Arhive etichete: NATO

Începe

Aleksandr Dughin a publicat prima analiză de după moartea fiicei sale. Pentru cei care se simt lezați, într-un fel sau altul, precizez încă din start un lucru evident: e vorba de punctul de vedere al rușilor. Sau, cum i se mai spune, ”propagandă rusă”. Cum propagandă americană avem din plin în mass-media, ca să ne apropiem cât mai tare de adevăr trebuie să cunoaștem și ceea ce gândesc ”dușmanii liberalismului”. Textul integral, mai jos.

În ultimele zile s-a produs o schimbare semnificativă a raportului de forțe în Ucraina. Acest lucru trebuie să fie înțeles în întregime.

Contraatacurile Kievului au fost, în general, nereușite în regiunea Kherson, dar, din păcate, au avut succes în regiunea Harkov. Situația de la Harkov și retragerea forțată a forțelor aliate reprezintă punctul de cotitură. Făcând abstracție de efectele psihologice și de sentimentele legitime ale patrioților, ar trebui să se constate că, în întreaga istorie a FAE, am ajuns la un punct de neîntoarcere.

Toată lumea recomandă acum măsuri extraordinare pentru a schimba situația, iar unele dintre aceste sugestii sunt destul de raționale. Nu pretindem că suntem originali, ci doar încercăm să rezumăm cele mai importante puncte și recomandări și să le plasăm în contextul geopolitic global.

Al treilea război mondial

Ne aflăm în pragul celui de-al treilea război mondial, pe care Occidentul îl împinge în mod compulsiv. Iar acest lucru nu mai este o teamă sau o așteptare, ci un fapt. Rusia este în război cu Occidentul colectiv, cu NATO și aliații săi (deși nu cu toți – Turcia și Grecia au propria lor poziție, iar o serie de țări europene, în special, dar nu numai, Franța și Italia, nu doresc să participe activ la un război cu Rusia). Și totuși, amenințarea unui al treilea război mondial este tot mai aproape.

Dacă se va ajunge la utilizarea armelor nucleare este o întrebare deschisă. Dar probabilitatea unui Armaghedon nuclear crește pe zi ce trece. Este destul de clar, și mulți comandanți militari americani (cum a declarat recent fostul comandant american în Europa, Ben Hodges) declară deschis acest lucru, că Occidentul nu se va mulțumi nici măcar cu retragerea noastră completă de pe teritoriul fostei Ucraine, ci ne va termina pe teritoriul nostru, insistând asupra ”capitulării necondiționate” (Jens Stoltenberg), ”dezimperializării” (Ben Hodges), dezmembrării Rusiei.

În 1991, Occidentul a fost mulțumit de prăbușirea URSS și de capitularea noastră ideologică, în primul rând prin acceptarea ideologiei liberale occidentale, a sistemului politic și a economiei sub mentorat occidental. Astăzi, linia roșie pentru Occident este existența unei Rusii suverane – chiar și în interiorul granițelor Federației Ruse.

Contraatacul din partea AFU în regiunea Harkov este un atac direct al Occidentului asupra Rusiei. Toată lumea știe că ofensiva a fost organizată, pregătită și echipată de comandamentul militar al SUA și al NATO și s-a desfășurat sub supravegherea directă a acestora. Nu este vorba doar de utilizarea echipamentelor militare NATO, ci și de implicarea directă a serviciilor de informații aerospațiale occidentale, a mercenarilor și a instructorilor. În ochii Occidentului, este începutul ”sfârșitului nostru”. Odată ce am avut o slăbiciune în apărarea teritoriilor aflate sub controlul nostru la Harkov, putem continua să fim înfrânți. Acesta nu este un mic succes al contraofensivei Kievului, ci primul succes tangibil al forțelor NATO în operațiunea Drang nach Osten.

Desigur, se poate încerca să se pună pe seama unor ”dificultăți tehnice” temporare și să se amâne analiza de fond a situației pentru o dată ulterioară. Dar nu ar face decât să întârzie realizarea faptului împlinit și, prin urmare, nu ar face decât să ne slăbească și să ne demoralizeze.

Așadar, merită să recunoaștem la rece: Occidentul ne-a declarat război și îl poartă deja. Nu noi am ales acest război, nu noi l-am dorit. În 1941, nici noi nu ne-am dorit războiul cu Germania nazistă și am refuzat să credem în el până la sfârșit. Dar, în situația actuală, când este purtată împotriva noastră de facto, acest lucru nu este decisiv. Tot ceea ce contează acum este să câștigăm, apărând dreptul Rusiei de a fi.

Sfârșitul USO

USO ca operațiune limitată de eliberare a Donbass și a unui număr de teritorii din Novorossia s-a încheiat. Acesta a degenerat treptat într-un război în toată regula cu Occidentul, în care, de fapt, regimul terorist nazist de la Kiev joacă doar un rol instrumental. Încercarea de a o asedia și de a elibera o serie de teritorii ucrainene controlate de naziști în Novorossia, menținând în același timp neschimbat echilibrul geopolitic existent al puterii în lume, ca operațiune tehnică, a eșuat. Iar a pretinde că pur și simplu continuăm SWO – undeva la periferia atenției publice – este pur și simplu inutil.

Dincolo de voința noastră, suntem acum în război, iar acest lucru afectează fiecare cetățean rus: fiecare dintre noi se află în vizorul inamicului, al teroristului, al lunetistului, al DRG-ului.

În atari condiții, avem o situația de așa natură încât, în ansamblu, încât este imposibil să se revină la condițiile inițiale – înainte de 24 februarie 2022. Ceea ce s-a întâmplat este ireversibil și nu ar trebui să ne temem nici măcar de vreo concesie sau compromis din partea noastră. Inamicul va accepta doar capitularea totală, subjugarea, dezmembrarea și ocuparea. Așa că pur și simplu nu avem de ales.

Sfârșitul OSU înseamnă necesitatea unei transformări profunde a întregului sistem politico-social al Rusiei moderne – pentru a pune țara pe picior de război – în politică, economie, cultură și în sfera informațională. Este posibil ca SWO să fi rămas un conținut important, dar nu singurul, al vieții sociale rusești. Războiul cu Occidentul subordonează totul.

Frontul ideologic

Rusia s-a aflat într-o stare de război ideologic. Valorile apărate de Occidentul globalist – LGBT, legalizarea perversiunii, a drogurilor, fuziunea dintre om și mașină, amestecul total în migrația necontrolată etc. – sunt indisolubil legate de hegemonia politico-militară și de sistemul său unipolar. Liberalismul occidental și dominația politico-militară și economică globală a SUA și a NATO sunt unul și același lucru. Este absurd să luptăm împotriva Occidentului și să acceptăm (chiar și parțial) valorile sale, în numele cărora acesta duce un război împotriva noastră, un război de anihilare.

Propria noastră ideologie cu drepturi depline nu ne-ar fi doar ”utilă” astăzi. Dacă nu avem o astfel de strategie, vom pierde. Occidentul va continua să ne atace atât din exterior, cu naziști ucraineni înarmați și antrenați, cât și din interior, cu a cincea coloană. Tot o coloană liberală, care corupe cu pricepere mințile și sufletele tinerei generații. Fără o ideologie proprie, care să definească în mod clar cine este prieten și cine este dușman, ne vom găsi într-o astfel de situație aproape neputincioși.

O ideologie trebuie să fie enunțată imediat, iar esența sa trebuie să fie o respingere totală și directă a ideologiei occidentale, a globalismului și a liberalismului totalitar, cu toate subspeciile sale instrumentale – inclusiv neonazismul, rasismul și extremismul.

Mobilizare

Mobilizarea este inevitabilă. Războiul îi privește pe toți. Dar mobilizarea nu înseamnă trimiterea cu forța a recruților pe front. Acest lucru poate fi evitat, de exemplu, prin formarea unei mișcări de voluntariat cu drepturi depline – cu beneficiile necesare și cu sprijinul statului.

Ar trebui să se pună accentul pe veterani și pe un sprijin special pentru luptătorii din Novorossia. Rusia are puțini, dar există și susținători în străinătate. Nu ar trebui să ne fie rușine să formăm brigăzi anti-naziste și anti-globalizare formate din oameni cinstiți din Est și Vest.

Dar, cel mai important, nu trebuie să-i subestimăm pe ruși. Suntem o națiune de eroi. Cu costuri mari, dar un dușman teribil, pe care l-am învins de mai multe ori în istoria noastră glorioasă. Vom fi victorioși și de data aceasta, chiar dacă va fi un război împotriva Occidentului, iar de data aceasta va fi un război al poporului. Câștigăm războaiele poporului, războaie în care oamenii uriași sunt treziți să lupte.

Mobilizarea implică o schimbare completă a politicii de informare. Normele pe timp de pace (în esență, reprezintă o copiere oarbă a programelor și strategiilor de divertisment occidentale care nu fac decât să corupă societatea) trebuie abolite. Televiziunea și mass-media în general ar trebui să devină instrumente de mobilizare patriotică în timp de război. A început deja, puțin câte puțin, dar până acum afectează doar o mică parte a canalelor. Dar ar trebui să fie peste tot.

Cultura, informația, educația, educația, iluminarea, politica, sfera socială – totul trebuie să lucreze în unanimitate pentru război, adică pentru victorie.

Economie

Orice stat suveran poate emite atâta monedă națională cât are nevoie. Dacă este cu adevărat suveran. Războiul cu Occidentul îi privează de orice sens de a continua să joace jocuri economice conform regulilor acestuia. O economie de război nu poate fi decât suverană. Ar trebui să se cheltuiască pentru Victorie atât cât este nevoie. Trebuie doar să se asigure că emisia este concentrată într-un circuit special destinat unor scopuri strategice. În astfel de circumstanțe, corupția ar trebui să fie asimilată unei crime de război.

Războiul și confortul sunt lucruri incompatibile. Confortul ca scop, ca punct de referință în viață, trebuie abandonat. Numai națiunile pregătite pentru greutăți sunt capabile să câștige războaie reale.

În astfel de situații există întotdeauna o nouă categorie de economiști al căror scop este salvarea statului. Acest lucru este mai presus de toate. Dogmele, școlile, metodele și abordările sunt secundare.

Putem numi o astfel de economie o economie de mobilizare sau o putem numi pur și simplu o economie de război.

Aliații noștri

În orice război, rolul aliaților este extrem de important. Astăzi, Rusia nu mai are atât de multe, dar ele există. În primul rând, este vorba despre acele țări care resping o ordine occidentală liberală unipolară. Este vorba de susținătorii multipolarității, cum ar fi China, Iranul, Coreea de Nord, Serbia, Siria, Republica Centrafricană, Mali, dar și, într-o anumită măsură, India, Turcia, unele țări islamice, africane și latino-americane (în special Cuba, Nicaragua și Venezuela).

Pentru a le face față, ar trebui mobilizate toate resursele disponibile, nu doar diplomația profesională, ci și diplomația populară. Și pentru aceasta, este nevoie din nou de ideologie. Trebuie să ne convingem aliații că am decis să ne despărțim ireversibil de globalism și de hegemonia occidentală și că suntem gata să mergem până la capăt în construirea unei lumi multipolare. Aici trebuie să fim consecvenți și hotărâți. Vremea jumătăților de ton și a compromisurilor a trecut. Războiul Occidentului împotriva Rusiei împarte omenirea pe diferite părți ale baricadelor.

Factorul spiritual

În centrul confruntării globale care a început se află aspectul spiritual, religios. Rusia se află în război cu o civilizație antireligioasă care luptă împotriva lui Dumnezeu, care răstoarnă însăși fundamentele valorilor spirituale și morale – Dumnezeu, Biserica, familia, sexul, omul. Cu toate diferențele dintre ortodoxie, islamul tradițional, iudaism, hinduism sau budism, toate religiile și culturile construite pe baza lor recunosc adevărul divin, înalta demnitate spirituală și morală a omului, onorând tradițiile și instituțiile – statul, familia, comunitatea. Occidentul modern a abolit toate acestea, înlocuindu-le cu realitatea virtuală, individualismul extrem, distrugerea genului, supravegherea universală, o ”cultură a abolirii” totalitară, o societate post-adevăr.

Satanismul deschis și rasismul deschis înfloresc în Ucraina, iar Occidentul nu face decât să sprijine acest lucru.

Avem de-a face cu ceea ce bătrânii ortodocși numesc ”civilizația lui Antihrist”. Așadar, rolul Rusiei este de a uni credincioșii de diferite religii în această bătălie decisivă.

Nu trebuie să așteptați până când dușmanul lumii vă va distruge casa, vă va ucide soțul, fiul sau fiica… La un moment dat va fi prea târziu. Doamne ferește să trăim pentru a vedea un astfel de moment.

Ofensiva inamicului în regiunea Harkov este chiar asta. Începutul unui război în toată regula al Occidentului împotriva noastră.

Occidentul își demonstrează intenția de a începe un război de anihilare împotriva noastră – al treilea război mondial. Trebuie să ne reunim tot potențialul nostru național cel mai profund pentru a respinge acest atac. Cu toate mijloacele – gândire, putere militară, economie, cultură, artă, mobilizare internă a tuturor structurilor statului și a fiecăruia dintre noi.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Bizarerii la summitul NATO

Maxima bizarerie a summitului NATO de la Madrid e că 30 de lideri au venit cu nevestele după ei, chiar și cu nepoțele, s-au plimbat și au făcut shopping prin oraș, au mers la dineu de gală șamd, totul în plin soare. Și în plin război.

În mod logic, summitul trebuia să aibă loc într-un bunker secret, evident, fără neveste și cu măsuri infernale de protecție (oraș izolat, circulație blocată, elicoptere și avioane militare pe cer, jeepane, militari și agenți secreți pe străzi șamd). Dintr-un motiv foarte logic: o rachetă expediată spre Madrid, ori vreo bombă plasata de serviciile rusești, ar fi putut, teoretic, să lase fără conducere 30 de state, cele mai puternice ale lumii libere. La fel cum a fost atacat Kievul cu rachete, fix în timpul summitului, cu puțin efort de război se putea rezolva și Madridul.

De unde o fi venit relaxarea aia, atmosfera de sărbătoare? Știau Biden & comp că domnul Putin cel criminal scelerat degenerat paranoic schizofrenic e, de fapt, băiat fin și nu face de astea?…

Bogdan Tiberiu Iacob

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Marionetele

27 iunie

Feriți complet de grija zilei de mâine, liderii noștri din G7 grupați sub titulatura de ”elite” s-au întrunit într-un décor de basm, la castelul Schloss Elmau situat la poalele Alpilor.

A fost nevoie de un gard de protecție de 18 km și de 18.000 de polițiști, în ciuda locației izolate.

Singurul subiect aflat pe ordinea de zi: ”Cum îl ajutăm pe Zelensky să continuie războiul, într-un moment în care trupele ucrainene se retrag și par resemnate cu înfrângerea?”.

Boris Johnson și Joe Biden au condus discuțiile de pe poziții de forță, ca de obicei. Ceilalți așa-ziși lideri și-au luat notițe fără să comenteze.

Macron, rebelul care stă pe telefon ore întregi cu Putin, a fost pus la colț imediat de Boris. Premierul britanic l-a avertizat să lase deoparte orice tentativă ”de a se recurge la o soluţie negociată ACUM în privinţa Ucrainei”. Încă nu-i momentul. Zelensky se află cu spatele la zid, o încasează rău de tot pe frontul din Est. Deci despre ce negocieri vorbim?

”Premierul Boris Johnson a subliniat că orice tentativă de a reglementa conflictul acum nu ar face decât să provoace o instabilitate de durată şi să-i dea lui Putin dreptul de a manipula ţările suverane şi pieţele internaţionale la nesfârşit”, a declarat un purtător de cuvânt al guvernului britanic. Ați sesizat, da? E vorba de ”manipularea piețelor internaționale”. Adică de bani. Foarte mulți bani. De posibila detronare a dolarului ca monedă de rezervă, de către grupul BRICS și țările aliate.

Astfel se explică îndârjirea cu care G7 și aliații îl sprijină pe Zelensky până-n pânzele albe, indiferent de costurile imense decontate de populime. Și, bineînțeles, indiferent dacă se va ajunge sau nu la un război mondial catastrofal.

Macron şi Boris Johnson au stabilit să ofere mai mult sprijin Ucrainei. ”Ei au fost de acord că acesta este un moment critic şi că există o oportunitate de a schimba cursul războiului”, potrivit Reuters. Și președintele Consiliului European, marioneta Charles Michel, nu s-a lăsat rugat prea mult: ”UE va continua să ofere Ucrainei un sprijin solid – financiar, umanitar și politic. Deja am mobilizat 2 miliarde de euro pentru a furniza echipament militar. Dar Ucraina are nevoie de mai mult și ne angajăm să oferim mai mult”.

Michel o spune cu naturalețea omului care oferă miliardele din propriul buzunar, când în realitate nimeni nu ne-a întrebat (pe noi, contribuabilii europeni) dacă suntem de acord să participăm la acest război. Nimeni nu ne-a explicat, cu subiect și predicat, care este adevărata miză, nu cea vânturată de Pentagon și uneltele de propagandă (”Vin rușii peste noi!”).

După reuniunea G7 urmează întrunirea NATO, unde Biden va lucra cu cifrele în față: cât contribuie fiecare stat membru, ce anume se cumpără de banii ăia, când și pe ce rute va fi livrată marfa. Cine mai trimite mercenari.

Toate aceste marionete ale industriei militare și ale Deep-state-ului american ignoră un lucru. E de ajuns o singură scânteie pentru ca planeta să devină de nerecunoscut și miliarde de oameni să dispară cât ai zice ”robinet”.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Ce viitor mai au NATO şi UE?

Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei ne-a adus pe toţi împreună” – urlau din toţi bojocii instrumentele de propagandă media. Iată-ne la aproape trei luni de la începutul confruntărilor şi, pe măsură ce treburile din teren devin mai clare, opiniile membrilor care clamau „unitatea de monolit” devin din ce în ce mai nuanţate.

Probabil nu aţi aflat încă, dar vizita Plăvanului la Kiev a avut parte de o presă extrem de proastă în Polonia. Oficialii de acolo îl critică pe slugoiul nostru deoarece, spun ei, a distrus unitatea ţărilor aflate în linia întâi a luptei cu Rusia. Acum, sincer să fiu, faptul că Plăvanul a îmbrăţişat retorica normalizării situaţiei de acolo prin mijloace diplomatice nu-i un lucru rău. Rău e însă că n-a făcut-o din convingere, ci din cauză că i s-a poruncit. Iar când porunca vine la unison atât de a francezi cât şi de la nemţi, servantul nostru execută fără crâcnire.

Şi nu numai Polonia ne atacă, ci şi … Ucraina. Supărat pe faptul că România nu-i mai susţine retorica belicoaso-dementă, Zelenskyi s-a apucat să arunce cu rahat în noi, declarând că România e principalul furnizor de arme avansate pentru Ucraina. Practic, prin tipul acesta de declaraţii, jigodia de la Kiev ne pune în cătarea ruşilor. Am făcut paranteza pentru ca tot românul să înţeleagă justeţea zicerii autohtone cu „facerea de bine”.

Revenind la nivelul alianţelor politico-militare, putem constata că treburile stau mai prost ca oricând. Într-o analiză pentru „Responsible Statecraft”, Robert Hunter – fost ambasador american la NATO în perioada 1993-1998 – ajunge la concluzia că cel mai bine ar fi ca summitul NATO din această vară să fie reprogramat. El îşi bazează concluzia pe disensiunile din ce în ce mai vizibile din interiorul Alianţei. SUA, UK şi Polonia sunt cele mai categorice susţinătoare ale „războiului până la capăt”. Însă Ungaria acordă suport pe faţă Rusiei, în timp ce Macron a şocat atunci când a afirmat că „Rusia nu trebuie umilită”. Aceasta însă e doar o părticică din întreg. Vă sunt probabil cunoscute controversele cu privire la aderarea Suediei şi Finlandei la NATO. Turcia s-a manifestat pe faţă împotriva aderării. Turcia însă e doar vârful vizibil. Ungaria de asemenea se opune. Şi, dacă e să privim logic, nici Germania şi nici Franţa nu sunt susţinătoarele ideii. Deci şi din acest subiect ar trebui să se aleagă praful. Iată de ce Hunter spune că mai bine nu s-ar mai ţine acel summit.

În ceea ce priveşte UE, treburile par mai clare, din moment ce Ucraina şi Moldova par a fi intrat în anticamera aderării. Oare? Întrucât joacă la perfecţie atât strategic cât şi tactic, Rusia şi-a afirmat opinia referitoare la poziţia UE, reducând cantităţile de gaz livrate Europei. Aceasta are ca efect creşterea rapidă a preţurilor, adică intensificarea efectelor inflaţiei. Iar inflaţie înseamnă dobânzi mai mari. Pe cine loveşte o asemenea situaţie? Presimt că încă nu v-aţi uitat la ţările supraîndatorate ale UE. Italia gâfâie, Spania la fel. De aceea avem o situaţie furtunoasă pe scena politică italiană, unde premierul abia se mai poate agăţa de fotoliul puterii. Spaniolii sunt mai discreţi, dar treaba e oablă şi la ei. Însă cea mai mare teamă o are Franţa. După ce-a pierdut alegerile, Macron trebuie să facă faţă unei situaţii sociale explozive, dublate de o problemă din ce în ce mai mare a datoriilor statului. Ce altceva poate ieşi din tot acest cocktail dacă nu o dezintegrare dezastruoasă a UE, acest gigant cu picioare de lut?

O prognoză ceva mai categorică este făcută de Scott Ritter, fost ofiţer de informaţii al Marinei americane  şi fost inspactor în Irak. Bazându-se pe faptul că nici măcar n-a trecut un an de la dezastrul din Afganistan şi că pariul pe Ucraina este unul pe un cal mort, Ritter ajunge la concluzia că, în cazul în care Rusia câştigă conflictul din Ucraina, NATO devine o alianţă a looser-ilor, astfel încât urmarea logică este desfiinţarea sa. Iar interpretarea sa nu lasă nicio urmă de echivoc în ceea ce priveşte ceea ce se va întâmpla post-conflict: „Forţele armate ruseşti distrug armele trimise de membrii NATO pentru a prelungi războiul, iar Kievul cere în continuare alte arme. Când Rusia va termina de distrus armele vestice, iar vesticii nu vor mai avea ce să trimită acolo, Rusia va avea o armată care este cea mai experimentată, cu luptă reală la activ, care s-a confruntat fără probleme cu forțele NATO care, după cum se va vedea din ce în ce mai clar, sunt prost antrenate, prost conduse și, ghici ce, de-atunci şi prost echipate, deoarece și-au donat toate armele Ucrainei”.

Mai au NATO şi UE vreun viitor? Probabil dacă s-ar opri la timp ar mai putea salva ceva din bărcuţele care se scufundă. Doar că infatuarea e atât de mare încât cred – precum căpitanului Titanicului – că pot intra cu viteza maximă în orice obstacol care le iese în cale. Istoria ne-a arătat ce se întâmplă, astfel încât alte comentarii sunt de prisos.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Ultimul Război American

Când Roma nu a mai avut forța pentru a impune Legea romană (Pax Romana), a ales să propage “dezordinea romană”, în numele supraviețuirii. Mai mult, Imperiul Roman de Răsărit a ridicat această strategie la rang de politică imperială pentru a-și proteja frontierele – dacă Imperiul nu putea guverna frontierele, alegerea a fost să le facă neguvernabile, imposibil de guvernat, deci fără miză se a fi cucerite.

Statele Unite ale Americii, un imperiu informal, au preluat această strategie, dar au modificat-o – dacă în cazul romanilor era o tehnică defensivă, folosită în interiorul teritoriului, în cazul Americii a devenit totalmente ofensivă, conflictele generate fiind externe homeland-ului. Caracteristic imperiilor în declin, profitând de poziția geografică izolată și sigură în intimitatea celor două oceane, aprinde conflicte în întreaga lume, de cele mai multe ori în proximitatea adversarilor și astfel se poziționează ca o oază de stabilitate și securitate, atrăgând fluxurile financiare din întreaga lume.

În concluzie, guvernarea prin haos și război este deosebit de profitabilă pentru SUA: își hrănește complexul industrial militar generând piață pentru armament, dar și restul companiilor americane, își slăbește adversarii, nevoiți să își consume resurse importante pentru a purta războaie induse care produc adeseori și instabilitate internă și, cel mai important, SUA își poate proteja produsul său de export cel mai valoros – petro/dolarul.

Problema cea mai mare este că acest joc nu este o formulă win-win, ci una lose-lose, miza nu este ca SUA să nu piardă, ci să piardă mai puțin decât adversarii. Profesorul Mearshimmer observa că SUA creează haos și distrugere și din teama ca pacea și dezvoltarea economică să nu ajute la întărirea unei alte puteri capabile să îi conteste hegemonia. Inevitabil s-a produs, iar după treizeci de ani de unipolaritate incontestabilă, China și Rusia bat la ușa Americii cu propunerea unei ordini mondiale multipolare – plăcinta trebuie împărțită! America, aflată în faza de declin accentuat, sau mai precis elitele sale, au aplicat și intern această tehnică a haosului (mișcările BLM) dar, de principiu, criza internă se exportă către alte țări.

În acest context, Ucraina nu are decât un rol marginal. Să lăsăm emoția să inunde discursurile analiștilor “profesioniști” și să avem puterea să verbalizăm evidența – morții și distrugerea Ucrainei, pe cât de tragice, pe atât de irelevante sunt în tabloul general al acestui Ultim Război American.

Eliberarea țării și lupta ei pentru suveranitate/popor sunt invenții ale aparatului de propagandă de la Washington la fel de reale precum soldatul care a mers două zile cu un glonț în inimă, fetița care a apăsat frâna, deși în picior avea un glonț al dușmanul rus sau pilotul-minune care a doborât toată flota de avioane rusești.

Oamenii au nevoie de mit și de excepțional, iar propaganda hrănește această foame a omului-modern, cu individualitate castrată, identitate incertă și păgân, autoexlus de la creștinism pe motiv de modă. Le vinde o apartenență, o suprapunere cu o cauză și ei cumpără, dovadă stă puzderia de conturi cu steagul Ucrainei la profil. Formă fără fond, cei mai mulți habar nu au unde este Ucraina pe hartă.

Prăbușirea URSS în 1991 a închis un ciclu istoric – pentru prima dată în ultimii 500 de ani, nicio țară europeană (imperiu) nu era o putere globală. Întregul sistem de relații internaționale a devenit oglinda acestei hegemonii americane – instituții internaționale (FMI, Banca Mondială, ONU) și controlul informațiilor (presa, rețele sociale).

Rezultatul? Invazia Irakului sub un pretext fals, deci o nesocotire fățișă a sistemul de securitate internațional, Libia, Iugoslavia, Afganistan, toate aceste agresiuni au fost posibile, permise și nesancționate. Se știe acum că intenția lui Gaddafi era să formeze Uniunea Statelor Africane, cu o monedă unică, dinarul libian, cuplat la aur, înlocuind atât dolarul ca monedă de referință, inclusiv pentru țările africane francofone dependente de francul francez. Țările NATO au reacționat pentru “reinstaurarea democrației” și înlăturarea dictatorului, în special Franța și SUA. Distrugerea Libiei continuă și azi, la zece ani de la înlăturarea lui Gaddafi, țara fiind neguvernabilă, un tărâm pierdut, captiv al unui război civil perpetuu.

Lui Saddam Hussein i s-au inventat arme de distrugere în masă. Coincidența, numai coincidența, face ca și acesta să fi cochetat cu vânzarea petrolul în altă monedă decât dolarul. Sistemul de legi internaționale este aliniat principiilor westafaliene (doctrina egalității suverane, indiferent de statut și de putere, orice stat are aceleași drepturi, o utopie pe care cele două războaie mondiale au spulberat-o) cel puțin în teorie, căci în practică nu se aplică și Americii care, împreună cu aliații europeni pot invada și schimba orice regim neprietenos, de preferință în țări cu resurse bogate.

Monopolul le-a aparținut până în februarie 2024 când Rusia a invadat Ucraina. Brusc, dreptul internațional bazat pe respectarea suveranității a redevenit relevant. Sigur, nu se poate legitima invazia Ucrainei prin intervențiile din trecut ale SUA/NATO (“Rusia are voie să atace Ucraina pentru că și Afganistanul a fost invadat”) , dar trebuie acceptată necesitatea schimbării acestui set de relații internaționale, altfel vom plonja într-o perioadă de volatilitate totală cu o singură normă: legea junglei. Dubla măsura este o politică nesăbuită, asta dacă nu dorim o ordine internațională care să fie un fel de Cosa Nostra, unde conduce o singură familie. Nu știi niciodată când apare un nou derbedeu în oraș, suficient de puternic pentru a o provocare.

Dintre toate tipurile de analiză a crizei din Ucraina, cel mai inadecvat mi se pare cel al perspectivei morale. Dacă ne referim la politicieni, abordarea în cheie morală sau moralistă a crizei ucraineano-rusă te duce într-o fundătură, compromisul celor doi beligeranți devine imposibil.

Întrebarea corectă nu este, în opinia mea, cine este eroul și cine este ticălosul, pentru că accentuarea acestei judecăți duce la perpetuarea războiului până la anihilarea unei părți, de preferință a celui rău. Dar dacă acesta este de neînvins, a celui atacat (eroul) deci, iată, perspectiva morală în astfel de situații este nu numai contraproductivă, dar și profund stupidă.

Întrebarea corectă este cine câștigă, iar în funcție de răspuns (realist, nu propagandistic), trebuie acționat. Este probabil un sindrom al epocii noastre ca, în același timp, să existe în poziții-cheie atât de multe personaje care nu înțeleg nimic din nimic, cu atât mai puțin esența relațiilor dintre state…

În absența unor principii general acceptate și aplicate, pentru state există interese și cam atât. Lordul Emerson ne-a avertizat în privința asta : “O naţiune nu are inamici permanenţi, nici prieteni permanenţi, ci numai interese permanente.” Și ca în orice confruntare/negociere contează atuurile pe care le deții – leverage – da, exact ca în filmele cu mafioți… Cei mai puțin vigilenți (eufemism) etichetează drept propagandă rusească cel mai puternic argument inventat de la începutul timpurilor – puterea. Poate ați uitat, dar în anii ’80 cei mai buni prieteni ai SUA erau Irakul și Afganistanul. Evident, nu mai sunt.

Dacă Ucraina este un “dosar” obișnuit , de ce consumă atâta cerneală? Pentru că este business as usual până când nu mai este. Un șoc pentru sistemul administrat de americani pentru a profita de haos? Da, desigur. Dar ultimul în această formulă. Beneficiară directă a sistemul globilizat pe care ea l-a creat, America are o mare problemă.

Dacă această globalizare va continua în formula sa extinsă, SUA își va pierde puterea de influență în fața Chinei. Nu are resursele Rusiei, nici comerțul extins al Chinei – singurul său avantaj (major) este dolarul, ca monedă de referință. China își extinde proiectul gigantic Belt and Road (Noul Drum al Mătăsii), iar înlocuirea dolarului cu alte monede este o chestiune de timp.

Nu poți invada toate țările din acest proiect, la fel cum ai invadat Libia, nu? Deci, ce faci? Distrugi sistemul, aplicându-i un șoc, și îl reduci la limitele sale vestice în fruntea căruia îți poți păstra sfera de influență.

Țările convocate de Lloyd Austin la Rammstein reprezintă limitele noii influențe americane, acei 12% din comunitatea globală. Dacă vă amintiți, la începutul războiului Larry Fink, CEO Al fondului BlockRock, a declarat că globalizarea a luat sfârșit. Cine este BlockRock? Alături de Vanguard și de alte câteva fonduri, băieții care stăpânesc lumea. La propriu, cu acte, nu este metaforă.

Tot la începutul crizei, Arabia Saudită a început să experimenteze probleme în comunicarea cu Joe Biden, în sensul că a refuzat să îi răspundă acestuia la telefon. Târgul era așa: SUA furnizează apărare și securitate Arabiei Saudite, iar saudiții garantează dolarul. China va plăti Arabiei Saudite în yuani, India va utiliza rupia și rubla, în relațiile de schimb cu Rusia. Ce putem spune? Cuplajul a intrat pe fir…

Probabil că atunci când te joci prea mult cu sancțiunile și blochezi Iranul, Venezuela și Rusia în același timp, nu poți câștiga. Dar adevărata lovitură dată dolarului a venit de la Washington. Furați de euforia momentului, birocrații americani au înghețat rezervele în valută ale Rusiei. O captură importantă, 300 miliarde, dar Rusia nu este Afganistanul. Toate țările au privit cu atenție momentul și au înțeles: rezervele în valută (dolari și euro) aflate în bănci occidentale pot fi oricând confiscate dacă SUA dorește. No deal zone, deci..

Iată de ce SUA are nevoie să distrugă sistemul, urmând să își hrănească puterea din canibalizarea Europei (UE). Aliați obedienți, aceștia au ales suicidul: dezindustrializarea Germaniei (dar nu numai – toată Uniunea), acceptarea condiției de clienți captivi ai energiei scumpe vândută de SUA sau clienți SUA, distrugerea monedei euro pentru a susține dolarul. Nu cumpărăm de la Rusia, dar cumpărăm gaz lichefiat de la Qatar? Pentru că desigur, Qatarul nu sponsorizează terorismul jihadist, ci niscai biblioteci…

Când tu, Germania, ai ministru de Externe pe Annalena Baerbock, care într-o lume normală nu ar trebui să conducă altceva în afara mașinii de spălat, orice este posibil. Absolut orice. Ce urmează pentru Europa? Inflație record, preturi mari la energie, șomaj, probleme cu valul de refugiați ucraineni. Deci principalii perdanți ai acestei crize ucrainene suntem noi, europenii, mai ales că, spre deosebire de perioada Războiului Rece, Rusia a decis să nu mai lupte cu SUA pentru Europa. Asia sună mult mai interesant, la Moscova existând un puternic curent de opinie în acest sens.

Creștinismul, umbra lui Petru cel Mare, visul celei de-a treia Romă, fascinația elitelor rusești pentru Europa sunt tot atâtea argumente pentru continuarea unei relații, însă virulența campaniei împotriva Rusiei și a rușilor va face foarte dificilă normalizarea acestei legături. În discursul din 9 mai, Putin nu a nominalizat la capitolul inamici SUA, ci statele NATO, deci țările europene.

Un continent prăbușit sub greutatea propriei prostii. Într-o întorsătură hidoasă a vremurilor, acest continent oportunist a ales să își rescrie istoria. Eliberat de f@scism și cu prețul a celor 27 de milioane de morți ai URSS, deci și ruși , alege să mistifice istoria. Cancelarul Germaniei ne anunță că vom învinge și acum, ca și în 9 mai 1945. Incredibil! Noi vom învinge din nou? Noi, adică Germania? Nu, putem să îi detestăm pe ruși, să îl batjocorim pe Putin, dar încercarea Germaniei de a arunca vina SA pe Rusia, nu are voie să treacă neobservată. Germania hitleristă a fost învinsă, iar 75% din pierderile germane au fost cauzate pe Frontul de Est. Morții cei mai mulți i-a dat Europa de Est, iar drept mulțumire, este pe punctul de a fi sacrificata încă o dată.

La fel de sinistră este confiscarea victoriei de către Ucraina, prin declarațiile năucitoare ale lui Zelensky. Se bate monedă pe pactul Ribbentrop-Molotov. Da, așa este, un acord al iadului. Dar este o memorie selectivă. Hai să vorbim și de trădarea poloneză care au intrat în Cehoslovacia, de crimele banderistilor ucraineni, de sprijinul acordat lui Hitler de către serviciile britanice, în anii ’30, acesta fiind văzut ca o soluție împotriva URSS, de banii veniți de peste Ocean către Germania n@zistă.

Un continent al vendetelor etnice, și nu numai în Balcani. Un continent care și-a anulat moștenirea: filozofia greacă, dreptul roman și creștinismul, alegând progresismul bizar făcut de proști pentru proști. Declarațiile Papei nu sunt apreciate decât în limita desfășurătorului neo-marxist. Kirill al Moscovei trebuie sancționat. Cine hotărăște? Marea Preoteasă Ursula? Cea care ne sfătuia să nu mai spunem mamei “mamă”, ci “părinte 1”? Cea care nealeasă a decis că a sărbători Crăciunul sau Paștele este greșit și neinclusiv?

Ei bine, dacă asta este noua Europă, nu știu dacă trebuie salvată. Pentru că este imbecilă și ticăloasă, rămasă blocată în același dispreț pentru estici, slavi, ortodocși, tradiționaliști. Rusia a înțeles, iar discursul lui Putin s-a adresat exclusiv acelei părți din America rămase raționale.

Răspunsul a venit printr-un text al lui Richard Haas, președintele CFR (Consiliul Relații Externe), în care se reitera nevoia de dialog cu Rusia, reevaluarea acuzațiilor de crime de război lansate de Zelensky. În plus, textul îl certa pe Lloyd Austin, șeful Pentagonului, pentru declarațiile nesăbuite în privința distrugerii Rusiei. Și parcă nici ideea de schimbare a regimului de la Moscova nu este oportună. Nu că nu-i o idee bună, dar nu e momentul… O palmă pentru istericii de serviciu.

Declarațiile lui Macron sunt în aceeași notă – Nu umiliți Rusia! Sigur că Macron se aliniază președintelui CFR – în fond răspund aceluiași număr de telefon. O schimbare a tonului. De ce? Pentru că Rusia câștiga în Ucraina, iar șansele să se piardă definitiv într-un război de uzură sunt din ce în ce mai mici, și probabil, un semnal pentru deschiderea unor negocieri nepublice – despre laboratoare, Hunter și cine mai știe ce.

Ucraina, caz singular în istoria negocierilor, va sfârși lipsită de litoral, deci de orice putere economică, și bogățiile Donbasului. Astfel în Marea Neagră vor sta Rusia și Turcia, iar Europa vorbește despre sexul îngerilor.

România? Interesul României? Ce interes poate avea o provincie îndepărtată a coloniei europene? Poate că înainte de a ne teme de ruși, ar trebui să ne termen de Ucraina… După ce Ucraina a fost anunțată, ieri, că va intra în UE în câțiva ani, Kuleba a răspuns că nu poate accepta o astfel de decizie. Și? Și a redus gazele rusești care trec prin Ucraina către Europa cu o treime… Nu este șantaj, este luptă pentru libertate.

Ar exista o soluție pentru a contracara acest joc cu haosul maximizat al Americii? Da, teoretic. Să arunci în foc mai multe zone și cu așa o violență astfel încât SUA să nu mai aibă timpul necesar să culeagă beneficiile șocul sistematic. Un exemplu – America de Sud. Sau să creezi interese divergente între SUA și Japonia sau între SUA și Germania. Strict teoretic.

Breșa o reprezintă energia, atât Japonia cât și Germania nefiind independente energetic. Dar nu o desprindere treptată de la furnizare, ci una rapidă. Din motive care îmi scapă (!), Rusia nu dorește, deși poate, să administreze acest șoc sistemului. În tot acest timp, ochiul Dragonului privește și învață din greșelile Rusiei. Dacă va invada Taiwanul, China va începe în forță. Blocarea aprovizionării cu apă și energie, comunicații tăiate, anihilarea completă a adversarului, bombardarea instituțiilor oficiale, eliminarea conducerii actuale, no Zelensky cu ochi oblici. Umanitatea Moscovei și încercarea de limitare a pierderilor civile costă.

Martin Armstrong, un cunoscut economist, ne avertizează că toate statele își doresc un război generalizat pentru a ascunde deficitele imense, prăbușirea sistemelor de pensii nesustenabile, inflația năucitoare generată de tipărirea de hârtii în timpul pandemiei pentru a promova lockdown-uri fără beneficii, gândite de idioți monumentali precum Bill Gheiț. Și poate și efectele adverse ale vaccinului. Vom vedea. Varianta aceasta ar explica paginile lipsă din scenariu.

În timp ce harța mondială atingea înălțimi record, Statele Unite și Rusia au făcut schimb de prizonieri. Un american la schimb cu un rus. Deci Războiul Rece 2.0 a început. În fond ce sunt țările, dacă nu niște colonii ale unei mafii transcontinentale?

Ana Iordanescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Moskva

Baronul PSD de Buzau Ciolacu si NafNaf cu epoleti de la liberali ne baga in razboi cu rusii?

La o zi dupa scufundarea navei Moskva, avioanele romanesti au intrat in revizie brusc.

Moskva pierdea vremea pe langa Insula Serpilor cand cu incidentul de joi, deci foarte aproape de bruiajul Nato executat din Romania si asa s-ar explica miopia sistemelor antiracheta de acolo…

Evident, ne asteptam la reciprocitati… Acum, daca se ajunge si la schimb reciproc de rachete, cu ce ne incalzeste ca rusii ar receptiona si ei din partea Nato de vreme ce rachetele lor supersonice nu pot fi detectate si ne-ar lovi din plin?

Altfel, numai vesti bune dupa faptele de vitejie din Marea Neagra. Rusii si-au scos bombardierele grele, Kievul e lovit iarasi, sa fim optimisti, nu ni se poate intampla nimic sub umbrela Nato.

Ah, apropo, cati refugiati ucrainieni au ajuns in SUA? Aud ca vreo 12 dar sigur e fake news putinist…

sursa: Cristian Dogaru

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Propaganda pro Putin

Ultima “vânătoarea de vrăjitoare” e în căutare de propagandiști pro-Putin. Inutili, dacă mă întrebați! De ce ai avea nevoie de ei, dacă îl ai pe Zelensky?

Astăzi, într-un interviu acordat BBC, Zelensky a acuzat Germania și Ungaria că plătesc petrol rusesc, pe care refuză să îl supună embargoului, cu bani pătați de sângele ucrainenilor.

Ieri, l-a refuzat pe președintele Germaniei pe motiv de dosar pro-rus. Ce face Zelensky? Își antagonizează Berlinul, deci face IMPOSIBILA o coeziune europeana în răspuns la agresiunea rusă. Adică exact ce vrea Putin…

Germania și Ungaria sunt țări cu drept de vot în UE, deci ORICE țară contează. De ce ai încerca cu orice preț să le enervezi? De prost, este cel mai corect răspuns, dar nu pot scrie așa. De umflat cu pompa de presă, de iresponsabil în legătură cu soarta poporului tău, de lipsit de orice calitate necesară pentru conducerea unei țări, din lipsa unei culturi politice minime, de tupeu expandat…

Pe de altă parte, ai nevoie de bani pentru susținerea statului ucrainean pe care “l-ai eșuat”. De unde, dacă încerci să prăbușesti economic Europa? Ce să vezi, nu toți politicienii și-au suspendat opoziția, au alegeri, deci nu își pot ignora cetățenii așa cum faci tu cu ai tăi.

Din cauza / datorită lui Zelensky, nici NATO nu mai funcționează ca un bloc unitar. Germania și Grecia refuză să mai trimită arme. Germania, din motive evidente.

După ce s-a prezentat în fața parlamentarilor greci însoțit de doi “amici” de la Azov și după ce Grecia a înțeles că tocmai acest batalion este responsabil pentru moartea multor etnici greci din Mariupol, armele grecești au rămas în Grecia…

Iar Franța, cu Macron sau Le Pen, va schimba partitura după alegeri.

Nu este nevoie de propagandiști pro-Putin, lăsați-l pe Zelensky să enerveze cu cereri exagerate, cu obrăznicie și tupeu…

sursa: Ana Iordanescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry