Arhive etichete: Diverse

Când totul e prea evident… și strident!

Mi-a apărut o știre cu

Măi, Tudore, suntem o țară atât de tolerantă încât tu poți spune treaba asta la cea mai urmărită emisiune de vineri. Peste 1,4 milioane de români au putut vedea spectacolul de aseară.

Dar nu asta e problema, Tudor, că suntem sau nu intoleranți. Ci faptul că românul nu e atât de prost precum îl cred unii.

După ce mi-a sărit știrea în față am dat și eu play să văd momentul. Mi se pare o regie de cea mai proastă factură.

Apare un băiat pe scenă îmbrăcat în femeie și începe să cânte atât de prost și fals încât dacă aveai televizorul dat tare riscai să-ți bată vecinii în țeavă și aia să sune mai mișto.

Și la momentul ăsta trei antrenori se întorc și se declară încântați de performanța drag-ului de el/ea.

Cine nu se întoarce? Tocmai Tudor. Și iată ce a spus el conform paginii emisiunii: “Regret că nu m-am întors ca tu să fii în echipa mea, pentru a merge cât mai departe, pentru a aduce un pic de normalitate și a vedea că oamenii nu trebuie discriminați pe niciun fel de criteriu, de la cel sexual, etnic și așa mai departe. Trebuie să ne uităm la ce face omul, nu la ce este omul!”

Voi înțelegeți cum stă treaba? Deci urechile lui Chirilă îi spun “băi, n-are rost să apăs butonul, nu cântă bine.”, apoi după ce se întoarce are un moment de reflecție și își dă seama că nu poate profita de impactul major de imagine pe care i l-ar aduce un astfel de personaj în echipa lui. Imagine care se “pupă” cu a lui. Păi nu ai spus mai sus că trebuie să ne uităm la ce face, nu la ce este?

Să vedem însă ce a spus și Smiley: “N-am văzut așa ceva niciodată pe scenă la Vocea României. Eu sunt mega entuziasmat. Am fost entuziasmați amândoi, pentru că nu a fost niciodată o voce ca a ta la Vocea României”

Vă pun în comentarii momentul, poate nu mă credeți pe cuvânt.
Toate reacțiile juraților par fake. Parcă știau că asta trebuie zis și făcut.

Dacă e cineva aici care e de acord cu vorbele lui Smiley, eu sterg postarea. Sau, mă rog, mă voi gândi la asta 😛 Nimeni niciodată nu a cântat ca Diamantul acesta ni se transmite.

De ce n-o mai fi Andra prin juriu? Îți cam pui întrebări când vezi așa ceva. Știm cu toții ce tip de om este Andra, cu spectacolele ei “tradiționale”. Marius Moga, de asemenea.

Cum ziceam, om fi noi proști, dar nici chiar așa.

Paul Gabriel Andrei

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

O vară ca oricare alta

”Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’ …. ”

Ioan Luca Caragiale – „Căldură mare” – 1899 (Idee „plagiată” de la Dan Negru)

E o vară ca oricare alta. E cald. Cursurile apelor Dunării scad ca de obicei. Râuri importante sau mai puțin se reduc la debitele unor pârâuri, ca de obicei. Lacul Amara seacă. Nu ca de obicei, ci din cauză că alimentarea lui din râul Buzău a fost tăiată cu mulți ani în urmă. În plus, e vară. Curba încălzirii globale (care a urmat unei curbe de răcire tot globală, care a urmat unei curbe de încălzire, în urma uneia de răcire, etc. și tot așa până la câteva milioane de ani în urmă) a început acum circa 500 de ani și se va sfârși peste circa 100 de ani, conform oamenilor de știință. În traiectoria sa Pământul se apropie și se depărtează de soare periodic.

Dar noi trăim acum. Carpe diem. Idioți și idioate, „cu ochii cât cepele”, anunță că pământul e pe moarte. Moarte care, dacă nu va fi de la pandemie, va fi, precis, de la căldură. SE TOPESC GHEȚARII, SEACĂ FÂNTĂNILE, IAU FOC GRÂNELE, IAU FOC PĂDURILE, anunță cu disperare cretinii care au ajuns prezentatori la TV. Idioata coruptă ajunsă în fruntea Comisiei Europene anunță că „sunt necesare” restricții la apa de băut, la electrică, la plinul de benzină, la gătit și dă liber la lăcuste pe grătar. Ministrul mediului (ungur, pe deasupra) ne spune să nu mai udăm, chiar dacă avem cu ce.

Dacă te uiți la temperatură, la apă, la ghețari, etc., e o vară ca toate verile. Și, totuși. De ce e vara asta mai rea ca vara ailaltă sau ca vara lui Caragiale din 1899? Găsiți o explicație? De ce se impun restricții acolo unde nu e nevoie? De ce se restrâng drepturi acolo unde nu e nevoie?

Eu înțeleg că restricțiile au ca scop obișnuirea oamenilor cu deciziile absurde și criminale luate de autorități împotriva populației globale care, spun ei, trebuie, musai, redusă cu 90%. Altă logică nu găsesc. Omul e câh! Omul e rău. Trebuie stârpit. Nu că ei, autoritarii, nu ar fi tot oameni. Dar, dacă n-ar fi ei, atunci cine ar mai aplica restricțiile, chiar dacă nu e nevoie de ele?

Dar eu sunt cotat drept conspiraționist. Sunt considerat idiot pentru că nu cred în coincidențe cum ar fi luarea acelorași măsuri deodată în zeci de țări, fără să se țină cont de condițiile specifice, de știință, de legi și constituții. Unde mai pui că nu e permisă vreo critică sau viețuirea în public a vreunei persoane de altă părere. Aș fi curios ce explicație logică și documentată ar putea să găsească cei care nu sunt conspiraționiști și cred că masca trebuie purtată nu numai la veceu, ci și în pat, în timpul somnului. Aștept!

Gabriel Klimowicz

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

NU VEI ÎNVĂȚA ASTA NICIODATĂ LA ȘCOALĂ

Zona Africii = 30,37 milioane km2
Zona Chinei = 9,6 milioane km2
Zona SUA = 9,8 milioane km2
Zona Europa = 10,18 milioane km2


Africa este mai mare decât toată Europa, China și Statele Unite ale Americii împreună.
Dar pe majoritatea hărților lumii, Africa este reprezentată în reduse. Acest lucru este făcut în mod deliberat pentru a crea efectul vizual al unei mici Africi pentru a manipula, spăla creierul și înșela africanii oriunde s-ar afla.

  • Africa are 60% teren arabil.
  • Africa deține 90% din rezerva de materie primă.
  • Africa deține 40% din rezerva globală de aur.
  • Africa, 33% din rezerva de diamante.
  • Africa are 80% din rezerva globală a coltanului (minerale pentru producția de telefonie și electronice), în principal în Republica Democrată Congo.
  • Africa are 60% din rezerva globală de cobalt (mineral pentru fabricarea bateriilor auto).
  • Africa este bogată în petrol și gaze naturale.
  • Africa (Namibia) are cea mai bogată coastă de pești din lume.
  • Africa este bogată în mangan, fier și lemn.
  • Africa este de trei ori zona Chinei, de trei ori zona Europei, de trei ori Statele Unite ale Americii.
  • Africa are treizeci și jumătate de milioane km2 (30 875 415 km2).
  • Africa are 1,3 miliarde de locuitori (China are 1,4 miliarde de locuitori în 9,6 milioane km2). Ceea ce înseamnă că Africa este SUBPOPULATĂ.
  • Ținuturile arabile ale Republicii Democrate Congo sunt capabile să hrănească toată Africa. Și tot pământul arabil al Africii este un cordon pentru a hrăni întreaga lume.
  • Republica Democrată Congo are râuri importante care pot ilumina Africa.
    Problema este că CIA, companiile occidentale și unele marionete africane au destabilizat RDC timp de zeci de ani.
  • Africa este un continent divers cultural din punct de vedere al dansului, muzicii, arhitecturii, sculpturii etc.
  • Africa găzduiește 30.000 de rețete medicinale și ierburi pe care Occidentul le modifică în laboratoarele sale.
  • Africa are o populație globală tânără care ar trebui să ajungă la 2,5 miliarde până în anul 2050.
  • AFRICA REPREZINTĂ VIITORUL OMENIRII

Oana Laura Dogaru

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Închisoarea din mașină

Când cumperi o mașină, speri să te bucuri de 2 lucruri:

  • Senzația de libertate pe care o ai, pentru a te putea deplasa dintr-un punct în altul
  • Posibilitatea de a efectua călătoria în condiții de confort și siguranță.

Problema apare în primul caz, pentru că se vorbește despre ”LIBERTATE”. Din totdeauna cei care au fost la putere ne-au dorit libertatea, motiv pentru care au făcut tot ce le-a stat în putere să ne-o ia. Din acest motiv s-au străduit să găsească metode prin care mașina să poată fi transformată într-un al ”n”-lea gardian al populației, alături de celelalte ”organe” și ”metode” de control.

Primul pas a fost cel al impunerii automobilelor electrice ca unic mijloc de deplasare, prin interzicerea comercializării autoturismelor cu motoare cu ardere internă, chiar cu riscul aruncării în șomaj a milioane de oameni care lucrează în fabricile producătoare de motoare termice, injectoare, pompe combustibil, curele, turbine, sisteme de exhaustare, etc.

Ce legătură au mașinile electrice cu libertatea? În primul rând autonomia. Faptul că la o autonomie de 4-500 km nu te poți deplasa pe o rază mai mare de 200-250 de kilometri în jurul locuinței fără riscul de a pierde ore întregi la reîncărcare, este o metodă ”discretă” de control.

Dar mai există și alte metode mai directe. De exemplu, în SUA, autoturismele Tesla, nu pot pătrunde în anumite zone ”rezidențiale” pentru că motorul mașinii este oprit automat, prin satelit, la intrarea în zona respectivă.

Tehnologia existând, nu m-ar mira ca în foarte scurt timp, mașina să nu îți permită decât să te deplasezi pe anumite trasee, să nu poți pleca de acasă dacă ”așa vrea șefii” sau să se oprească automat în trafic în cazul în care, de exemplu, constată că ai comis o abatere de la regulile de circulație (depășire de viteză, depășirea liniei continue, etc) și să ”te rețină” acolo până la sosirea primului echipaj de poliție.

Aceste caracteristici ”de control” au apărut deja și la mașinile cu motoare cu ardere internă, prin intermediul funcțiilor oferite prin intermediul ”computerului de bord”, așa cum vom vedea în continuare.

Pentru al doilea caz, s-au gândit băieții cum pot să determine clienții să plătească în mod continuu pentru utilizarea autoturismului deja achiziționat, așa că au introdus ”funcțiile cu abonament”.

Astfel BMW a anunțat deja că multe funcții ale modelelor din noile generații vor fi disponibile doar pe bază de ”abonament lunar”, astfel: funcția de încălzire în scaune va fi disponibilă contra unui abonament de 18 USD/lună sau 180 USD/an, volan încălzit (între 10 și 12 dolari pe lună), faza lungă automată a farurilor (12 dolari pe lună) și pilot automat adaptiv (cruise control) cu centrare pe bandă – 42 de dolari pe lună.

Practica este folosită și de alți mari producători auto, printre care Lexus, Toyota și Subaru, care permit șoferilor să pornească sau să oprească mașinile prin intermediul unei aplicații, contra cost.

Astfel, așa cum ”de la distanță” se poate comanda activarea funcției de încălzire în scaune, tot așa se poate activa blocarea motorului în orice situație dorită de cei care dețin controlul asupra mașinii personale (producătorul mașinii, autorități, etc).

Să mai vorbesc de modulele GPS instalate la bordul autoturismelor, care transmit celor interesați în orice moment traseul vehiculului, durata de staționare, parametri de deplasare, etc.

AutoTehnica

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Un nebun aruncă o piatră

Un nebun aruncă o piatră, o sută se străduie să o scoată. Un fraier supraestimat, umflat cu pompa trotineto-progresistă, aruncă o vorbă, o țară întreagă devine captivă. Mă refer la Buhnici, nimeni în drum. Îmi pare rău să stric petrecerea, dar se întâmplă lucruri pe planetă în timp ce toată țara s-a oprit să despice firul în șapte despre ce a dorit să zică poetul. Nimic. N-a zis nimic. E un personaj de carton, tabula rasa, produsul standard al vremurilor acestora. Pare inteligent prin asociere cu casa în care locuieste. Casa chiar este.

În timpuri molcome, un cancan alungă monotonia, dar nu e cazul epocii ăsteia. Nu e mai oportun să fim atenți la mișcările din Olanda? Sau la barca numită Europa care se scufundă? Și noi odată cu ea… La inflație, șomaj. La propunerea Ursulei întru solidaritate în raționalizarea gazului. Spania a refuzat. Noi? Guvernul nostru? Nu știm, suntem prea ocupați cu Buhnici. Nu mai bine medităm puțintel la posibila/probabila vecinătate cu Rusia? Între Ungaria și Rusia, Buhnici și vorbele lui nu ne ajută. Nici măcar soția care arată atât de bine. Între Turcia și Rusia, nici Marea Neagră nu mai este chiar prietenoasă.

Subiecte fără substanță. Dacă e ok să alerge copiii intre mese la restaurant. Dezbatere națională. Ce a zis Buhnici. Ce note au dat niște băieți unor cucoane. Înțeleg că sunt special promovate pentru a ne ține ocupați, dar și noi suntem ușor de “ocupat” cu teme minore. Drept este că şi atunci când analiștii intră în subiecte puternice, praf le fac. După întâlnirea din Teheran între Erdogan și Putin, singurele analize au fost despre umilirea lui Putin, că nu si a mișcat indexul, că a ridicat mâna într-un unghi obtuz.
Tâmpenii. Lumea se schimbă. Geografia se rescrie. Iar noi discutăm despre Buhnici. Lipsesc întrebările pentru guvern.

Și ne mai mirăm că nu contăm. Sau că ne conduc niște nevolnici. Sau că ne fură toți.

Ana Iordănescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Preocupările mioritice

Avem război la câteva sute de km de noi, avem inflație record, rate dublate la credite, secetă și reminiscențe ale unei pandemii.

Cele mai aprinse dezbateri pe Facebook-ul românesc în ultima săptămână: comportamentul copiilor la restaurant, femeile care se simt hărțuite de niște gigei care le dau note în fața unei pizzerii, ideile aberante ale unui influencer de nișă despre afișarea vergeturilor la plajă.

Legenda spune că, în timpul asediului Constantinopolului din 1453, bizantinii discutau despre sexul îngerilor în loc să apere cetatea. Referința culturală poate fi facilă dincolo de rezonabil. Unii ar spune că se adresează probleme profunde ale societății pornind de la întâmplări irelevante. Pare totuși o limită fină între dorința de autoconservare și/sau progres și „autoabolirea” culturală involuntară prin căderea în irelevanță.

Florin Puşcaş

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Scopul procesului electoral

Dincolo de prostiile predate la facultate, să înțelegem sensul procesului electoral – a fost conceput nu pentru a reprezenta pe cineva, ci pentru a evita schimbarea puterii prin violență.

Dacă în trecut monarhul sau dictatorul sfârșea decapitat sau spânzurat, cu haos și anarhie pe străzi, în “procesul democratic” puterea poate fi preluată printr-o simplă manipulare a opiniei publice, fără pistoale și tancuri. Frica de violență, iată care a fost motivul adevărat al adoptării votului. Problema este că în trecut autocratul se temea pentru capul său, atunci când se confrunta cu furia poporului, azi nu riscă cu nimic. Ce a riscat, spre exemplu, Ceaușescu și ce riscă Iohannis?

Totodată, procesul electoral reprezintă un ritual și o mitologie, care are drept funcția de a degaja energiile negative (cel rău este pedepsit) și de a oferi o speranță iluzorie în ziua de mâine. Cele două funcții asigură funcționalitatea sistemului și evită tot felul de scenarii revoluționare.

Așadar, democrația electorală are, în primul rând, o funcție sedativă, de a împiedica orice răsturnări de stiuație. Iată de ce cu timpul masele, chiar dacă sunt sedate, devin tot mai deprimate. Ele simt că toată această scamatorie nu mai reușește să le elimine starea de insatisfacție.

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, această criză a elitelor va aluneca spre autocrații și militarism. Lumea va obosi, pur și simplu, de clovni, blonde, senili și tot felul de infantili mâncători de muci și cu chiloței roz. Nu pentru că așa aș vrea eu să meargă lucrurile, ci pentru că e un proces absolut firesc, natural și inevitabil.

Octavian Racu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry
11

14 iulie 1789, începutul sfârșitului.

Revoluția Franceză din 1789 a rămas în memoria colectivă ca o revoltă împotriva arbitrariului, a privilegiaților aristocrației și bisericii, a ipocriziei și nedreptăților sociale. De atunci lumea s-a schimbat în această direcție, revoluționară.

Vechile organizări sociale au fost asimilate în mod forțat nivelului tehnic de evoluție al acelor vremuri, ca atare tot ce e vechi a fost tratat ca depășit. Vechiul a fost taxat în literatură și istorie ca retrograd, noul ca fiind progresist și umanist…

Ori aici lucrurile sunt mai complicate. Nu este vorba de evoluția tehnică de la cal la cal putere și masină. Ci despre o schimbare în natura umană. Cât s-a schimbat omul, cum s-a schimbat și mai ales în ce direcție vă invit să descoperim împreună.

Să vedem ce am obținut noi românii după mai bine de 200 de ani de revoluții.

A disparut arbitrariul din politică ? 

Avem un raspuns prin Ordonanța 13 / 2017, prin care s-a dorit rapid legalizarea corupției. Avem un răspuns în 2018 prin Codurile pentru penali.

Suntem egalii celor care conduc și influențează societatea ?

Răspunsul îl avem când ne gândim la întreg establishmentul ocupat de copiii și nepoții cominterniștilor și securității: Roman, Tismăneanu, Patapievici, Oprescu, Geoană, Ludovic și Leonard Orban, Columbeanu, etc.

Este mai puțină ipocrizie în toate sectele și cultele apărute după Revoluția Franceză ?

Gândiți-vă la „pocăiții” ce își atrag enoriașii cu ajutoare umanitare second hand. Sau la predicatorii neo-protestanți din străinătate care vin să ne încreștineze … 

Natura umană a rămas practic aceeași de la Adam și Eva. Veșnic nemulțumită.

V-ați întrebat vreodată ce este de fapt o revoluție, în adevaratul sens al cuvântului ? Știm ce este evoluția, involuția, dar o revoluție ?

Istoria (scrisă evident de învingatori) ne prezintă revoluția ca un proces istoric, care ar fi  necesar, și care produce schimbări fundamentale în societate. Eu aș spune că este exact ce-i spune numele. O evoluție circulară, o învârtire în jurul unei axe. Axa ar fi natura umană. Deci o învârteală… De ce spun asta ?

Pentru că după vârsta de aur a omenirii, oamenii s-au împărțit în conduși și conducatori, și orice schimbare socială s-a petrecut, aceasta situație s-a perpetuat, fiind un dat social, fără de care societatea nu poate exista. Mai mult, cei care conduc tind să-și prezerve și să-și perpetueze condiția. Așa cum s-a întâmplat și în Romania, prin nepunerea în practică a Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, adică lustrația. Acum avem „la vremuri noi, tot noi”. Comuniștii și securiștii de ieri au devenit baronii locali și mogulii de azi. Și evident se simt îndreptățiți să-și lase poziția în stat, și averea facută pe seama acestei poziții, fiilor și nepoților lor.

Revenind la oile noastre să vedem cum a început Revoluția Franceză, revoluția care a schimbat lumea. Unul dintre motive ar fi fost datoria publică acumulată.

Datoria publica a Franței din 1789 a ajuns la 12 miliarde de livre, azi aprox. 610 miliarde euro, după un război catastrofal, războiul de 7 ani (care a durat 9), între 1754-1763. Și în urma susținerii financiare și militare a “răsculaților”, adică a coloniștilor americani în razboiul lor de independență, 1775-1783, ca o formă de război neconvențional, cu dușmanul secular al Franței, Regatul Marii Britanii.

La o populație de 28 de milioane de locuitori în Franța la data respectivă, era o datorie (echivalentă) de 22.000 euro pe om. 

Azi Franța are o datorie publică de 2.200 miliarde la o populație de aprox. 66 milioane adică 33.000 euro per om după 70 de pace și prosperitate. Dar pentru asta nu se revoltă nimeni. A intrat în normal ideea unui deficit economic, mai mic sau mai mare. Cui se îndatorează oare toate națiunile care își proiectează bugetele în acest mod, cu prezumția unui deficit, adică a unei datorii acumulate an de an ? 

În anii agricoli anteriori anului 1789 s-au înregistrat recolte proaste. Este adevărat. Dar cu toate acestea nu a murit nimeni de foame. După revoluție însă, prin haosul creat,  s-a ajuns și acolo. Hippolyt Taine și alți istorici care au avut acces direct la arhivele acelor vremuri avansează cifra de peste 1.000.000 morți de foame pe timpul revoluției,  până la instaurarea regimului Napoleonean.

Timp de 100 de ani înainte de Revoluție iluminiștii seduși de idei generoase, la fel ca și comuniștii naivi și sinceri de la noi și de aiurea, au încercat să educe masele prin cunoaștere. Și atunci ca și azi ideea s-a dovedit greșită, pentru că nu doar accesul la informație clădește un om, ci sensul și rostul ei profund. Inteligența nu este suficientă, este nevoie și de morală, adică de conștiință. Un exemplu edificator sunt generațiile de tineri de azi, născuți după revoluția noastră din 1989, care au infinit mai mare acces la informație, hrană și timp liber, dar în afara abilității de a utiliza gadgeturi, sunt inculte, mai slabe fizic și mai nesănătoase decât părinții lor.

Privind în urmă, având la picioare desfășurarea faptelor istorice se poate conchide că la fel s-a întâmplat în toți anii revoluționari care au răscolit Europa. Revoluțiile au fost declanșate de un grup de inițiați, în cel mai adevarat sens al cuvântului. Aceștia au știut exact ce doresc să obțină: o lume în care doar ei să fie stăpâni. Au sedus cu bani, vorbe și scrieri viclene, un grup de oameni influenți în societățile respective, la fel ca șarpele pe Eva. Mai departe aceștia, indiferent de motive, agenți secreți, sau indivizi trădători, interesați de bani, naivi, imbecili sau revanșarzi frustrați, au declanșat revoluțiile.

În Decembrie 1989 la noi nu a fost la fel ? Laszlo Tokes s-a dovedit a fi un agent ungur (decorat de Statul Român…). Apoi ce este Iliescu în comparație cu Ceaușescu ? Un conducător slab, fricos, frustrat și revanșard, care atunci când a avut putere a dispus  condamnarea celor cu care a mâncat la aceeasi masă, Elena și Nicolae Ceaușescu …

Ulterior gloatele “iluminate” au desăvârșit și înfăptuit revoluțiile. La noi și aiurea.

13-15 Iunie 1990: „IMGB: Noi muncim, noi nu gândim !”

Vă invit să cunoașteți o altfel de istorie:

14 Iulie 1789 atacul asupra Bastiliei, simbolul tiraniei regale…

În închisoarea fortului militar Bastilia se aflau închiși la vremea respectivă 7 deținuți. Ați citit bine, nu e o greșeală. Erau închiși acolo 7 deținuți, din care: patru falsificatori, doi bolnavi psihici și un aristocrat cu comportament deviant, Contele de Solages. Ce ar putea însemna comportament deviant o să înțelegeți mai bine dacă aflați că înainte cu 10 zile fusese transferat din Bastilia Marchizul de Sade, către Azilul de bolnavi psihici Charenton. Nu înainte de a agita mulțimea cu strigăte mincinoase cum că în Bastilia deținuții sunt uciși. În fapt marchizul avusese libertatea să lucreze la opera sa, Les 120 jurnee de Sodom… După cum observați și atunci deținuții scriau cărți („științifice”).

Pentru o imagine mai clară a revoluției merită menționat că Cetățeanul Sade, cunoscut până la urmă ca delicvent sexual și pedofil, a fost ales în Convenția Națională, unde a reprezentat extrema stângă de atunci, precursorii anarhiștilor din  secolul XIX.

Fortul Bastilia funcționa și ca depozit de armament și munitie și avea o granizoană regulată compusă din 82 de veterani de război invalizi, care nu mai putea servi în armată ca și combatanți, și care au primit întăriri, în acele vremuri tulburi, 32 de soldați…

Așa cum la noi revoluția din 1989 a avut teroriștii ei, rămași necunoscuți, tot așa prin Parisul de atunci s-au aflat revoluționari plătiți (cu 10-12 franci ziua de revoluție, plata în avans…). Toți revoluționarii morți în asalt, și ulterior, au fost găsiți cu sume similare în buzunar, sau monedă englezească. Aceștia sunt responsabili de dezordinele provocate, de agitarea poporului și finalmente de cele mai odioase crime care s-au petrecut atunci. Bastilia nu a fost atacată pentru a elibera deținuții de acolo, ci pentru a pune mâna pe 250 de butoaie cu praf de pușcă, infinit mai valoroase.

Imaginea este mai clară dacă vă spunem că Anglia și Prusia aveau interesul să destabilizeze Franța, și că au gasit și un trădător în familia regală, respectiv Ducele de Orleans, văr cu Louise al XVI-lea. Povești fierbinți de familie…

Mai târziu succesoarea Prusiei, Germania îl va finanța în 1917 pe Lenin să destabilizeze Rusia. Nimic nou sub soare.

Ducele de Orleans (în timpul revoluției Phillip Egalite) a fost un mason care a finanțat parțial revoluția cu banii săi, inclusiv cu bani împrumutați, în nume personal, în speranța că va ajunge rege. A fost executat în timpul Regimului de Teroare, în 1793. După cum s-a întamplat și la noi cu naivii care au susținut comunismul după 23 August 1944, a se vedea Lucrețiu Pătrașcanu, și alții.

Căderea Bastiliei a durat vreo 4 ore. Din cei aproximativ 1.000 de atacatori care au avut la dispoziție 28.000 de muschete și 20 de tunuri, găsite “ca prin miracol” la Hopital des Invalides, au fost uciși 98. Dintre apăratori a murit doar unul singur. 

Garnizoana a decis să se predea, pentru a evita o baie de sânge. Totul și în contextul lipsei de sprijin din partea armatei regulate, a cărei ofițeri superiori erau masoni, „intoxicați cu liberate și entuziasm” – după cum a descris un istoric al  Revoluției Franceze, Francois Mignet, atmosfera acelor vremuri.

Consecința a fost uciderea guvernatorului Bastiliei, bătut, înjunghiat și apoi decapitat și linșarea ofițerilor garnizoanei. Primarul Parisului Jaques de Flesselles, care în calitate de fost prefect de Lyon s-a remarcat prin umanism, liberalism, susținerea industriei, organizarea comerțului și inovare, a fost acuzat de trădare și ucis în aceeași zi… 

Exact ca și la noi, când după instaurarea comunismului în 1948, cei mai buni dintre români au fost închiși pentru vini imaginare, și mulți dintre ei au fost uciși.  

Această zi de 14 Iulie, care comemorează “Căderea Bastiliei”, a devenit Sărbătoarea Națională a Franței, patria iluminismului și a umanismului…

La noi spre comparație părinții și bunicii noștri au sărbatorit ziua de 23 August, când a fost arestat conducătorul de drept al Statului Român, Mareșalul Antonescu.

Această zi nefastă a însemnat pentru noi pierderea a peste 130.000 de soldați făcuți prizonieri de sovietici, în absența unui tratat cu USSR, trimiși în lagăre de muncă în Siberia, de unde puțini s-au mai întors. Și începutul comunizării României. 

 Regele Mihai a fost decorat de Stalin cu Ordinul Victoria.

Copiii și nepoții celor care s-au instalat ulterior la putere, impuși de bolșevici, ne conduc și azi, sub o formă sau alta. La vremuri noi, tot noi. Revoluția română 1989. O învârteală…

Acestea sunt fructele otrăvite ale revoltei, liberalismului și progresului cu orice preț. Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor – proverb românesc.

Contestarea unei autorități când este strâmbă, poate fi un lucru necesar, bun și util. Distrugerea ei și înlocuirea cu nimic, sau cu ceva ce nu a trecut proba timpului, nu s-a dovedit niciodată a fi un real progres, și cu atât mai puțin un act de umanism… 

Toate aceste lucruri au fost însă acoperite de un limbaj dublu, folosit de cei care au stăpânit și cultivat ca modus vivendi arma vicleniei, a minciunii și dezinformării. 

Iată cum a rămas în conștiința publică Revoluția Franceză:

„…temnițele se înfioară și se cutremură: întemnițații își înalță ochii și încearcă să strige; ei ascultă, râd în lugubra lor hrubă; apoi tac, și o lumină trece de jur-împrejurul donjoanelor întunecoase. Căci deputații Stării a treia se întrunesc în Sala Națiunii; asemenea unor duhuri de flacără în porticele splendide ale soarelui, gata să semene frumusețe în hăul pustiu și înfometat, ei își răspândesc lumina asupra cetății neliniștite. Toți copiii nou-născuți îi văd cei dintâi; lacrimile li se șterg, și se cuibăresc la sânii mirosind a pământ…” Blake, The French Revolution, 1791.

Rânduri scrise la doi ani după abominabilele fapte petrecute atunci. Adevărul a fost ocultat din acel moment și până la utilizarea pe scară largă a Internetului. Lucrările „corecte politic” au văzut lumina tiparului în numar mare, susținute cu bani de cei interesați să ascundă adevarul. Celelalte scrieri au fost treptat îngropate în uitare, fiind realizate în tiraje inferioare. Organizațiile politice de stânga născute atunci au fost susținute în mod continuu de masonerie, ca atare revoluțiile au primit aura unor evenimente istorice providențiale, progresiste, necesare, umanitare…

Cei care se întreabă cum a fost posibil ca acest fenomen să fie unul aproape mondial, primesc răspuns când observă că azi la intrarea în aproape fiecare oraș municipiu reședință de județ din România o să vedeți o plăcuță cu simbolul clubului Rotary, spațiu de selecție pentru masonerie. Pe tăcute, fără publicitate, aleșii noștri declară astfel că sub o formă sau alta, sunt apropiați masoneriei, indiferent de orientarea politică. În mod evident masoneria este conducătoarea clasei noastre politice și a administrației. Dacă acești masoni sunt ziditorii unei lumi mai bune și mai frumoase, pentru umanitate, și stăpânesc practic fiecare mare oraș de la noi, ca atare și țara, cum se face că trăim minciuna și coșmarul zilei de azi, după 32 de ani de la revoluția noastră ? Sunt ei “un fel de stat paralel” ?

Sau să acceptăam ideea acreditată de unii, ca o scuză, cum că ar exista mai multe facțiuni masonice, care se luptă între ele ? Adică există mai multe organizațtii umaniste, progresiste, secrete / discrete, care se luptă între ele, folosindu-se de noi, pentru o viață mai bună, pentru noi, pentru umanitate ? Ca să nu rămână o întrebare retorică, Creangă dă un răspuns: “eu știu că sunt prost, dar când mă uit în jur, parcă prind curaj…”

Concluzia pe care o poate trage orice om de bun simț este că Istoria pe care o cunoaștem noi din manualele școlare nu are nici o legătură cu realitatea.

Internetul prin “vocea” unor istorici de azi, sau a unor persoane preocupate de istoria reală,  creează o altă imagine asupra trecutului. O imagine care are o logică, și pare mai aproape de real.

Evul Mediu “întunecat” ar fi  fost de fapt un ev străbătut de lumina și căldura reală a evlaviei religioase care a permis crearea tuturor catedralelor și mănăstirilor occidentului, azi în patrimoniul umanității de drept. Pe langă ele au funcționat practic singurele școli și biblioteci, spații de creație de arta și cultură crestină.

Acestea au fost la vremea respectivă primele și singurele focare de cultură, după prabușirea Imperiului Roman. Biserica Catolică și apoi cea protestantă prin școlile parohiale au fost responsabile de alfabetizare în Franța (și nu numai), și nu iluminiștii. La vremea respectivă nu existau manuale alternative…

Reformații spun cu mândrie că Luther l-a ridicat pe om în picioare în fața lui Dumnezeu. În fapt acest biet naiv a ridicat oameni împotriva oamenilor, în numele iubirii lui Hristos, într-un război european. Reformați împotriva catolicilor, în războaie fratricide care au însângerat Europa. Ulterior “Reforma” a dat naștere tuturor cultelor neoprotestante de azi, Baptiști, Adventiști de ziua a 7-a, Martorii lui Iehova, Mormoni, etc. și care ne “îmbogățesc” viața cu broșuri, pliante, abordări pe stradă și vizite la domiciliu…

Consecința după 500 de ani de rupere de filonul creștin: acțiunea religioasă recentă europeană în Germania lui Luther sub deviza concretă: “Căsătoria (religioasă) pentru toți”, adică și pentru minoritățile sexuale, căsătorii celebrate de către pastorii neoprotestanți.

Consecințele pe termen scurt pentru revolta lui Luther: peste 700.000 de combatanți morți doar în războiul religios de 30 de ani, 1618-1648, și peste 6,5 milioane civili germani uciși. Vorbim doar de civili germani, pentru că acolo au existat statistici… Numărul real de civili uciși a fost cu mult mai mare, teatrul de război fiind vast. 

Renașterea artelor a însemnat de fapt renașterea păgânismului în artă.

Arta până la momentul respectiv fiind în general în slujba credinței creștine.

Sigur vă puteți întreba ce dacă arta e creștină, sau nu ? Gândiți-vă mai bine, la cât de mult vă poate influența starea psihică muzica, spre exemplu.

Arta creștină promovează dezideratele creștine. Dragostea pentru aproapele tău, spiritul comunitar, iertarea și pacea sufletească. Arta necreștină s-a străduit să ne îndrepte spre individualism, libertinism, competiție, ură și conflict. Consecința: liberalismul, capitalismul sălbatic, cele mai sângeroase războaie între națiuni, și între oameni în interiorul națiunilor. Apoi însingurarea omului, care a deschis calea spre manipulare și dominație în regimurile îin care există o aparență de libertate. Omul în comunitate este puternic. Singur, oricât de bogat sau dotat ar fi, este vulnerabil. Pentru că este rupt de comunitate…

Iluminismul în istoria corectă politic ar fi însemnat scoaterea maselor din ignoranță prin lumina tiparului.  De fapt iluminismul a preluat un știutor de carte, care în absența unui orizont de cultura și a unor repere morale a devenit un om manipulabil prin presă. Exemplu concret îl constituie raportul mincinos al stării finanțelor Franței publicat (pe cheltuiala sa) de baronul Necker, în prezilele revoluției, fără ca cineva să-i ceara asta, prin care datoria publică a statului ar fi fost de 36 de milioane de livre, sumă de trei ori mai mare decât cea adevarată.  O evidentă manipulare care a provocat o profundă tulburare printre oameni. 

Umanismul a survenit logic ca o cultură a omului în locul lui Dumnezeu, în fapt împotriva lui Dumnezeu, prin ridicarea omului la rang de zeu. 

Drepturile exagerate ale copilului, adică drepturile unei ființe imature, incapabilă să decidă pentru sine, dreptul statului de a dispune de copiii Dvs., de a vă vaccina copiii fără ca Dvs. să fiți de acord cu asta, drepturile exagerate ale minorităților, și în fapt discriminarea majorităților în fața acelor minorițăti care prin existența lor submineaza națiunile și statul tradițional, toate acestea sunt rodul perfid al umanismului. Locuri vacante la licee și facultăți fără concurs pentru romi, care până la Nașu` Soros se numeau țigani. Locuri de muncă garantate la stat și în armată pentru romi fără concurs… Dreptul ungurilor de a trăi în România fără să fie nevoiți să se obosească să cunoască limba română… Sancțiuni penale pentru antisemitism, dar nu și pentru antiromânism în Romania. Prin noul cod administrativ limbi oficiale în România, limba maghiară, romani și rusă?

Libertate, egalitate și fraternitate? Pentru cine?

……………..

Inventivitatea omului a creat mijloace noi de producție. Acestea au creat plus valoare, adică bogăție. O bogăție obținută altfel decât din agricultură. Aceasta a creat o nouă clasă socială, de oameni întreprinzători, asociați liberalismului. 

Astfel liberalismul a devenit în scrieri o orientare provocatoare, inovatoare, progresistă. De fapt o realitate economică concretă a generat un curentt creat și folosit pentru a distruge aristocrația, singura clasă socială și politică care a fost în măsura să pregătească la vremea respectivă lideri.

O altă consecință a fost degenerarea liberalismului în libertinism, prin umanism…

Un exemplu clar îl aveți în persoana unui președinte de partid liberal, la a cincea (?) căsătorie. Un președinte de partid și fost prim-ministru care a prezentat moda ca manechin. Calități, se pare, indispensabile unui om de stat modern.

În locul nobililor a apărut burghezul. Un exploatator cu mult mai crunt, ai unor dezmoșteniți ai sorții, care au plecat de la sat la oraș, singuri, cu traista în băț.

Anarhismul ar fi trebuit să fie un curent social și politic care să distrugă societatea burgheză, putredă, coruptă și nedreaptă, pe care a creat-o liberalismul… Scopul ar fi fost să permită omului să se reîntoarcă la natură și să traiască liber. Doar că pentru asta s-au comis acte cu adevarat teroriste. Vom aminti ca așa s-a declanșat primul razboi mondial. Și foarte mulți oameni s-au reîntors la natură, dar în cimitire. 

Socialismul a apărut ca o necesitate de a rezolva o serie de revendicări sociale într-o lume, creată de liberalism, fracționată în exploatatori și exploatați.

Partidul Nazist al lui Hitler a fost un partid socialist. Și care a rezolvat problemele muncitorilor germani, prin integrarea economiei într-un efort de război, care ar fi trebuit să creeze un Reich de 1.000 de ani. A durat vreo 10, și au murit milioane de oameni într-un experiment social.

Comunismul ar fi trebuit să fie cea mai progresistă, mai liberă și mai corectă formă de viață socială cunoscută de om. 

Dictatura proletariatului însă a produs mai mulți morți și mai multe victime decât toate războaiele din lume. O lozincă la modă în lumea kafkiană creata de bolșevici în Uniunea Sovietică era: Trăiască lupta pentru pace !

Toate acestea prin fructele unei rațiuni golite de morala creștină: iluminism, umanism, liberalism, socialism, comunism și azi neo-marxism. Un neo-marxism care dorește să spele păcatele comunismului prin aserțiunea că teoria a fost bună, dar a fost greșit pusă în practică. Da, oarecum corect. Dar dacă aceleași atrocități s-au petrecut peste tot în lume unde a existat comunism, înseamnă că teoria nu poate fi valorizată prin practică, înseamnă ca atare că este utopică și nu este bună de nimic în lumea reală! Comunismul, în cel mai bun caz, dacă a fost conceput cu bune intenții, este o societate pentru roboți, nu pentru oameni !

Pe de altă parte fondul și forma unei teorii trebuie să meargă impreună. Nu este posibil să clamezi fraternitatea, dar să-ți omori semenii pentru a clădi un viitor mai bun. Este un fals conceptual, o atitudine ipocrită, ceea ce ne duce cu găndul că ideea de comunism nu a fost de fapt concepută pentru binele oamenilor, ci pentru a distruge tradițiile statelor naționale. Devine evident că nu “somnul rațiunii naște monștri”, ci rațiunea care operează fără morală, fără Dumnezeu, devine mai mult sau mai puțin criminală !

Suntem în pericol să ne retrăim istoria într-un ciclu care ar fi trebuit întrerupt printr-un proces național și modial al crimelor și criminalilor comnismului. Așa cum a fost la Nurenberg când au fost judecate nu numai persoane ci și organizații. Iar comunismul a făcut mai multe victime decât cel de al doilea război mondial. Acest lucru ar fi trebuit să se întâmple, dar se pare că cineva, ceva, foarte puternic, nu are acest interes. Cui e frică de un proces al comunismului ?  

Blocul comunist nu a sucombat de la sine. A fost distrus de către vest. Nu din considerente umanitare, ci economice. Acest lucru a salvat vestul de o criză majoră datorată supra-producției. Această supra-producție și-a găsit un  debușeu imens în toată zona fostă comunistă, dezorganizată. După pariul lui Petre Roman cu agricultura, România importă acum legume, carne și lapte, și are o balanță economică defavorabilă chiar și în agricultură.

Așadar să nu ne amăgim cu „ajutoarele” din vest, și cu bunele intenții ale străinilor. Pentru ca un om să fie bogat, este nevoie de săraci. Pentru ca o țară, sau un grup de țări să fie bogate, este nevoie de multe țări sărace. Iar acum în vremurile noastre acest lucru se face în mod evident planificat și organizat. Se crează încet condițiile pentru o societate planetară, pentru moment împărțită în țări bogate și țări sărace. Dar asta nu contează foarte mult, de fapt, atât timp cât acolo unde este bunăstare câștigă stânga, ca să împrăștie bunăstare, iar unde sunt săraci câștigă tot stânga, ca să gestioneze sărăcia, și să ofere iluzii de moment pe seama unor împrumuturi de la țările bogate. Cum se întamplă și la noi cu social-democratura foștilor comuniști.

Dacă se întâmpla accidental să câștige un partid de dreapta, cum a fost cazul Austriei acum niște ani, este declarat de mass-media controlată ca fiind extremist, țara respectivă devine sancționabilă, devine o oaie neagră, un accident în istorie… 

O societate planetară socialistă (a se citi: comunistă), așa cum a fost și Republica Socialistă România, spre exemplu, cu un guvern mondial, ceea ce se dorește mai mult sau mai puțin explicit, va fi o societate în care omul nu mai are nici o scăpare. Este un sistem practic indestructibil. Orice om care a trăit în România înainte de 1989 știe asta. Poate de asta nici nu se dorește un proces comunismului…

Cum să condamni azi ceva ce ar urma să folosești într-un oarecare viitor ? În timp toate informațiile despre atrocitățile comunismului vor fi estompate, sau pur și simplu șterse. Lucru tot mai simplu de făcut într-o societate informatizată.

În natură toate ființele și sistemele cunosc o evoluție care tinde spre perfecțiune. Dacă lucrurile nu stau așa, dintr-un motiv sau altul, inclusiv prin intervenția omului, sistemele respective au de suferit. Și dacă factorul perturbator nu încetează, survine distrugerea, extincția. Evoluția noastră socială confirmă această situație, în sensul că societatea noastră se schimbă, dar nu spre bine, ci în rău. Evoluția ei din revoluție în revoluție a condus aparent paradoxal către o involuție…

Suntem aproape de extincție, ca rasă, și suntem în măsură să provocam o distrugere la nivel planetar.

Ca atare este limpede faptul că parcursul normal al societății noastre este perturbat de factori externi, care într-o societate pretins liberă, ar trebui căutați în zona organizațiilor secrete, fie că sunt servicii de informații care operează la nivel mondial, sau orice altă organizație cu caracter “discret”, sau secret, care transcede partide și orientari politice.  Dacă există un “stat paralel”, și probabil există, poate chiar pe mai multe nivele, sau înțelegeri bilaterale și trilaterale, care transced granițe și paradigme politice, vorbim atunci de construcții planificate la nivel european, mondial. Sunt aceste construcții bune ? Răspunsul ni-l dă Hristos: „Veți cunoaște pomul după roadele lui…”.

Norocul celor din ziua de azi este că măcar se pot informa mai bine, dacă doresc și le pasă să facă ceva, pentru țară și viitorul copiilor lor. Cei care se complac într-o stare de oarecare “bine”, mai devreme sau mai târziu vor fi victimele acelorași conspirații menite să-l aducă pe om la o stare degenerată, o forță de muncă, un material uman, adică un sclav. Sigur în acord cu rațiunea progresului umanist al vremurilor noastre, un sclav cu cont bancar si cip. 

„Noi vedem ce agitație este acum în București (și în lume – adaugăm noi, redacția), se iese pe stradă, se protestează, se incendiază și așa mai departe. Acestea sunt problemele veacului acestuia, mersul pe stradă și ieșitul la demonstrație. Dar noi, dacă suntem creștini, avem acolo un drum – la Biserică! – fiindcă numai acolo ne este mântuirea noastră”. – Florin Constantiniu

Alesandru Anghel via ActiveNews

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Teoria geamurilor sparte

În 1969, profesorul Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford a realizat un experiment unic în psihologia socială.

El a luat două mașini identice și le-a lăsat în stradă în două locuri foarte diferite: una în Bronx, zona rău famată din New York și cealaltă în Palo Alto, o zonă bogată din California.

În câteva ore, mașina din Bronx a fost prădată și distrusă. Mașina lăsată în Palo Alto, în schimb, a rămas intactă.

Este ușor de atribuit cauzele crimei sărăciei cartierului, dar, cu toate acestea, experimentul a continuat.

Când mașina din Palo Alto era încă nedeteriorată după o săptămână, cercetătorii au decis să spargă unul dintre geamuri.

Rezultatul s-a schimbat. Furtul și vandalismul au redus vehiculul la o epavă. Ca în Bronx.

De ce geamul spart într-o mașină abandonată într-un cartier liniștit este capabil să declanșeze un astfel de proces?

Nu este sărăcia, ci ceva care are legătură cu comportamentul uman.

Un geam spart într-o mașină abandonată transmite un sentiment de dezinteres și lipsă de reguli. Și fiecare nou atac suferit de mașină reafirmă această idee.

Experimentele ulterioare au arătat că, dacă după ce s-a spart fereastra unei clădiri, iar aceasta nu este reparată, toate celelalte vor fi în curând sparte.

Dacă o comunitate prezintă semne de deteriorare și acest lucru nu pare să intereseze pe nimeni, crima se va dezvolta în curând.

Această „teorie a geamurilor sparte” nu este decât o ipoteză valabilă pentru a înțelege degradarea societății și lipsa de respect pentru valorile coexistenței civile.

Lipsa educației și formarea culturii sociale generează o țară cu „geamurile sparte”. O țară în care nimeni nu este dispus să le repare. Îți amintește ceva?

D. M.

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry