Arhive categorii: RazvanBibire

Despre bombardarea centralei nucleare de la Zaporojie

Artileria ucraineana a bombardat azi-noapte din nou centrala atomică de la Zaporojie. O persoana a fost ucisa. Fragmente ale rachetei Uragan trase asupra centralei nucleare au căzut la cel mult 400 de metri de unitatea electrică. Zona afectata de explozii a fost pe teritoriul depozitului de combustibil nuclear.

Rusia atrage atenția că bombardarea Centralei atomice poate duce la un dezastru mai mare decât cel de la Cernobîl și Fukushima.

Zona de infectare (cu o raza de circa 420 km) va include regiunile Kiev, Zaporojie, Harkov, Poltava, Herson, Odesa, Nikolaev, Kirovograd și Vinnitsa, precum și RPD și LPR.

Accidentul va afecta și regiunile de graniță ale Rusiei și Belarusului, precum și Republicii Moldova, Bulgaria și România.

Situația poate fi grav agravată dacă Centrala Nucleară din Ucraina de Sud (capacitate 3.000 MW) și depozitul de combustibil nuclear de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, precum și căile navigabile, intră în zona de posibilă contaminare.

Marea Neagră și strâmtoarea Bosfor vor deveni nepotrivite navigației pentru o lungă perioadă de timp. Coastele Turciei, Georgiei, Abhaziei, Bulgariei și României vor fi contaminate cu niveluri ridicate de radiații.


Am văzut niste reactii la postarea cu bombardarea centralei nucleare de la Zaporojie de catre ucraineni. Unii spun ca Ucraina nu are rachete Uragan, deci rusii au tras. Relax, ucrainenii au Uragan o racheta destul de veche, de pe vremea URSS; pana si moldovenii au prins cateva instalatii cand s-a facut partajul, in 1991.

Mai sunt reactii de genul “sa plece rusii, si nu va mai exista pericol”. Presupunand ca ideea ar fi valabila (desi este de genul “plateste rascumpararea daca vrei sa-ti mai vezi copilul”), ce vina am avea noi, romanii, in cazul in care ucrainenii reusesc sa provoace accidentul nuclear? Ca noi nu putem forta rusii sa plece si nici pe ucraineni sa nu mai bombardeze instalatiile nucleare.

Răzvan Bibire

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Iarna care vine

O veste proasta pentru europeni: razboiul nu se va sfarsi pana la iarna si sunt sanse foarte mari ca sezonul rece sa prinda toata Europa fara gaze adunate in depozite.

De ce nu se va sfarsi pana la iarna? Dintr-un motiv foarte simplu: nici rusii si nici americanii nu si-au terminat misiunea.

Rusii trebuie sa ocupe cat mai mult spatiu in Ucraina si sa distruga cat mai mult din capacitatea militara si economica a tarii iar americanii au ca misiune distrugerea capacitatii economice a Europei.

Daca nu v-ati prins inca despre ce se ascunde in spatele razboiului din Ucraina si inca mai sunteti cu Slava Ucrainei si cu eroicul popor vecin in vena, va meritati soarta.

Din pacate, Romania are parte de o garnitura foarte proasta de administratori politici. Desigur, a fost dorinta UE si a SUA ca tara noastra sa nu poata fi guvernata si sa execute doar ordinele venite in plic. Dar acest lucru s-a intamplat cu largul consimtamant al cetatenilor sai, care au muscat propaganda susurata de MSM si de liderii de opinie si care au ales de fiecare data cele mai proaste solutii.

Foamete, criza energetica, criza morala, Educatie zero si Bacalaureat numai bun pentru desemnarea culegatorilor de sparaghel, Sanatate in pioneze si dictatura sanitara cat cuprinde, o clasa politica de tot rahatul si, peste toate, trimisii occidentali care vegheaza sa nu cumva sa iesim de pe traseul stabilit. Toate acestea sunt posibile pentru ca poporul a decis asa. Si poporul are intotdeauna dreptate, nu-i asa?!

Romanii merita tot ceea ce li se va intampla.

Vor ramane la iarna fara gaze desi suntem producatori si am putea sa ne asiguram nevoile? Slava Germaniei! Slava UE care spune ca nu e drept sa avem gaze numai pentru noi si ca trebuie sa le impartim cu ei.

Vor manca romanii greieri si lacuste? O-ho-ho! Ca atunci cand se interzicea taranilor sa mai creasca porci pe motiv de pesta africana, au zis ca asa e bine. Cand au desfiintat magazinele Unirea, care preluau produse de la producatorii romani, au fost de acord, ca nu e bine sa avem asa ceva.

Cand s-a abolit legea care obliga supermarketurile sa vanda 50% produse romanesti au fost de acord si cu asta, ba chiar au insistat.

Sa amintesc de celebra ordonanta cu plafonarea preturilor? Sa amintesc de faptul ca acum pretul energiei a crescut imens si nu doar din cauza razboiului? Sa amintesc cum ieseati in piata si cereati abolirea Ordonantei?

Da, puisori, acestea si multe altele sunt din vcauza voastra. Voi, inteligentii natiei, fara pic de luciditate si fara sa ganditi o clipa la consecinte ati condamnat tara asta la criza economica si politica. Si nici acum nu v-ati dat seama cum ati fost dusi de nas si inca mai credeti ca aia care au distrus tara sunt salvatorii neamului.

Partea buna este ca veti suferi si voi, alaturi de restul lumii. Desi, cred ca unii, asa mai in varsta, care au prins si celalalt regim, o vor duce mai bine pentru ca stiu deja cum sta treaba. Mai au o casa la tara, o ruda, o soba cu lemne, o gradina de zarzavat, niste gaini…

Pot trai si fara curent, ca au o biblioteca din care sa citeasca, nu au neaparat nevoie de smartphone si supermarket.

Dar joburile voastre au nevoie de electricitate, de gaze, de oameni care sa cumpere, de FB, de Internet, de computere, tablete, de “public comercial” care sa asculte radio, sa se uite la TV, aveti nevoie sa vindeti. Si cand nu vor fi nici bani sa se cumpere, nici curent pentru casele de marcat si cititoarele de carduri, nici cladura la birou… locurile alea de munca vor fi inutile iar multinationala care le oferea va fi plecat deja in alta tara.

Si tot nu veti fi priceput ca totul a fost cauzat de egoismul si prostia voastra…

Răzvan Bibire

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Scheme energetice

Se relateaza ca Romania va exporta in R Moldova 100 MW de energie. In acelasi timp, Ucraina va exporta in Romania tot… 100 de MW.

Avand in vedere ca energia romaneasca e de 3 ori mai scumpa decat cea moldoveneasca, oare la ce pret va ajunge peste Nistru?

Iar unii, mai negri in cerul gurii, se intreaba daca nu cumva Ucraina importa energia de la Centrala Electrică Raională de Stat Moldova, o trimite in Romania si apoi inapoi in Moldova, intr-o schema inteligenta…

Răzvan Bibire

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Când se bate șaua să priceapă România

Pe vremuri, când între București și Moscova se iveau (iar) disensiuni, începea spectacolul apropourilor. Sovieticii băteau șaua despre Transilvania, românii își aminteau de Basarabia. Așa mai apăreau cărți despre Războiul din Est, despre cum a fost pierdut teritoriul dintre Prut și Nistru, despre influența rusească asupra țărilor române. La Budapesta apăreau cărți despre românizarea maghiarilor, despre ceangăi, despre cum au furat românii Transilvania de la unguri.

De câteva săptămâni asistăm la niște momente ciudate în relațiile româno-maghiare. Echipa națională de hokey cânta imnul Ținutului Secuiesc, ministrul sporturilor spune că nu știe Imnul Național, mașini ale Poliției locale sunt inscripționate în maghiară, vizita președintelui maghiar în Transilvania, unde s-a pozat, în munți, cu o bornă vopsită în culorile maghiare, decorarea de către o asociație a doi români de etnie maghiară condamnați pentru terorism…

Sunt prea multe ca să fie simple coincidențe; aș spune că sunt, mai degrabă teste și apropouri. Prevăd că asemenea genuri de evenimente se vor înmulți pentru că nu par să fie decât începuturile unui război hibrid declarat României. Nu, nu de Ungaria. Ungaria doar execută o partitură.

Ne sunt date indicații subtile că politică noastră externă merge într-o direcție deranjantă pentru cineva anume iar acel cineva poate să facă lucruri deranjante pentru noi. Mai clar: implicarea României în conflictul din Ucraina deranjează Rusia iar Rusia ne trimite semnale. Moscova are un anumit mod de operare în domeniul acesta, unii numesc maniera rusească de a face diplomație drept „creșterea treptată a intensității durerii”. Rusia nu vine să dea cu parul dintr-o dată; întâi bate apropouri, apoi emite comunicate, pe urmă începe să aplice anumite lovituri a căror intensitate crește.

Întrebarea care se pune în acest moment este dacă România mai are capacitatea de a lua decizii sau și-a transferat, pe modelul Ucrainei, deciziile către Washington. Pentru că, dacă Bucureștiul nu mai poate decide, degeaba ne așteptăm că autoritățile să priceapă apropourile care le sunt transmise.

Iar dacă România nu mai poate lua decizii în privința politicii externe, atunci e cazul să ne așteptăm ca intensitatea durerii să crească și să fim martorii unor schimbări de paradigmă sau chiar mai mult.

În 1918, României i s-a oferit Basarabia ca premiu de consolare pentru pierderea Dobrogei, dată de nemți Bulgariei. Unirea de la 27 Martie s-a produs pentru că așa au vrut germanii, să nu ne mai amețim cu povești. Unirea cu Republica Moldova, care ni se vântură prin față, poate fi, la fel, un alt premiu de consolare pentru pierderea Transilvaniei.

Răzvan Bibire via Deșteptarea

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Apropouri

Ce spuneam acum câteva zile:

“Echipa națională care cânta imnul Ținutului Secuiesc, ministrul care nu știe Imnul Național, mașinile astea (cele ale Poliției locale inscripționate în maghiară); cineva cu prea mult timp liber are niște gânduri…”

Azi mai putem adăuga: vizita președintelui maghiar în Transilvania, decorarea de către o asociație a celor doi români de etnie maghiară condamnați pentru terorism…

Prevăd că asemenea genuri de evenimente se vor înmulți pentru că nu par să fie decât începuturile unui război hibrid declarat României.

Nu, nu de Ungaria. Ungaria doar execută o partitură.

României i se bat niște apropouri…

Răzvan Bibire

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Epoca globalizării liberale s-a încheiat

Serghei Glazyev este un economist rus care a ajuns in atentia publicului, in aceste zile, ca urmare a evolutiilor economice si politice. Unii il crediteaza cu ideea contractelor in ruble pentru gaz. Pe 27 martie a acordat un interviu unei publicatii din Rusia, din care am spicuit cateva idei interesante:

«În prezent, experimentăm o schimbare simultană a structurilor tehnologice și economice mondiale, în timp ce baza tehnologică a economiei se schimbă, există o tranziție către tehnologii fundamental noi, iar sistemul de management se schimbă și el. Evenimente de genul acesta se întâmplă aproximativ o dată pe secol. Cu toate acestea, structurile tehnologice se schimbă aproximativ o dată la 50 de ani, iar schimbarea lor este de obicei însoțită de o revoluție tehnologică, depresie și o cursă a înarmărilor. Și structurile economice mondiale se schimbă o dată la 100 de ani, iar schimbarea lor este însoțită de războaie mondiale și revoluții sociale.»

«Structurile ierarhice verticale caracteristice economiei mondiale imperiale s-au dovedit a fi prea rigide pentru a asigura procese continue de inovare și și-au pierdut eficiența comparativă în asigurarea creșterii economiei mondiale. La periferia ei s-a format o nouă ordine economică mondială, care se bazează pe modele flexibile de management, o organizare în rețea a producției, în care statul funcționează ca un integrator, unind interesele diferitelor grupuri sociale în jurul atingerii unui singur obiectiv – creșterea publicului. bunăstare. Cel mai impresionant exemplu al unei astfel de structuri economice mondiale integrale astăzi este China, care de peste 30 de ani a depășit de trei ori rata de creștere a economiei americane. În acest moment, China depășește deja Statele Unite în ceea ce privește producția, exporturile de bunuri de înaltă tehnologie și ratele de creștere.»

«Noua ordine economică mondială este socialistă ca ideologie. În același timp, folosește mecanismele de piață ale concurenței, ceea ce face posibilă asigurarea celei mai mari concentrații de resurse pentru realizarea unei revoluții tehnologice cu obiective de a asigura salturi economice bazate pe o nouă ordine tehnologică avansată. Dacă ne uităm la ratele de creștere după 1995, vedem că economia chineză a crescut de 10 ori, în timp ce economia SUA a crescut cu doar 15 la sută. Prin urmare, este deja evident pentru toată lumea că în prezent ritmul dezvoltării economice mondiale se schimbă în Asia: China, India și țările din Asia de Sud-Est produc deja mai multe produse decât SUA și UE. Dacă la acestea adăugăm Japonia sau Coreea, în care sistemul de management este similar în principii cu integrarea societății în jurul obiectivului de creștere a bunăstării publice, atunci putem spune că astăzi această nouă structură economică mondială domină deja lumea, iar centrul de reproducere al economiei mondiale s-a mutat în Asia de Sud-Est.»

«Criza financiară din 2008 a fost un moment atât de tranzițional când ciclul de viață al ordinii tehnologice de ieșire s-a încheiat efectiv și a început procesul de redistribuire masivă a capitalului într-o nouă ordine tehnologică, al cărei nucleu este un complex de nanobioinginerie și tehnologii de comunicare a informațiilor. Toate țările au început să pompeze economia cu bani. Cel mai simplu lucru pe care îl poate face un guvern modern este să ofere tuturor întreprinderilor acces la bani ieftini pe termen lung, astfel încât să poată adopta noi tehnologii. Dar, dacă în America și Europa astfel de fonduri au intrat în principal în bule financiare și au acoperit deficitul bugetar, atunci în China această emisie de bani colosală a fost complet direcționată către creșterea producției și dezvoltarea de noi tehnologii. Nu au existat bule financiare, în timp ce monetizarea ultra-înaltă a economiei chineze nu a dus la inflație, creșterea masei monetare a fost însoțită de o creștere a producției de bunuri, introducerea de noi tehnologii avansate și o creștere a volumului public. bunăstare. »

«Americanii nu vor putea câștiga, așa cum britanicii nu au reușit la vremea lor.

Deși Marea Britanie a câștigat oficial al Doilea Război Mondial, ea a pierdut din punct de vedere politic și economic. Britanicii și-au pierdut întregul imperiu, pierzând mai mult de 90 la sută din teritoriu și 95 la sută din populație. La doi ani după al Doilea Război Mondial, unde ei erau învingătorii, imperiul lor s-a prăbușit ca un castel de cărți, pentru că ceilalți doi câștigători – URSS și SUA – nu aveau nevoie de acest imperiu și îl priveau ca pe un anacronism. De asemenea, lumea nu va avea nevoie de corporații transnaționale americane, de dolarul american, de tehnologiile monetare și financiare americane și de piramidele financiare. Toate acestea vor fi trecute în viitorul apropiat. Asia de Sud-Est va deveni liderul evident în dezvoltarea economică mondială și o nouă ordine economică mondială se va forma chiar sub ochii noștri.»

«Lucrăm în prezent la un proiect pentru un tratat internațional privind introducerea unei noi monede de reglementare mondială legată de monedele naționale ale țărilor participante și pentru schimbul de mărfuri care determină valori reale. Nu vom avea nevoie de bănci americane și europene. Un nou sistem de plată bazat pe tehnologii digitale moderne cu blockchain se dezvoltă în lume, unde băncile își pierd din importanță. Capitalismul clasic bazat pe bănci private dispare. Dreptul internațional este restabilit. Toate relațiile internaționale cheie, inclusiv emiterea circulației monedei mondiale, încep să se formeze pe baza unor acorduri. În același timp, semnificația suveranității naționale este restabilită, deoarece țările suverane ajung la un acord. Baza cooperării economice globale este investiția comună pentru a îmbunătăți bunăstarea popoarelor. Liberalizarea comerțului încetează să mai fie un fel de prioritate, prioritățile naționale sunt respectate, fiecare stat construiește un astfel de sistem de protejare a pieței interne și a spațiului ei economic pe care îl consideră necesar. Adică epoca globalizării liberale s-a încheiat. În fața ochilor noștri se formează o nouă structură economică mondială – una integrală, în care unele state și bănci private își pierd monopolul privat în chestiunea banilor, a utilizării forței militare etc. era globalizării liberale s-a încheiat.»

sursa: Răzvan Bibire

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Schimbări politice și previziuni militare

Ca si la inceputurile “pandemiei”, multa lume crede orbeste in narativul autoritatilor in ceea ce priveste razboiul din Ucraina. Nu e problema, dupa un an de ostilitati, probabil multa lume isi va fi schimbat parerea, doar ca scena politica s-ar putea sa nu mai arate la fel.

Cineva care semnează cu pseudonimul Togarma de dincolo de Cortina a scris o analiza cu privire la situatia politica si militara din zona de conflict, analiza care poate sa lamureasca oarecum situatia. Analiza trebuie completata cu o informatie interesanta a altor observatori: in lipsa unor victorii militare, narativul de propaganda al Kievului s-a schimbat: nu mai livreaza victorii gen Stafia din Kiev sau bunicuta care otraveste rusi, ci masacre comise de invadatori. Ar fi o modificare a axei razboiului psihologic necesara in lipsa sprijinului militar international.

«În timp ce majoritatea resurselor informaționale sunt concentrate pe rapoartele de pe câmpul de luptă din Ucraina, în culise au loc evenimente care oferă o înțelegere a posibilelor rezultate ale conflictului și sunt lucrări pregătitoare pentru acestea. Pentru Ucraina, conflictul s-a împărțit în cele din urmă în două lumi paralele – informațională și reală, care sunt radical diferite una de cealaltă.

În primul rând, câmpul politic este în curs de curățare, iar dacă inițial au fost atacate forțele pro-ruse care, odată cu începutul conflictului, și-au declarat public dezacordul față de acțiunile Moscovei, acum sunt blocate și alte forțe de opoziție, care ar putea în viitor să pună îndoială acțiunile și deciziile autorităților oficiale. De asemenea, se atacă politicienii activi în presă si cei care au o resursă media uriașă, precum Poroșenko, ale cărui resurse media au fost blocate în urmă cu câteva zile, deși nici el, nici presa sa nu s-au remarcat în vreun fel în agenda pro-rusă. În plus, ei chiar se abțin să-l critice pe Zelensky încă de la începutul conflictului, dar ei au fost principalii oponenți ai lui Zelensky înainte de conflict și așa vor fi și în viitor.

În al doilea rând, există o sondare cu privire la întrebarea „cine este de vină?”, autoritățile de la Kiev caută puncte de sprijin asupra cărora vor trebui să transfere cea mai mare parte a vinei după ce au luat decizii dureroase pentru societate și stat.

Primele la rând sunt fostele autorități responsabile de Minsk-2 și forțele politice care erau hotărâte să dezamorseze relațiile cu Federația Rusă înainte de conflict.
Pe al doilea rând sunt țările occidentale, care nu au acordat asistența pe care se baza Kievul.

Se deschid două coridoare pentru spațiul de informare:
1. Primii au adus procesul de negociere în pozițiile dezavantajoase ale Minsk-2, au jefuit armata și au pus Ucraina înaintea unui război inevitabil, iar partidele de opoziție au sabotat acțiunile Kievului oficial în ultimii doi ani.
2. Occidentul a abandonat Kievul și nu a ajutat așa cum ar trebui, de aici rezultatele corespunzătoare pe câmpul de luptă și concesiile dureroase forțate ale Kievului.

Toate acestea se fac ca parte a pregătirii spațiului pentru viitoarele manevre pe terenul interior. Pentru a lua decizii care vor fi nepopulare în rândul societății și vor diferi radical de ecranul informațional care s-a construit pe parcursul întregului conflict, trebuie pregătite cu grijă două domenii din care să se declanșeze atacuri la Kievul oficial: spațiul media și spațiul politic.

După căderea ecranului de informații, ratingul lui Zelensky va scădea aproape cu aceeași forță cu care s-a ridicat odată cu izbucnirea ostilităților. Resursele informaționale de opoziție și resursele necontrolate de autorități, care acum funcționează în același cadru informațional cu biroul președintelui, după semnarea de către Kiev a oricăror documente nefavorabile Ucrainei, vor începe să bată Kievul oficial fără greșeală și vina ei pentru consecințe, iar forțele de opoziție vor începe o luptă pentru putere, dând încă vina pe actualele autorități pentru dezastru. Și acum Kievul lucrează pe teren în avans pentru a încerca să evite aceste lovituri sau măcar să le reducă puterea pentru a-și menține controlul cât mai mult posibil, și măcar pentru a-și asigura securitatea fizică, ceea ce va fi o mare problemă.

Am spus deja că bătălia pentru Donbass va fi bătălia decisivă a întregului conflict, care va determina rezultatul real al întregului caz ucrainean, dar cel mai important, va determina cine va avea ce cărți în mână înainte de cea mai mare distribuție a acestui joc geopolitic.

Forțele Armate ale Federației Ruse vor încerca să implementeze rapid planul de încercuire și distrugere în continuare a Grupului de Est al Forțelor Armate ale Ucrainei, iar capturarea unui număr mare de soldați ai Forțelor Armate ale Ucrainei va fi un aspect important – aceasta va fi o lovitură puternică pentru componenta morală a Forțelor Armate ale Ucrainei și a societății, nu va mai fi posibilă ascunderea reală a situației în fața publicului prin nicio metodă de informare.

Distrugerea Grupului de Est este în esență demilitarizarea personalului Forțelor Armate ale Ucrainei, am observat deja de multe ori că cele mai pregătite unități de luptă și o cantitate imensă de echipamente sunt concentrate în Est. După finalizarea acestei sarcini, deplasarea Forțelor Armate RF în adâncurile Ucrainei Centrale și capturarea Sudului Ucrainei va fi o chestiune de timp.

Deși, judecând după informațiile primite, sarcina din Sud va fi rezolvată în paralel cu sarcina din Donbass, cel puțin bătăliile pentru regiunea Mykolaiv vor continua cu intensitate mare în paralel cu bătăliile pentru Donbass. Capturarea Sudului de către Forțele Armate ale Federației Ruse conferă Moscovei una dintre principalele cărți de negociere, pe care Kremlinul a exprimat-o deja de multe ori: „nu sunteți de acord cu condițiile – pierdeți sudul țării”. Mai mult, trebuie menționat că este foarte posibil ca, după capturarea Sudului, punctele cererilor Moscovei să crească, iar Ucraina Centrală să fie sub amenințarea pierderii.

Pretențiile Moscovei nu s-au schimbat: demilitarizare, denazificare, Crimeea, LDNR și statut neutru. Ultimul punct a fost deja rezolvat practic și a fost deja rezolvat de câteva săptămâni, rămâne de confirmat pe hârtie. Crimeea și LDNR vor fi decise după bătălia pentru Donbass. În ceea ce privește demilitarizarea și denazificarea, în opinia noastră, primul punct se rezolvă prin distrugerea infrastructurii militare și semi-militare în fiecare zi, iar distrugerea Grupului de Est va însemna în esență distrugerea potențialului de luptă al personalului Armatei. Forțele Ucrainei.

După rezolvarea acestor probleme, restabilirea potențialului militar al Ucrainei va dura zeci de ani și va necesita zeci, dacă nu sute de miliarde de dolari, iar în condițiile economiei și infrastructurii civile distruse, nimeni nu va face pur și simplu acest lucru, mai ales având în vedere statutul neutru al țării și noile garanții de securitate non-bloc pe care le cere Kievul.

Cât despre denazificare, aceasta este o cerință destul de abstractă care ar trebui rezolvată prin propagandă, legislație internă și necesită mulți ani, nu credem că în această listă de revendicări ale Moscovei este fundamentală, este mai degrabă un element al luptei ideologice.

În ceea ce privește actualele autorități ucrainene, este extrem de important pentru Moscova ca acestea, ca guvern legitim pentru Occident, să semneze acordurile. Orice încercare de schimbare neconstituțională a puterii, chiar și pe plan intern, va duce la ilegitimitatea documentelor semnate și la crearea unui nou punct de sprijin pentru Occident.»

sursa: Răzvan Bibire, contrasens.ro

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Sinuciderea Europei

Că Europa a început un lung și dureros proces de eutanasiere culturală, știm. Dar, acum, cu ocazia conflictului din Ucraina vedem că Europa a început să se și sinucidă economic. Practic, aproape toate sancțiunile cu care a vrut să lovească Rusia s-au întors sau se vor întoarce împotriva inițiatorilor. Ceea ce, probabil, asta și doresc cei care mânuiesc, din umbră, păpușile care iau decizii în Uniunea Europeană.

Este momentul să încetăm să mai catalogăm oamenii în pro-ruși și în anti-ruși. E o prostie, cel puțin la nivelul nostru, unde o mulțime de mărginiți intelectual decid că toți cei care au alte opinii decât ei sunt plățiți de ruși. Nu s-ar gândi un moment că, poate, există în lumea asta și alte idei și că, poate, există români care nu sunt nici cu Rusia, nici împotriva ei, ci sunt cu România!

Din păcate, mai abitir decât oricând, a devenit un păcat capital să-ți dorești ca țara ta să fie ferită de războaie, să aibă o conducere care să reprezinte poporul și să ia decizii în numele și în favoarea poporului. Ba, conform unor marțafoi de le televizor, e o rușine să porți tricolorul românesc când, de fapt, toți ar trebui să ne tatuăm pe frunte steagul Ucrainei.

Am obosit de când spun, de ani de zile, că Ucraina a fost unul din cei mai mari dușmani ai României, cel puțin după 1990. Că ne-a executat economic, ne-a pus permanent bețe în roate din punct de vedere politic, că stăpânește teritorii românești și că și-a bătut joc de minoritatea românească. Și cum răspundem noi? Întoarcem și celălalt obraz ba chiar ne agităm să ne desenăm ținte pe frunte ca să fie satisfăcuți azoviștii, sektoriștii și ceilalți derbedei care au făcut-o pe șmecherii cu populația neînarmată.

Revenind la sinuciderea Europei, este de neînțeles cum țări presupus a fi conduse de oameni inteligenți decid să-și taie creanga de sub picioare. Că Europa depinde de resursele rusești este una. Că, contrar obiceiurilor din celelalte conflicte, când primul lucru care se făcea era impunerea unui embargo pentru arme, în cazul de față e concurs la trimis tancuri și rachete în Ucraina, iarăși este altceva. Dar Europa, care și-a aruncat în aer industria chimică odată cu creșterea prețurilor la gaze și cu refuzul de a plăti în ruble, încearcă să interzică importurile de ciment, cărbune, îngrășăminte chimice din Rusia, lucruri de care are nevoie aproape fiecare țară din Uniune. Faptul că toate țările se îngrămădesc nu să determine cele două țări la negocieri și la deschiderea coridoarelor umanitare, la asistență pentru civili și la eventuale armistiții ci să agraveze lucrurile ne spune un singur lucru. Că există cineva care împinge, planificat, lucrurile în direcția aceasta.

sursa: Răzvan Bibire, desteptarea.ro

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Bucha

Dan Diaconu:

Bucha trebuie să o vedeți ca pe o declarație de prelungire a războiului. Pe scurt: rușii au eliberat localitatea după ce mai bine de o lună de zile stătuseră acolo. Ucrainenii au preluat-o. Două zile nu s-a zis nimic. Isteria „cadavrelor de pe stradă” a început după două zile.

Cum e posibil să stai cu cadavrele pe stradă două zile și-abia apoi să te prinzi că i-au omorât rușii? Cum e posibil să faci live-uri de lângă mașini ciuruite, dar în jurul lor să nu fie nici picătură de praf? Cum e posibil ca morții să facă cu mâna sau să se trezească după ce trece mașina? E nutreț pentru proști.

Partea proastă e în spatele operațiunii nu sunt ucrainenii, ci englezii. Întreg narativul, tot scenariul și toate filmările au fost făcute de englezi. Iar asta e declarație de război.

Ceea ce trebuie să înțelegeți e că niciuna dintre părți nu vrea să pună punct conflictului. Pe moment fiecare e mulțumit în felul său: Putin o dă cu „Maica Rusie” care trebuie apărată de invazie, papițoiul din Ucraina merge pe scenariul creării noii țări, occidentalii își ascund incompetența și problemele economice majore prin „rușii ie dă vină(sic)” s.a.m.d. Ați înțeles? NIMENI NU VREA SĂ SE TERMINE ACUM! Partea proastă e că, pe măsură ce se lungește, apar complicațiile. Și ceva mai târziu, ceea ce părea un incident care poate fi închis oricând va deveni o problemă mondială.

Vreți să știți de ce fac englezii ceea ce fac? Pentru că ei n-au nimic de pierdut: dacă Rusia moare ei câștigă, dacă Ucraina moare unii de pe la ei din ogradă se bucură, dacă Europa pică lor le e bine s.a.m.d. Chiar și dacă SUA pică ei sunt în picioare. E o mostră de perfidie specifică.

Adrian Onciu:

Cu riscul de a primi, din nou, aceleași întrebări puerile (”E bine să fii plătit în ruble?”), mă văd nevoit să-mi exprim o mică nedumerire. În calitate de jurnalist independent – dar recompensat de Moscova, în bitcoini.

În ultimele 48 de ore presa globalistă și politicienii afiliați condamnă, la unison, ”măcelul de la Bucha”. Ar fi vorba de ”peste 400 de localnici executați de forțele ruse” aflate în retragere.

Se vorbește despre ”acte oribile, genocid, gropi comune”.

Ca jurnalist, m-aș fi așteptat ca politicienii să primească mai întâi o serie de probe indubitabile și abia apoi să deschidă gura. Înțeleg că există niște fotografii și filmulețe de DUPĂ măcel. Gigi24 prezintă drept ”dovezi îngrozitoare ale masacrului din Bucha” câteva ”imagini din satelit cu o groapă comună”. Și declarația primarului ucrainean: ”Acolo ar putea fi 300 de cadavre”. Rețineți, ar putea fi. Deocamdată, nu știm.

Desigur, acuzațiile ucrainenilor pot fi întemeiate. Însă din ce-am văzut în mass-media până acum, nu rezultă nimic elocvent. Spre exemplu, un filmuleț făcut cu telefonul mobil, de către un martor al ”măcelului”, ar fi fost mai mult decât edificator. La câți morți se vehiculează din rândul civililor, se presupune că au existat și martori. Măcar unul.

Iar martorii au telefoane mobile. Va apărea vreun astfel de filmuleț?

NATO vorbește despre acte “oribile” și “absolut inacceptabile”, Germania cere să se facă lumină asupra “crimelor comise de armata rusă” împotriva civililor, în timp ce Franța spune că autoritățile ruse vor trebui să răspundă pentru aceste crime (citat din Gigi24).

Astfel de grave acuzații trebuiesc probate. Însă nu cred că putem cere un proces ca la carte (și nu o execuție sumară), din moment ce Biden l-a etichetat pe Putin drept ”măcelar” cu mult înainte de ”măcelul de la Bucha”.

p.s. Voi reveni pe măsură ce apar noi evidențe.

(continuare…)

SPIRALA SPRE DEZASTRU / O întrebare grea: cum aflăm adevărul pe timp de război? Din păcate, nu prea avem cum. Se minte în draci, pentru influențarea opiniei publice.

Populația trebuie să susțină războiul. Să fie înfierbântată. Indignată la maxim. Plină de ură la adresa cotropitorilor. Cel puțin la fel de mult ca Joe Biden. Altfel, va fi greu spre imposibil să rabde sacrificiile care urmează. Și va fi dificil să aprobe, fără rețineri, funcționarea cazanului la foc continuu. Aprovizionarea non-stop cu armament greu și cu mercenari.

Dacă nu se întâmplă nimic special pe front, avem o problemă. Războiul nu trebuie să se banalizeze. Populația trebuie ținută în priză, implicată, adusă măcar virtual în prima linie. Acolo unde vedem sânge peste tot.

Acuzațiile de genocid, de măcel, sunt de o gravitate extremă. Și au darul de a escalada tensiunile. De a forța limitele. De a face, cumva, ca războiul să iasă din granițele Ucrainei.

Opinia publică trebuie să afle cât mai repede dacă acuzațiile lui Zelensky în legătură cu ”măcelul” de la Bucha sunt susținute de probe. E nevoie de o anchetă independentă, nu doar de declarații ale primarului, poze din satelit și filmulețe cu morți care fac din mână. Ele nu sunt credibile tocmai pentru că provin dintr-o singură sursă. O sursă direct implicată în conflict.

De altfel, până și publicația The New York Times a admis că ”autenticitatea informațiilor furnizate de autoritățile din Ucraina nu a putut fi verificată în mod independent”.

Totuși, vorbim despre un orășel de 36 de mii de locuitori, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Execuția a 400 de civili (invocată de ucraineni abia la câteva zile după retragerea rușilor) nu putea trece neobservată. Ar fi imposibil să nu existe martori oculari. Să nu existe mărturii ale localnicilor, ale rudelor celor dispăruți.

Până astăzi, nu am văzut nimic concludent. Am citit reportaje de la fața locului (inclusiv pe Hotnews era unul) făcute total neprofesionist. Nu reieșea deloc dorința jurnaliștilor de a afla adevărul.

Și totuși, afirmațiile autorităților din Ucraina au fost preluate instantaneu, fără o minimă verificare. Iar de aici încolo, a venit rândul politicienilor să-și manifeste ”profunda indignare”. Și să-l pună la zid, din nou, pe măcelar.

Astăzi, profesioniștii de la Gigi24 menționează doar că au fost descoperite ”cinci cadavre cu mâinile legate la spate”, în subsolul unui sanatoriu. Și aduc drept ”probe beton” niște imagini din satelit. Cum orășelul Bucha se află acum în mâna autorităților ucrainene, ar fi fost doar o chestiune de ore ca observatori independenți să aducă, în sfârșit, niște dovezi lămuritoare. Concludente.

Încă o dată: acuzațiile de ”genocid și măcel” sunt de o gravitate extremă. Escaladează la maxim conflictul. Ele trebuie lămurite rapid. Cu probe indubitabile.

Deocamdată văd doar o ceață densă. Aștept să se ridice. Altfel, există riscul să apară noi și noi astfel de ”incidente”, care să inflameze spiritele și să ducă războiul până într-un punct fără ieșire.

Suntem la doar câțiva pași de catastrofă. Iar politicienii tratează totul cu o superficialitate criminală.

Paul Bașotă:

Știați că pe 1 aprilie a fost ziua internațională a păsărilor? Nici eu. Am aflat… de pe contul consiliului local din Bucea, Ucraina. Pe 1 aprilie, contul a postat mesajul video al primarului: “Ziua de 31 martie rămâne în istorie ca ziua eliberării orașului Bucea”. Nimic despre nici un genocid. Până pe 4 aprilie, consiliul a postat vreo duzină de alte mesaje, multe poze, un video, clipul poliției naționale de pe 2 aprilie. În imagini se văd distrugeri de război, dar nicăieri vreun cadavru!

Deci trupe speciale ale poliției intră în oraș pe 2 aprilie, filmează pe străzi, și n-au nimic de zis de cei 400 de morți, care de fapt nici nu se văd nicăieri? Știrea că ar fi avut loc un genocid apare brusc pe cont, pe 4 aprilie! La 4 zile după retragerea rușilor! Iar pe 1 aprilie, consiliul posta despre… ziua internațională a păsărilor! Ce s-a întâmplat de pe 31.03 până pe 04.04? Cine sunt cei morți? Armata rusă nu mai era în zonă.

Răzvan Bibire:

Ca sa lamurim cu “masacrul” de la Bucea…

Pe 30 martie, rusii se retrag.

Pe 1 aprilie, primarul din Bucea anunta “eliberarea” orasului:

“31 martie va intra în istoria așezării noastre și a întregii comunități teritoriale ca o zi a eliberării de orcii ruși, ocupanții ruși ai așezărilor noastre de către Forțele noastre armate ale Ucrainei”. “Astăzi afirm că această zi este fericită, o mare victorie a Forțelor noastre Armate în regiunea Kiev. Cu siguranță vom aștepta și vom face totul pentru a obține o mare victorie în toată Ucraina.” https://www.pravda.com.ua/rus/news/2022/04/1/7336396/

Nici un cuvant despre vreun masacru.

Pe 2 aprilie, trupele speciale ale Politiei Nationale intra in Bucea. Se filmeaza pe strazile orasului. Nici o imagine cu cadavre, nici un cuvant despre masacru:

“Echipa Swat a Poliției Naționale a început o operațiune de curățare a orașului Bucha de lângă Kiev. În prezent, în oraș lucrează Regimentul Combinat de Poliție Națională Safari, care include reprezentanți ai unităților speciale de poliție, luptători KORD și Thor, precum și specialiști ai serviciului de explozibili. Poliția face tot posibilul pentru a restabili ordinea în teritoriile eliberate, astfel încât localnicii să se poată întoarce în orașul natal cât mai curând posibil. Oamenii legii inspectează fiecare curte și adăpost, comunică cu oamenii și ajută localnicii. Cetățenii care au fost nevoiți să îndure ororile ocupației oferă o asistență maximă forțelor de ordine”.

Fotografiile arată că localnicii se plimbă pe străzile orașului, în ciuda unei operațiuni speciale de poliție. Una dintre fotografii arată un rezident îmbrățișând un apărător ucrainean. https://www.pravda.com.ua/rus/news/2022/04/2/7336657/

Filmul de 8 minute este si pe YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=Z7yIyNBMpQY

Pe 3 aprilie se anunta masacrul din Bucea.

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry