Arhive categorii: OctavianRacu

Scopul procesului electoral

Dincolo de prostiile predate la facultate, să înțelegem sensul procesului electoral – a fost conceput nu pentru a reprezenta pe cineva, ci pentru a evita schimbarea puterii prin violență.

Dacă în trecut monarhul sau dictatorul sfârșea decapitat sau spânzurat, cu haos și anarhie pe străzi, în “procesul democratic” puterea poate fi preluată printr-o simplă manipulare a opiniei publice, fără pistoale și tancuri. Frica de violență, iată care a fost motivul adevărat al adoptării votului. Problema este că în trecut autocratul se temea pentru capul său, atunci când se confrunta cu furia poporului, azi nu riscă cu nimic. Ce a riscat, spre exemplu, Ceaușescu și ce riscă Iohannis?

Totodată, procesul electoral reprezintă un ritual și o mitologie, care are drept funcția de a degaja energiile negative (cel rău este pedepsit) și de a oferi o speranță iluzorie în ziua de mâine. Cele două funcții asigură funcționalitatea sistemului și evită tot felul de scenarii revoluționare.

Așadar, democrația electorală are, în primul rând, o funcție sedativă, de a împiedica orice răsturnări de stiuație. Iată de ce cu timpul masele, chiar dacă sunt sedate, devin tot mai deprimate. Ele simt că toată această scamatorie nu mai reușește să le elimine starea de insatisfacție.

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, această criză a elitelor va aluneca spre autocrații și militarism. Lumea va obosi, pur și simplu, de clovni, blonde, senili și tot felul de infantili mâncători de muci și cu chiloței roz. Nu pentru că așa aș vrea eu să meargă lucrurile, ci pentru că e un proces absolut firesc, natural și inevitabil.

Octavian Racu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry
11

Despre mercenarii din Ucraina

Ceea ce nu prea cunoaște publicul din Europa este că majoritatea grupărilor naționaliste din Ucraina sunt profund eurosceptice și anti-NATO. Nu e niciun secret, poziționările lor pot fi văzute în documentele doctrinare. Rusia e privită mai curând ca un inamic temporar, de conjunctură, care ar amenința statalitatea ucraineană. Vestul e privit ca aliat în aceste cercuri doar atât timp cât oferă arme în conflictul cu rușii.

Însă, dacă la un moment dat Rusia va înceta să mai fie privită în Ucraina ca inamic, toată această alimentare masivă cu arme și tehnică s-ar poate întoarce dur împotriva Occidentului și a politicienilor pro-occidentali. Exact așa cum s-a întâmplat și în cazul grupărilor islamiste în trecut, cum ar fi înarmarea mujahedinilor de către americani în Afganistan împotriva URSS. Și nu e vorba doar de naționaliști ucraineni, ci despre mai multe grupări similare din toată Europa.

O bună parte a naționaliștilor europeni nu merg în Ucraina pentru că ar fi solidari cu ucrainenii, ci doar pentru a obține experiență de luptă și abilități necesare. Oare cineva e atât de naiv să creadă că radicalii germani, care visează să răstoarne regimul liberal-democrat din țara lor, sunt mânați de dorința de a salva valorile euro-atlantice?

De altfel, nucleul grupărilor naționaliste ucrainene nu s-a copt în cluburi cultural-istorice, ci în multitudinea de conflicte locale: în Transnistria, Cecenia, Serbia etc.

Cunoștințele acumulate în Ucraina pentru mulți ar putea deveni “utile”, la un moment dat, undeva prin Germania, Franța, Italia, într-un viitorul nu prea îndepărtat, atunci când vremurile vor deveni tulburi. Și ele vor fi.

Efectul economic al crizei din Ucraina este acum o chestie minoră. Mai grave vor fi consecințele înarmării și atragerii mercenarilor din toate părțile lumii. Mai ales în cazul mercenarilor motivați ideologic.

Octavian Racu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry