe care le deţin ucraininenii nu vor mai putea lovi ţinte de pe teritoriul Rusiei. Astfel, cu cât NATO va livra ucrainienilor arme mai moderne, cu atât mai mult ruşii vor împinge mai departe linia frontului, pentru că interesul lor este să nu poată fi loviţi de pe teritoriul Ucrainei. Ne place sau nu, ceea facem acum este să prelungim războiul.
  • Totodată, trebuie să ne împăcăm cu ideea că tratative de pace ruso-ucrainene nu vor avea loc. Cine se aşteaptă la aşa ceva, aşteaptă degeaba. Ca urmare a faptului că Rusia doreşte garanţii de securitate, războiul va putea fi încheiat numai prin negocieri între ruşi şi americani. Pînă când nu vor avea loc aceste negocieri, nu va exista nici pace. Din păcate, noi europenii ne-am irosit şansele de a influenţa situaţia. Le-am irosit după 2014, când a fost semnat Acordul de la Minsk, din care i-am exclus pe americani şi am preferat garanţii franco-germane. Acest acord ar fi trebuit implementat, dar din păcate, noi, europenii, mai exact cei care ne-au reprezentat, germanii şi francezii, nu l-au putut impune. Acum, ruşii nu mai vor să discute cu noi, ci cu acela care îi poate obliga pe ucraineni să respecte ce s-a convenit. Europa este, din nou după cel de-al Doilea Război Mondial, în situaţia în care decizia aparţine Americii şi Rusiei.
  • Demografie, migraţie, gender, război. A cincea mare provocare o reprezintă energia şi economia. Sunt chestiuni complicate. Întrebarea este cine are de profitat de pe urma războiului. Răspunsul este că acela care are resurse energetice proprii. Au de câştigat ruşii. Am calculat greşit în momentul în care am crezut că, dacă nu vom achiziţiona energie din Rusia, atunci ruşii vor avea încasări mai mici. Calculele au fost greşite, deoarece încasările depind nu numai de cantitatea vândută, ci şi de preţul mărfii. Acum situaţia este că ruşii vând mai puţină energie, dar au încasări mai mari. Importurile Uniunii Europene au scăzut cu 23%, dar încasările Gazprom au crescut de două ori în ultima perioadă.
  • Au avut de câştigat chinezii. China era dependentă de ţările arabe, de unde achiziţiona din acea zonă toţi agenţii energetici. Acum, de cînd noi nu mai luăm de la ruşi, respectiva cantitate s-a îndreptat către China, care nu mai este dependentă din punct de vedere energetic.
  • Şi desigur, au de câştigat marile companii americane. Conform datelor pe care la deţin, profitul EXXON a crescut de două ori în 2022, al companiei Chevron, de patru ori, al ConconoPhillips, de şase ori. Ştim cine are de câştigat, dar cine pierde? Are de pierdut Uniunea Europeană deoarece deficitul în ceea ce priveşte energia a crescut de trei ori, iar acum aceste este de minus 189 de miliarde de euro.
  • Grecii antici au susţinut că lumea se compune din două stări: sunt momente când lumea este în ordine, şi se numeşte Cosmos, şi sunt momente când nu este în ordine şi se numeşte Haos. Azi economia europeană se îndreaptă spre această ultimă direcţie. Dilema cu care noi, maghiarii, trebuie să ne confruntăm este că trebuie să găsim cheia de decriptare, care sună astfel: există o recesiune globală, dar trebuie găsită o excepţie pe plan local. Pentru următorii doi ani am stabilit drept obiectiv ca Ungaria să fie o excepţie locală în timpul unei crize globale. Este un scop ambiţios. Ceea ce înseamnă că în zadar am dori după alegeri ca noi să avem o viziune despre următorii patru ani, acest lucru este imposibil, deoarece aceşti patru ani se compun din doi ori doi ani. În primii doi ani, 2022-2024, vor avea loc alegeri prezidenţiale în America, şi atunci se va dechide posibilitatea în mod serios – după părerea mea – pentru stabilirea păcii, după care urmează perioada de doi ani între 2024 – 2026. Este nevoie de un proiect pentru primii doi ani, respectiv altul pentru ultimii doi ani. Se poate face din Ungaria o excepţie locală? Se poate. Cuvântul cheie sună astfel: a rămâne în afară.
  • Trebuie să încheiem un nou acord cu Uniunea Europeană. Negocierile financiare sunt în prezent în derulare. Vom ajunge la un consens. Trebuie să încheiem un nou acord cu ruşii. Ungaria trebuie să încheie un nou acord cu chinezii, precum şi cu SUA – cu republicanii va fi mai uşor probabil , decât cu democraţii. Dacă vom reuşi să rezolvăm toate acestea, vom putea ajunge la un acord cu toată lumea, conform intereselor noastre naţionale, atunci ne putem reveni în 2024 pe vechiul teren de creştere şi de dezvoltare.
  • La final trebuie să vă spun, să nu uităm că în realitate depunem eforturi pentru anul 2030. Acum am vorbit despre multe lucruri. Guvernarea ungară ne aminteşte de artiştii chinezi care dintr-o dată aruncă 20 de farfurii în aer şi niciuna nu are voie să se spargă. Aproximativ acestea sunt sarcinile noastre, dar între timp nu trebuie pierdut din vedere, în timpul aruncării farfuriilor, că în gândirea noastră cel mai important este linia orizontului, care este în jurul anului 2030. Potrivit analizelor noastre, până la aceea dată se vor acumula şi înmulţi problemele lumii occidentale. Va fi o criză serioasă în Statele Unite. Mai devreme v-am recomandat autorul francez. Recomand tuturor cartea unui analist american, Friedman, carte care a fost editată şi în limba maghiară, şi se numeşte „Calmul dinainte furtunii”, în care autorul prezintă provocările cu care va trebui să se confrunte SUA, care va atinge apogeul acestor provocări în jurul anului 2030. Undeva în acest interval de timp vor apăra toate problemele zonei euro, a căror esenţă va fi aceea că strategiile de dezvoltare ale Sudului şi Nordului se vor deosebi unul de altul, ceea ce înseamnă că Sudul este plin de datorii şi va trebui să-l finanţeze Nordul, ceea ce va crea o tensiune care, după un timp – dacă cei din Sud nu se vor reforma după modelul Nordului -, nu va fi sustenabilă şi nu manifestă disponibiltate pentru schimbarea culturii, de aceea datoriile de stat ale tărilor din Nord se află la un nivel de 150-180 de procente. Şi tot în jurul anului 2030 vor fi în cadrul UE noi raporturi de forţă, deoarece cei din Europa Centrală, care sunt trataţi aşa cum sunt, noi, central-europenii, în jurul acestei date vom deveni contribuabili net.
  • Cehii sunt foarte aproape de această situaţie. Dacă polonezii se vor dezvolta în ritmul actual şi ei vor ajunge repede aici în jurul anului 2030, şi vom şi noi acolo în jurul acestei date. Aceasta înseamnă că vor exista noi raporturi de forţă. Cine plăteşte, comandă muzica. Toate acestea vor schimba şi raporturile noastre, vor fi create noi situaţii şi pentru noi în cadrul Uniunii Europene. Dragi prieteni, în jurul anului 2030 trebuie să fim într-o formă superioară, atunci este nevoie de forţă de natură: diplomatică, militară, spirituală şi economică.
  • Tocmai acum suntem preocupaţi de marea dezvoltare în domeniul industriei militare şi a armatei, diversificăm sursele noastre de energie, (ceea ce vrea UE nu este diversificare). Diversificare înseamnă că nu eşti aservit, deoarece poţi să te aprovizionezi cu energie din diferite locuri. Ceea ce fac ei, este echivalent cu sancţiuni şi scopul este ca să nu te aprovizionezi cu energie de undeva. Aceasta este cu totul altă poveste. Noi nu vrem ca să fie interzis să procurăm energie din Rusia, noi vrem să împiedicăm ca noi să avem voie de obţinem energie doar din Rusia.
  • A cincea şansă a noastră este utilizarea tehnologiei, dacă suntem destui de rapizi putem câştiga mereu din schimbarea tehnologiei, un exemplu bun în acest sens sunt şi maşinile electrice. În Ungaria efectuăm mari investiţii pentrtu producerea acumulatoarelor şi noi vom fi foarte repede cel de-al treilea mare producător de acumulatoare din lume – în valoare absolută, nu în procente – şi al cincelea cel mai mare exportator din lume. Există, aşadar, aceste nişe unde putem intra.
  • A şasea şansă a noastră este afluxul de capital străin, capitalul vine atât din Est, cât şi din Vest, în 2019 şi în 2020 cele mai multe investiţii au fost aduse de Coreea de Sud, în 2020 de China, iar în acest an tot Coreea de Sud, în timp ce avansează şi investiţiile germanilor. Ieri au anunţat construirea noii fabrici de maşini Mercedes, ceea ce este o investiţie de un miliard de euro. Suntem o ţară de tranzit şi vrem să rămânem o economie de tranzit, iar în acest sens trebuie să menţionez că dacă lumea va deveni din nou un bloc şi va fi divizată în două părţi, Est şi Vest, atunci, noi nu vom fi un punct de întâlnire, o ţară de tranzit, un loc de trecere, care va îngloba avantajele Estului şi Vestului, ci vom fi marginea, periferia a ceva. Şi atunci nu vom fi o Ungarie prosperă, ci o garnizoană prăfuită, avansată, de tip Jenő Rejtő. De aceea noi trebuie să fim împotriva creării a oricărui bloc, numai aşa vor aduce beneficii ţara de tranzit şi economia de tranzit.

Cam acestea au fost principalele idei din discursul premierului ungar. Un discurs care poate fi comentat, analizat, combătut, dar în niciun caz nu poate fi ridiculizat, cum s-a încercat la noi, nici ignorat. Și căruia nu i se poate răspunde cu istericale politice, mai ales unele suspectate a veni de la politicieni care nici măcar nu cunosc respectivul discurs.

Viktor Orban a spus adevăruri incomode printr-un discurs adresat în egală măsură maghiarilor, europenilor și chiar cetățenilor întregii lumi, un discurs de excepție pe care superficialii s-au grăbit să le pulverizeze nefiind clar în numele căror principii.

Închideți ochii și încercați să vi-l imaginați pe Klaus Iohannis, pe Nicolae Ciucă ori pe Marcel Ciolacu susținînd un asemenea discurs. Sau, mai bine renunțați din start, ar fi un exercițiu imposibil, ori cel mult amuzant.

Bogdan Tiberiu Iacob via inpolitics.ro

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Despre 15-16 Iunie 2022 și despre certificatul de naștere a lumii multipolare

Astăzi (16 iunie), cei trei crai de la apus – Macron, Scholz și Draghi – și cu Ioha – pajul, patru, merg să ceară o pace grabnică în Ucraina, atât de necesară vestului. Mai mult ca sigur că dacă nu îl vor convinge pe „SuperZdrele”, îi vor suci mâna la spate, îi vor aminti de misterioasele volatilizări de miliarde de dolari, de vânzările de arme primite ca ajutor aproape peste tot prin lume… îi vor povesti cât de repede poate ajunge de la Eroul Z curajos și dârz la zEroul corupt și traficant de arme. Vom vedea dacă aceste argumente vor fi suficiente în fața încurajărilor primite din partea reprezentanților sistemului militar-industrial american și englez, cei care abia încep să respire și să-și revină după o lungă foame făcută în cei patru ani de mandat ai lui Trump.

Căci cu excepția complexului militar-industrial toată lumea pierde. Toată lumea occidentală, aia „Civilizată” și „Democrată”, lumea „Corect politică”. De fapt, așa cum vă spun de vreo două luni încoace, vestul a pierdut deja războiul, și asta indiferent de soarta protagoniștilor de pe front.

Declarațiile de ieri ale lui Xi Jinping care au anunțat că țara sa, China, va fi alături de Rusia în orice problemă legată de suveranitatea și securitatea acesteia este de fapt Certificatul de Naștere a noii alianțe China-Rusia, cei doi președinți anunțând de fapt apariția în lume a unui nou pol de putere economico-militară.

Țineți minte 15 Iunie 2022! E data nașterii Lumii Multipolare.

Iar 16 Iunie 2022 poate fi data în care s-a pecetluit soarta dramatică a vestului și rapida sa decădere… în cazul în care zEroul nu va accepta „sfaturile” mai marilor europeni. Dar în același timp, prezența grăbită a celor 3+1 la Kiev semnifică recunoașterea și importanța celor negociate în ultimele luni și parafate ieri de Putin și Xi Jimping. Dar mai arată și faptul că până și globaliștii pe stil vechi din „lumea civilizată” s-au împărțit în două: Marcron, Schulz și Draghi, secundați de Iohannis – globaliștii „raționali” și adepți ai păcii – pe de o parte, și Biden, Johnson și Trudeau, secundați de polonezul Duda – globaliștii „duri” și adepți ai războiului. Fiecare tabără caută în felul său soluții la impasul și criza Globalizării aduse de războiul din Ucrainian . Dar…

Supremația vestului tocmai a intrat în faza de apus. Și asta orice ar face actorii mai sus amintiți. Bineînțeles, acest fapt nu este efectul unor declarații politice… nici măcar nu este cauzat de războiul din Ucraina și cu efectul său direct – tăierea surselor de energie ale vestului Europei. Ba nu este nici măcar efectul măsurilor economice aberante din perioada plandemică ce au dus la explozia inflației din acest an.

Decăderea lumii vestice este efectul unui lung lanț de decizii dezastruoase, autodistructive ce vor fi cu siguranță tema de studiu a generații de istorici, politologi și economiști, subiectul a sute de lucrări de specialitate. Dacă îmi cereți să numesc imediat două cauze ce au dus și vor duce cu siguranță la decăderea vestului aș lua aminti principalele: una din domeniul economic și una din domeniul, culmea, cultural.

Începutul sfârșitului supremației vestului din punct de vedere economic a început de acum 40 de ani. Din momentul hotărârii de a externaliza producția și apoi proiectarea bunurilor de larg consum. Acest reflex colonialist, natural lumii vestice, avea să-i fie fatal, căci acum puternicii și deștepții lumii nu pot avea nici măcar un chilot în cur dacă acesta nu vine din est. Nu mai vorbim de cipuri, computere, telefoane, televizoare de indiferent ce marcă „vestică” – toate sunt produse în est. Transferul de tehnologie și de know-how au dat în timp o putere fenomenală „coloniilor” producătoare și puternic indistrualizate.

Între timp, vestului i-a mers bine, iar nouă celor din estul vestului ni se povestea că pentru a ne merge și nouă bine trebuie să ne dezindustrializăm, să avem o economie bazată pe servicii, nu pe producție… vă aduceți aminte, voi cei ce aveți amintiri din anii ’90, nu-i așa? Și am făcut-o… am devenit și noi occidentali din acest punct de vedere.
Această cedare a producției și a mijloacelor de producție a dus la ce vedem azi: occidentul e în pragul dezastrului economic, ba chiar și a unei crize alimentare pe care occidentalii nu au idee cum s-o managerieze. De aici îndemnul la „cumpătare”, la scăderea consumului de produse și resurse… de aici criza! De la dependența noastră totală față de est și de la produsele evite de acolo. Nu de la război… nu de la Putin sau de la covid!

A doua cauză a decăderii vestului este renunțarea la identitatea sa culturală și la adoptarea și promovarea culturii nimicului. De fapt întregul concept de „pax-americana” s-a bazat pe … nimic. Pe nimicul ca mod de a gândi și stil de a trăi. Singurul lucru care contează în lunea occidentală este consumul, „motorul” „dezvoltării” sale. În rest tot, absolut tot, trebuie și trebuia șters, anihilat, destructurat: tradiții, credințe, cultură… și pentru că tot trebuia să capete un nume la paroxismul dinaintea căderii acestea s-au numit „Cancel Culture” și „Build Back Better”… doar că între timp a început să moară consumul, idolul civilizației occidentale, consum care este condiționat de producția și de resursele din est.

De aceea sunt azi la Kiev cei trei crai și pajul patru! Pentru a încerca să frâneze căderea inexorabilă a lumii occidentale prin oprirea războiului care taie și mai mult avântul consumerist al vestului. Căci cei trei au înțeles că indiferent câte patente industriale și tehnologice ai, indiferent câte inovații și brevete ai, dacă bunurile desenate de vest sunt produse în est și exportate de acolo și se alimentează cu energie făcută cu resurse venite din est… degeaba! Cei trei încearcă prin oprirea grabnică a războiului să evite dărâmarea iluziei supremației vestului ca un castel de cărți de joc. O iluzie ce oricum nu va mai supraviețui mult, dar care trebuie menținută în viață măcar… pe durata mandatelor lor!

De ce nu joacă SUA în aceeași dramă? Pentru că li se pare că ei sunt departe și salvați de simpla poziționare geografică. În realitate SUA azi sunt după chipul și asemănarea Președintelui ei: o putere anchilozată și senilizată, care dă mâna cu fantomele și iluziile de mărire din trecut, refuzând să accepte realitatea prezentului, așa cum par să o facă europenii. De fapt ei, promotorii externalizării producției și culturii nimicului, sunt cu un pas în fața Europei. Spre dezastru… Căci nici Bezos și nici Zuckenberg, ba nici măcar Bill sau Melinda, … sau Joe nu vor avea ce chiloți purta, nici cu ce tefoane telefona, computere să computeze sau cipuri să asambleze dacă estul ar impune o blocadă generalizată, așa cum mascat o face deja prin îngreunarea transportului maritim și prin bizara închidere a marilor orașe din China sub pretextul de „0 Covid”, orașe care toate sunt mari producătoare de bunuri consumate de vest. Iar reindustrializarea și reprofesionalizarea cetățenilor vestului va dura ani, dacă nu zeci de ani! Până atunci, dependența vestului și mai ales a Americii față de „estul necivilizat” dar producător de bunuri va fi constantă… dacă nu cumva va crește pe fondul obișnuinței occidentalului cu creșterea constantă a consumului.

Acum ne dăm seama că cei 2500 km de front (militar) din Ucraina reprezintă de fapt o fracție infimă a liniei frontului real (economic și cultural) dintre cele două lumi, dintre cele „Două planete” a căror confruntare abia a început.

Da, suntem la un moment istoric crucial… și trăim vremuri interesante, mult prea interesante!

Și dacă este să revenim la actualitate trebuie să remarcăm faptul că „pajul” celor trei, Iohannis pare a fi făcut o alegere rațională, fiind pajul celor ce militează pentru pace în Ucraina și nu pajul apostolilor războiului, precum polonezii.

Cred că e a doua oară când spun ceva bun despre Iohannis, dar echipa de la Ministerul Afacerilor Externe pare a fi luat o decizie corectă și curajoasă, distanțându-se de americani și urmând linia pacifistă a „vechii Europe”.

Acum, aflându-ne la căpătâiul Globalismului de rit vechi, trebuie, suntem obligați să fim neproști!

#FițiNeProști!

Post script: citind unele din comentariile dvs. la postările mele pe această temă am văzut că se face adesea o confuzie între „moartea globalizării” și o întoarcere la Normalitate, la o lume liberă, bă chiar tradițională, o lume lipsită de controlul statului prin intermediul Ai (inteligenței artificiale) și fără obligația acceptării unor tratamente impuse… De fapt locurile nu sunt deloc sinonime.

„Moartea Globalizării” nu înseamnă decât sfârșitul dominației occidentale asupra lumii și a controlului militar discreționar exercitat în lume de americani în ultimii 30 de ani. Atât, nimic mai mult!

În rest toate celelalte: controlul populației, implementarea AI, suprimarea libertăților personale cetățenești – toate vor fi folosite într-o măsură aproape egală de fiecare dintre noii poli de putere. Diferența va fi doar că acest control nu va mai fi unic și nu va fi în vest – așa cum se dorea la Washington – ci va fi exercitat în mai multe centre de putere ce vor avea interese și jocuri diferite. De fapt, nu știu, dar cred sincer că toată această accelerare a nașterii multipolarismului a avut ca și catalizator tocmai încercarea vestului de a instaura o unică și centralizată putere de supraveghere și control a lumii, o singură Inteligență Artificială diriguitoare, fapt inacceptabil atât pentru chinezi cât și pentru ruși… indieni, brazilieni, africani și chiar pentru lumea arabă (să nu uităm că și Algeria, da Algeria, aia care a fost colonia Franței! – tocmai a semnat un parteneriat militar cu… Rusia).

Sunt aceste țări care vor forma noul pol de putere mondială mai „naționaliste” și „suveraniste”? Cu siguranță DA! Dar nu sunt nicidecum democrate și adepte ale libertăților cetățenești.

Așa cum v-am am mai spus, în următorii 10 ani cred că vom trece printr-o accentuată diminuare a drepturilor și libertăților personale, abia după această perioadă neagră, ca urmare a competiției și rivalității ideologice dintre cei doi sau trei poli de putere, cetățenilor li se vor da mai multe drepturi, mai multe libertăți. Și cred că sunt optimist în aprecierile mele…

Ar mai fi multe de spus, dar v-am spus deja prea multe pentru o singură postare.
Să ținem aproape și să ne țină Dumnezeu întregi la suflet, minte și trup în perioada care va veni.

Până atunci, să fim neproști și să luptăm pentru fiecare drept în parte! Căci odată pierdut… va dura mult până îl vom redobândi, dacă îl vom redobândi vreodată!

#NuVăTemeți!

#FițiDemni!

Dan Chitic

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Despre pesedism și alternativa care va veni

Am fost acuzat de ”pesedism”. Hai să lămurim lucrurile…

PSD, după ce Dragnea a fost scos din partid, este un partid nefrecventabil. Cu asta cred că am fost clar pentru toată lumea.

A vota PSD în varianta sa actuală este trădare de țară. Ca și cum ai vota PNL sau USR. Dar, strict pe oferta politică din România, în ultimii 32 de ani, singurul partid din această țară care a putut să ofere guvernări previzibile, coerente, cât de cât eficiente, cu capacitatea de a administra această țară, a fost PSD-ul (sub diversele sale formule).
Alternativele la PSD au fost, toate, proaste, că vorbim de circul CDR, că vorbim de alianța DA, că vorbim de cioloșism sau țăcăneala liberală și cea useristă.

Și chiar și acum. când stăpânii coloniei au înțeles că pierd orice profit în țara asta dacă mai merg pe mâna tefeliștilor, au readus PSD la putere, că altfel se scufunda România. Desigur, trebuie să construim o alternativă la aceștia.

Dar hai să vă mai spun una foarte cinic: această alternativă nu va fi construită de noi.
La un moment dat, prin 2023-2024-2025, va fi o reîmpărțire a sferelor de influență a lumii.

Iar România nu va mai fi în zona de influență SUA- UE.

Nu mă credeți? Priviți pe hartă: Ungaria a ales tabăra geopolitică. Serbia a ales tabăra geopolitică, Bulgaria se pregătește să își trimită useriștii în… harvardul mamei lor. Turcia devine o mare putere care joacă la rupere. Bosnia-Herțegovina e un butoi de pulbere, Orientul mijlociu a cam scăpat de influența americană. La nord, Ucraina va pierde războiul și va deveni un Afganistan. Iar Rusia va deveni și mai puternică la Marea Neagră. Deci se va duce… la stanford nordul flancului estic al NATO și nu va fi România o enclavă euro-atlantică. Că doar nu e atât de importantă.

De pe acum se văd semnale că Occidentul trage spre nord și nu mai investește în sud-est, ceea ce deja îi aduce pe ”ai noștri” la disperare.

Deci în minimum 1 an, în maximum 3 ani, România va trece printr-un nou ”23 august”. Cine va conduce noua Românie?

Nu va fi ușor. România nu va avea niciun prieten în acel moment. Pentru că nu a știut să își facă niciun prieten în acești 32 de ani. Iar mai marii regionali de atunci, că vor fi ruși sau turci, nu au niciun motiv să ne considere prieteni și de încredere.

Deci conducerea de atunci a României va avea o misiune imposibilă, dacă ține la țară.
Care va fi însă conducerea viitoare a țării?

Se pregătesc de pe acum alternative în laboratoarele serviciilor noastre secrete, unde mulți s-au prins că se împute treaba. Am văzut toți cum a apărut ”din spuma mării”, foarte euro-atlanticul AUR. Dar care poate fi rebrenduit repede în ”filo-rus” dacă interesele o cer.

Însă oamenii ăia nu sunt în stare să administreze o frază, ce să mai vorbim de o țară? Apoi mai e restul taberei zis suveraniste, unde e mult haos, e multă conspiraționită (nu că nu ar fi conspirații, unele chiar pe față) și puțină capacitate de know how.

De asta e posibil ca atunci când vor veni noii hegemoni, să avem surpriza neplăcută că noile ambasade tutelare vor reevalua pe Ciolacu și pe Ciucă: tonți dar eficienți. Asta dacă nu încep oamenii normali să scrie, să vorbească, să gândească mai coerent și mai organizat.

Mai avem cel mult un an până va veni schimbarea…. Și, repet, datorită felului stupid în care elitele noastre au înțeles să conducă România până acum, această schimbare va fi dureroasă și vom fi tratați ca stat învins, nu învingător. Exact ca după 23 august 1944….

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Recapitulare

Să încercăm un mic rezumat de etapă, pe înțelesul populimii:

  1. În anii 60-70, băieții veseli din Statele Unite (aka Deep State, CIA) l-au recrutat pe tânărul Klaus Schwab pentru a dezvolta o rețea globală a elitelor politice și economice. Sediul organizației a fost stabilit, formal, la Davos. Scopul principal: apariția Guvernului mondial.
  2. În paralel, o altă rețea globală, dezvoltată pe aceeași filieră a CIA, l-a avut drept coordonator pe cunoscutul George Soros. În Statele Unite, globaliștii Soros și Schwab colaborează îndeaproape cu Partidul Democrat. În Europa, rețelele amintite au recrutat în ultimii 50 de ani sute de politicieni. Au acaparat mass-media și Justiția. Au șantajat, la nevoie. Așa că liderii europeni au fost și sunt coordonați de la Washington. Cu foarte mici excepții.
  3. Economia occidentală e coordonată tot de peste ocean. Mega-fondurile de investiții americane Vanguard, Blackrock (plus încă unul britanic și alte două de pe Wall Street) dirijează întregul mecanism de ”fabricare” a valutei. Împreună cu bancherii, dețin monopolul, dictează prețuri, îi înghit pe noii-veniți și implementează politici publice. Și asta pentru simplul motiv că îi au la degetul mic pe politicieni. Îi tratează ca pe niște sclavi (în schimbul unor bonusuri și avantaje specifice, bineînțeles).
  4. Pentru că Soros a împlinit 92 de ani, iar alți globaliști simt și ei povara bătrâneții, de la o vreme lucrurile s-au accelerat. Elitele lui Schwab au dat semnalul că nu mai au răbdare. Și că vor să vadă mai repede instalat Guvernul mondial. În fond, aveau la îndemână cam toate instrumentele. Inclusiv o anumită deschidere din partea Rusiei și a Chinei. Întâmplător sau nu, pandemia a venit ca o mănușă: l-a decapitat pe Donald Trump, a verificat limitele rețelelor Schwab și Soros, a scos în evidență eventualele puncte slabe, dar și reacția populației în condiții de dictatură sanitară, cenzură și represiune de tip Justin Trudeau.
  5. Lupta cu încălzirea globală este, în realitate, lupta cu Rusia și Iran (în principal). Adică eliminarea combustibililor fosili (petrol, gaz), principala sursă de venit a celor doi inamici ai Statelor Unite. Pentru că Nordstream 2 împiedica trecerea mai rapidă la ”energie verde” și decuplarea Europei de resursele rusești, Statele Unite a decis că respectiva conductă nu trebuie să funcționeze. Decizia ”strategică” aparține Deep State. Atât Trump, cât și Biden au susținut-o prin toate mijloacele.
  6. Statele Unite au văzut în Ucraina o oportunitate imensă. Au văzut șansa de a decupla energetic (și nu numai) Rusia de Europa. A fost o decizie foarte grea a Deep State, care implica compromiterea obiectivului principal a rețelelor Schwab și Soros, aka Guvernul mondial (cu Putin și Xi Jinping la masă). Imboldul de a vinde armament și de confisca piața de energie din mâna Rusiei s-a dovedit a fi atât de puternic, încât Guvernul Schwab a trecut în stand-by. Strategii de la Casa Albă și-au spus că oportunitatea nu trebuie ratată. Au forțat decizia lui Putin de a invada Ucraina, în ideea că regimul de la Kremlin va pica la un moment dat. Și peste câțiva ani ne vom întoarce la Guvernul Schwab (se știe că și Rusia e împânzită de globaliști, unii chiar la nivel înalt).
  7. Globalizarea nu a murit, ci a luat o pauză în unele state, în așteptarea unor politicieni mai ”înțelepți”. Rețelele Schwab și Soros vor continua să funcționeze la turație maximă în cadrul alianței nord-atlantice. Vor continua să racoleze oameni în zonele unde, deocamdată, întâmpină rezistență. Cu suficienți bani, s-a dovedit că orice rezistență cedează mai devreme sau mai târziu.
  8. Europa (deci, implicit, România) este marele pierzător în ecuația de mai sus. Rămânem fără resurse energetice ieftine, dar cu promisiunea că NATO ne va apăra de tăvălugul rusesc. O șmecherie ieftină, ca pentru analfabeți funcționali. Plătim armament mai mult decât ne-ar trebui, la prețuri ne-negociabile. Suportăm o inflație nemaivăzută și o scădere abruptă a nivelului de trai. Stăm cu sabia deasupra capului, după ce Casa Albă a decis să escaladeze conflictul, prin trimiterea în Ucraina de rachete cu rază lungă și armament sofisticat. Ne amăgim că Rusia va capota, iar Putin va dispărea într-un fel sau altul. Ne amăgim că Big Pharma și-a făcut plinul și s-a retras undeva, să-și cheltuie banii. Rămânem aceleași slugi credincioase dintotdeauna, la un stăpân sau altul, funcție de vremuri.
  9. Soluții? Să conștientizăm bine realitatea și să construim o alternativă. Alternativa Patrioților.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Atenție la Davos

În timp ce presa pervertită ne ține în priză în legătură cu evoluția virusului de variolă a maimuței (”Primul caz suspect depistat în Grecia” – Gigi24, ”Trebuie să aflăm de ce virusul câștigă teren” – Libertatea), globaliștii își văd liniștiți de propria agendă, întâlnindu-se din nou la Davos (22-26 mai).

Chiar dacă vorbim despre o întrunire privată, organizată și sponsorizată de niște ONG-uri (vezi ”miliardarii filantropi”), vor participa inclusiv 50 de lideri de state și de guverne, plus 500 de reprezentanți guvernamentali. Adică oameni plătiți de noi, din bani publici. Evident, niciun picior de rus.

Așadar, într-un mediu privat, informal, independent de orice control legislativ (sau măcar al opiniei publice), globaliștii vor lua decizii majore, cu impact imediat asupra fiecăruia dintre muritori.

Conferința aparent ”scorțoasă” nu diferă prea mult de partidele de vânătoare de porci mistreți de la Balc, unde Țiriac pune țara la cale împreună cu partenerii de afaceri. E vorba doar de alt nivel, evident. Inclusiv de asigurare a securității participanților.

Ceea ce iese în evidență este faptul că cei 2.500 de invitați vor trebui să aibă și a treia doză, de rapel, cu testări obligatorii anti-Kovid înainte și după plecarea din orașul gazdă. Ca gest de bunăvoință față de China, ”antidotul” CoronaVac a fost inclus pe lista acceptată, în timp ce Sputnik V rămâne în continuare doar apă de ploaie. Cerințele organizatorilor (în plin sezon cald, cu Omicron ca o simplă răceală) arată în mod clar că pandemia Kovid a luat doar o mică pauză. Nebunia continuă, într-o formă sau alta.

Lord Mark Malloch-Brown, preşedintele Open Society Foundations (aka ONG-ul lui Soros, cunoscut și ca ”micul CIA”), participă la Davos, unde temele sunt deja cunoscute: ”Davos trebuie să fie suficient de mare pentru a menţine ambele agende în centrul atenţiei: un război în Europa, dar şi o criză economică globală”. Desigur, pe lângă schimbările climatice și pandemie, subiectele preferate ale așa-ziselor elite.

În drum spre Davos, Joe Biden s-a oprit în Coreea de Sud, pentru a strânge relațiile cu aliații. ”Cred cu adevărat că suntem într-un moment de referinţă din istoria mondială. Totul se schimbă atât de rapid, încât cred că vom mai vedea astfel de lucruri, vorbim de o competiţie între democraţii şi autocraţii. Modul în care vom răspunde nu implică doar o alianţă regională, ci una globală”, a punctat Biden. Când a spus ”vom mai vedea astfel de lucruri”, președintele SUA a făcut trimitere la războaie de tipul celor din Ucraina, probabile și în proximitatea Chinei. Lucru vizibil din avion, alianța globală nu are legătură decât cu țările occidentale, care nu reprezintă nici pe departe tot globul.

Rămâne să citim, printre rânduri, declarațiile oficialilor prezenți zilele astea la Davos. Pentru că acolo se vor decide următorii pași în legătură cu războiul din Ucraina, pandemiile (Kovid și Monkeypox), criza alimentară și energetică, schimbările climatice, pașaportul QR, venitul minim garantat și multe altele cu impact imediat cel puțin asupra populațiilor din țările NATO.

Faptul că o mână de ”băieți deștepți” decid pe sub masă cum va arăta viitorul a reprezentat și continuă să reprezinte cel mai mare pericol pentru noi, simplii cetățeni. Noi, cei considerați doar o simplă masă de manevră ușor manipulabilă: dezorganizați, fără lideri credibili, fără un plan alternativ la agenda globalistă, fără suport material și financiar, fără inițiative menite să stopeze delirul celor care se cred semizei.

Poate că ar fi timpul să acționăm, cumva. Măcar în ultimul ceas.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Goldman Sachs a cumpărat NN Investments Partners

Cea mai proastă veste financiară și socio-politică a lunii: Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners, care colectează contribuțiile de asigurare socială (pensii) administrate privat și “plătește” niște pensii românilor “norocoși” că o parte din CAS-ul lor merge la “privat”.

E vorba de un segment consistent din “piață” (unii vorbesc chiar de 60%). Fondurile de pensii administrate privat au înghițit, pur și simplu, Bursa de Valori București, ajungând să impună și care anume acțiuni sau obligațiuni sunt “bune” sau “rele”, și ce companii se listează la bursă – medlife, digi comunication și one fiind exemple de “succes” în viața capitalistă, iar Hidroelectrica viitoarea țintă.

Mult mai gravă este implicarea fățisă, anti-românească, a acestor entități, în politica economică, fiscală și bugetară a României – e de ajuns să vă reamintesc că OUG nr.114/2018, care plafona prețurile la gaze, impunea o taxă pe activele băncilor și limita comisioanele indecent de mari ale administratorilor fondurilor de pensii a fost torpilată și distrusă de influencerii și politicienii “dă driapta” plătiți/spinsorizați/recompensați cu posturi gras plătite de administratorii fondurilor de pensii.

Criza prețurilor din energie ar fi fost mult mai ușoară dacă acești administratori “privați” de fonduri de pensii nu ar fi luptat cu toate armele din dotare, inclusiv mită și conflicte de interese, contra acelei ordonanțe care acum e istorie.

Vătaful nu s-a mulțumit să facă bani (nemeritați) pe cârca proprietarului – vătaful a ordonat cum să trăiscă și cum să respire proprietarul, atât cât să nu moară ca gâsca făuritoare de ouă de aur. Vătaful a devenit controlorul proprietarului, căruia i-a mai concesionat, cu pipeta, oareșce drepturi, și alea temporare și condiționate.

Controlorii vor fi acum controlați de unul dintre marii controlori globali. Mai precis, marii păpușari.

Dacă nu mai știți cine e Goldman Sachs, vă spun eu: e principalul autor al falimentului suveran al Greciei și al cvasi-falimentului Portugaliei, Irlandei, Spaniei și al Italiei, de după crahul Lehman Brothers din 2008 (pe atunci, cele 5 țări aflate în pragul falimentului erau reunite sub “elegantul” acronim PIIGS, adică poorci), principalul profitor al bail-out-ului american de bănci și asigurători din 2008 și principalul autor al tehnicii revolving door (exemple edificatoare: fostul președinte al Comisiei Europene din perioada falimentului Greciei, Barosso, este șef la Goldman Sachs; fostul șef al BCE, actual premier al Italiei, Mario Draghi, a fost șef la Goldman Sachs) pe care l-au utilizat cu atât de nociv succes băncile, companiile farma și cele din domeniul industriei chimico-agraro-industrială.

Dacă mai aveam nevoie de o cușcă, Goldman Sachs e exact colivia aurită de care aveam nevoie…

sursa: Gheorghe Piperea

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Izbăvirea

Globalizarea ne-a vrăjit cu ideea de liberă circulație. De libertate deplină: ”Casa mea, viața mea, familia mea sunt acolo unde vreau eu să fie. În sfârșit, n-o să mai depind de nimeni!”.

McDonaldizarea a transformat totul în spectacol ieftin. În marfă de tranzacționat. Se vinde și se cumpără orice. Inclusiv (sau mai ales) suflete.

Trăim doar pentru producție și consum. Fără conștiință, fără scrupule, fără religie. Fără conștientizarea sensului vieții.

Pandemia a fost o adevărată revelație. Ne-a arătat că de fapt trăim pentru bunăstarea unor corporații. A unor multimiliardari. Trăim pentru visul unor indivizi dezumanizați, care și-au propus să conducă lumea. Care nu dau doi bani pe visele noastre. Pe viețile noastre.

Globalizarea este o mare cacealma, o mare înșelătorie. Este un imperialism extins la nivel planetar, în care doar cei aleși stau în capul mesei. Ideologii și uneltele lor. Ceilalți, se supun sau dispar.

Parcurgem, probabil, ultimul stadiu în evoluția umanității.

Să sperăm că viitorul aparține Patrioților, și nu Globaliștilor. Și că mai avem o cale de izbăvire.

sursa: Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Cum va deveni Mariupol un centru cheie al integrării eurasiatice

Mariupol a fost lovit de Azov, batalionul ucrainean cu orientare de dreapta, cu mult timp înainte de lansarea operațiunilor militare de către Moscova. În mâinile Rusiei, acest port siderurgic strategic se poate transforma într-un centru de conectivitate eurasiatică.

Mariupol se află pe țărmul strategic al Mării Azov, la capătul Mării Negre, și reprezintă o ‘Mecca’ a industriei siderurgice europene. Cucerirea sa de către Rusia poate deschide calea spre un val eurasiatic de căi ferate și conectivitate.

Mariupol, orașul port strategic de la Marea Azov, rămâne în centrul furtunii din Ucraina.

Narațiunea NATO este că Azovstal – unul dintre cele mai mari combinate siderurgice din Europa – a fost aproape distrus de armata rusă și de către forțele sale aliate din Donețk, care “asediază” Mariupol.

Adevărata poveste este că batalionul neo-nazist Azov a luat zeci de civili din Mariupol ca scuturi umane încă de la începutul operațiunii militare ruse în Ucraina și s-a retras la Azovstal ca ultimă linie de apărare. După un ultimatum dat săptămâna trecută, aceștia sunt acum în curs de exterminare completă de către forțele rusești din Donețk și de către cecenii din Spetsnaz.

Azovstal, parte a grupului Metinvest, controlat de cel mai bogat oligarh din Ucraina, Rinat Akhmetov, este într-adevăr unul dintre cele mai mari combinate metalurgice din Europa, care ni se prezintă ca fiind o „întreprindere metalurgică cu producție integrată de înaltă calitate, care produce de la cocs și aglomerate, la oțel și laminate, profile și bare de înaltă calitate”.

În mijlocul unei avalanșe de mărturii care detaliază ororile provocate de neo-naziștii de la Azov asupra populației civile din Mariupol, o poveste invizibilă, mult mai promițătoare, este de bun augur pentru viitorul imediat.

Rusia este al cincilea mare producător de oțel din lume, pe lângă faptul că deține depozite uriașe de fier și cărbune cocsificabil. Mariupol – o Mecca a oțelului – obișnuia să se aprovizioneze cu cărbune cocsificabil din Donbass, dar a fost transformat în importator sub conducerea neonazistă de facto de la evenimentele din 2014 de pe Maidan. Fierul, de exemplu, a început să fie asigurat din Krivbas, în Ucraina, de la peste 200 de kilometri distanță.

După ce Donetsk se va consolida ca republică independentă, sau prin referendum va alege să devină parte a Federației Ruse, această situație se va schimba.

Azovstal investește într-o gamă largă de produse foarte utile: oțel structural, șine pentru căi ferate, oțel călit pentru lanțuri, echipamente miniere, tablă din oțel laminat folosită la utilaje, camioane și vagoane de cale ferată. Unele părți ale complexului de fabrici sunt destul de moderne, în timp ce altele, vechi de zeci de ani, au mare nevoie de modernizare, pe care industria rusă o poate asigura cu siguranță.

Din punct de vedere strategic, acesta este un complex uriaș, chiar la Marea Azov, care este acum, în toate scopurile practice, încorporată în Republica Populară Donețk, și aproape de Marea Neagră. Aceasta implică o scurtă călătorie până la Mediterana de Est, incluzând mulți potențiali clienți din Asia de Vest. Iar traversând Suez și ajungând în Oceanul Indian, regăsim clienți în toată Asia de Sud și Sud-Est.

Astfel, Republica Populară Donețk, posibil viitoare parte a Novorusia, și chiar parte a Rusiei, va controla o mulțime de capacități de producție a oțelului pentru Europa de Sud, Asia de Vest și dincolo de acestea.

Una dintre consecințele inevitabile este că va fi capabilă să alimenteze un adevărat boom al construcției de căi ferate pentru transportul mărfurilor în Rusia, China și în țările ‘prietene’ din Asia Centrală. Construcția de căi ferate se întâmplă să fie modul de conectivitate privilegiat pentru ambițioasa Inițiativă Beltand Road (BRI) a Beijingului. Și, în mod crucial, a mult acceleratului Coridor Internațional de Transport Nord-Sud (International North South Transportation Corridor – INSTC).

Așadar, pe termen mediu, Mariupol ar trebui să se aștepte să devină unul dintre nodurile cheie ale unui boom al rutelor Nord-Sud – INSTC prin Rusia și legătura cu țările ‘prietene’ – precum și al marilor modernizări BRI, al coridoarelor est-vest și sub-BRI.

Eurasia interconectată

Principalii actori ai INSTC sunt Rusia, Iranul și India – care se află acum, după sancțiunile NATO, într-un mod avansat de interconectare, completând mecanismele pentru a ocoli dolarul american în comerțul lor. Azerbaidjanul este un alt jucător important al INSTC, dar și mai volatil, deoarece privilegiază proiectele de conectivitate ale Turciei în Caucaz.

Rețeaua INSTC se va interconecta progresiv și cu Pakistanul – și asta înseamnă Coridorul Economic China-Pakistan (CPEC), un centru cheie al BRI, care se extinde încet, dar sigur, către Afganistan. Vizita improvizată a ministrului de externe Wang Yi la Kabul, la sfârșitul săptămânii trecute, a avut ca scop avansarea încorporării Afganistanului în Noile Drumuri ale Mătăsii.

Toate acestea se întâmplă în timp ce Moscova – extrem de apropiată de New Delhi – extinde simultan relațiile comerciale cu Islamabad. Toți trei, în mod crucial, sunt membri ai Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS).

Așadar, marele proiect Nord-Sud prevede o conectivitate fluentă de la Rusia continentală la Caucaz (Azerbaidjan), la Asia de Vest (Iran) și până în Asia de Sud (India și Pakistan). Niciunul dintre acești actori cheie nu a demonizat sau sancționat Rusia, în ciuda presiunilor continue ale SUA în acest sens.

Din punct de vedere strategic, acest lucru reprezintă conceptul multipolar rusesc al Marelui Parteneriat Eurasiatic în acțiune, în ceea ce privește comerțul și conectivitatea – în paralel și complementar cu BRI, deoarece India, dornică să instaleze un mecanism rupie-rublă pentru a cumpăra energie, este în acest caz un partener absolut crucial al Rusiei, egalând acordul strategic de 400 de miliarde de dolari raportat de China cu Iranul. În practică, Parteneriatul Eurasia Mare va facilita o conectivitate mai ușoară între Rusia, Iran, Pakistan și India.

Între timp, universul NATO este în mod congenital incapabil să recunoască măcar complexitatea alinierii, ca să nu mai vorbim de analiza implicațiilor sale. Ceea ce avem este interconectarea BRI, INTSC și a Parteneriatului Eurasiei Mari pe teren – toate noțiuni care sunt considerate anatema în Centura (Beltway) Washingtonului.

Toate acestea, desigur, sunt concepute în mijlocul unui moment geoeconomic care schimbă jocul, deoarece Rusia, începând de joia aceasta, va accepta plata gazului său doar în ruble din partea națiunilor ‘neprietenoase’.

În paralel cu Parteneriatul Eurasia Mare, BRI, de când a fost lansat în 2013, țese, de asemenea, progresiv, o rețea complexă și integrată de parteneriate eurasiatice: financiare/economice, de conectivitate, de construire de infrastructuri fizice, de coridoare economice/comerciale. Rolul BRI de co-fabricant al instituțiilor de guvernare globală, inclusiv al fundamentelor normative, a fost, de asemenea, crucial, spre disperarea alianței NATO.

E timpul dez-occidentalizării

Cu toate acestea, abia acum Sudul Global, în special, va începe să observe întregul spectru al jocului China-Rusia în sfera eurasiatică. Moscova și Beijingul sunt profund implicate într-o campanie comună de dez-occidentalizare a guvernării globaliste, dacă nu chiar de distrugere totală a acesteia.

De acum înainte, Rusia va fi și mai meticuloasă în construcția sa instituțională, coalizând Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA), OCS și Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) – o alianță militară eurasiatică a unor state post-sovietice selecționate – într-un context geopolitic de divizare instituțională și normativă ireversibilă între Rusia și Occident.

În același timp, Parteneriatul Eurasiei Mari va consolida Rusia ca ultimă punte eurasiatică, creând un spațiu comun în întreaga Eurasie care ar putea ignora chiar și Europa vasalizată.

Între timp, în viața reală BRI, la fel ca și INSTC, va fi din ce în ce mai mult conectată la Marea Neagră (bună ziua, Mariupol). Iar BRI însăși ar putea fi chiar predispusă la reevaluare în accentul pus pe legătura dintre China occidentală și baza industrială în scădere a Europei occidentale.

Nu va avea niciun rost să privilegiezi coridoarele BRI din nord – China-Mongolia-Rusia prin traseul transsiberian, și podul terestru eurasiatic prin Kazahstan – atunci când ai o Europă care coboară în demență medievală.

BRI se va concentra din nou pe obținerea accesului la produse de bază indispensabile – și asta înseamnă Rusia – precum și pe asigurarea aprovizionării esențiale pentru producția chineză. Națiunile bogate în produse de bază, precum Kazahstan și mulți jucători din Africa, vor deveni principalele piețe viitoare pentru China.

Într-o buclă pre-Covid prin Asia Centrală, se auzea în mod constant că China construiește uzine și căi ferate de mare viteză, în timp ce Europa, în cel mai bun caz, scrie foi albe. Lucrurile se pot înrăutăți oricând.

UE, ca teritoriu american ocupat, coboară acum, rapid, de la un centru de putere globală la statutul de jucător periferic inconsecvent, o simplă piață care se zbate la periferia îndepărtată a ‘comunității destinului împărtășit’ al Chinei.

sursa: https://thecradle.co/Article/columns/8480 via CristoiuBlog

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Epoca globalizării liberale s-a încheiat

Serghei Glazyev este un economist rus care a ajuns in atentia publicului, in aceste zile, ca urmare a evolutiilor economice si politice. Unii il crediteaza cu ideea contractelor in ruble pentru gaz. Pe 27 martie a acordat un interviu unei publicatii din Rusia, din care am spicuit cateva idei interesante:

«În prezent, experimentăm o schimbare simultană a structurilor tehnologice și economice mondiale, în timp ce baza tehnologică a economiei se schimbă, există o tranziție către tehnologii fundamental noi, iar sistemul de management se schimbă și el. Evenimente de genul acesta se întâmplă aproximativ o dată pe secol. Cu toate acestea, structurile tehnologice se schimbă aproximativ o dată la 50 de ani, iar schimbarea lor este de obicei însoțită de o revoluție tehnologică, depresie și o cursă a înarmărilor. Și structurile economice mondiale se schimbă o dată la 100 de ani, iar schimbarea lor este însoțită de războaie mondiale și revoluții sociale.»

«Structurile ierarhice verticale caracteristice economiei mondiale imperiale s-au dovedit a fi prea rigide pentru a asigura procese continue de inovare și și-au pierdut eficiența comparativă în asigurarea creșterii economiei mondiale. La periferia ei s-a format o nouă ordine economică mondială, care se bazează pe modele flexibile de management, o organizare în rețea a producției, în care statul funcționează ca un integrator, unind interesele diferitelor grupuri sociale în jurul atingerii unui singur obiectiv – creșterea publicului. bunăstare. Cel mai impresionant exemplu al unei astfel de structuri economice mondiale integrale astăzi este China, care de peste 30 de ani a depășit de trei ori rata de creștere a economiei americane. În acest moment, China depășește deja Statele Unite în ceea ce privește producția, exporturile de bunuri de înaltă tehnologie și ratele de creștere.»

«Noua ordine economică mondială este socialistă ca ideologie. În același timp, folosește mecanismele de piață ale concurenței, ceea ce face posibilă asigurarea celei mai mari concentrații de resurse pentru realizarea unei revoluții tehnologice cu obiective de a asigura salturi economice bazate pe o nouă ordine tehnologică avansată. Dacă ne uităm la ratele de creștere după 1995, vedem că economia chineză a crescut de 10 ori, în timp ce economia SUA a crescut cu doar 15 la sută. Prin urmare, este deja evident pentru toată lumea că în prezent ritmul dezvoltării economice mondiale se schimbă în Asia: China, India și țările din Asia de Sud-Est produc deja mai multe produse decât SUA și UE. Dacă la acestea adăugăm Japonia sau Coreea, în care sistemul de management este similar în principii cu integrarea societății în jurul obiectivului de creștere a bunăstării publice, atunci putem spune că astăzi această nouă structură economică mondială domină deja lumea, iar centrul de reproducere al economiei mondiale s-a mutat în Asia de Sud-Est.»

«Criza financiară din 2008 a fost un moment atât de tranzițional când ciclul de viață al ordinii tehnologice de ieșire s-a încheiat efectiv și a început procesul de redistribuire masivă a capitalului într-o nouă ordine tehnologică, al cărei nucleu este un complex de nanobioinginerie și tehnologii de comunicare a informațiilor. Toate țările au început să pompeze economia cu bani. Cel mai simplu lucru pe care îl poate face un guvern modern este să ofere tuturor întreprinderilor acces la bani ieftini pe termen lung, astfel încât să poată adopta noi tehnologii. Dar, dacă în America și Europa astfel de fonduri au intrat în principal în bule financiare și au acoperit deficitul bugetar, atunci în China această emisie de bani colosală a fost complet direcționată către creșterea producției și dezvoltarea de noi tehnologii. Nu au existat bule financiare, în timp ce monetizarea ultra-înaltă a economiei chineze nu a dus la inflație, creșterea masei monetare a fost însoțită de o creștere a producției de bunuri, introducerea de noi tehnologii avansate și o creștere a volumului public. bunăstare. »

«Americanii nu vor putea câștiga, așa cum britanicii nu au reușit la vremea lor.

Deși Marea Britanie a câștigat oficial al Doilea Război Mondial, ea a pierdut din punct de vedere politic și economic. Britanicii și-au pierdut întregul imperiu, pierzând mai mult de 90 la sută din teritoriu și 95 la sută din populație. La doi ani după al Doilea Război Mondial, unde ei erau învingătorii, imperiul lor s-a prăbușit ca un castel de cărți, pentru că ceilalți doi câștigători – URSS și SUA – nu aveau nevoie de acest imperiu și îl priveau ca pe un anacronism. De asemenea, lumea nu va avea nevoie de corporații transnaționale americane, de dolarul american, de tehnologiile monetare și financiare americane și de piramidele financiare. Toate acestea vor fi trecute în viitorul apropiat. Asia de Sud-Est va deveni liderul evident în dezvoltarea economică mondială și o nouă ordine economică mondială se va forma chiar sub ochii noștri.»

«Lucrăm în prezent la un proiect pentru un tratat internațional privind introducerea unei noi monede de reglementare mondială legată de monedele naționale ale țărilor participante și pentru schimbul de mărfuri care determină valori reale. Nu vom avea nevoie de bănci americane și europene. Un nou sistem de plată bazat pe tehnologii digitale moderne cu blockchain se dezvoltă în lume, unde băncile își pierd din importanță. Capitalismul clasic bazat pe bănci private dispare. Dreptul internațional este restabilit. Toate relațiile internaționale cheie, inclusiv emiterea circulației monedei mondiale, încep să se formeze pe baza unor acorduri. În același timp, semnificația suveranității naționale este restabilită, deoarece țările suverane ajung la un acord. Baza cooperării economice globale este investiția comună pentru a îmbunătăți bunăstarea popoarelor. Liberalizarea comerțului încetează să mai fie un fel de prioritate, prioritățile naționale sunt respectate, fiecare stat construiește un astfel de sistem de protejare a pieței interne și a spațiului ei economic pe care îl consideră necesar. Adică epoca globalizării liberale s-a încheiat. În fața ochilor noștri se formează o nouă structură economică mondială – una integrală, în care unele state și bănci private își pierd monopolul privat în chestiunea banilor, a utilizării forței militare etc. era globalizării liberale s-a încheiat.»

sursa: Răzvan Bibire

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry