Arhive categorii: DanDiaconu

Oare cât vor mai putea să sufere?

Vă puteţi da seama despre cât de oribile sunt restricţiile introduse de europeni uitându-vă la televizor unde până şi propagandiştii precum Chireac s-au apucat să critice. De fapt, respectivele critici sunt tot un soi de servilism deoarece au ca scop transmiterea către populaţie a unui mesaj de liniştire de genul „la noi nu va fi aşa”. Zău?

Dar s-o luăm treptat. Voi începe cu Grecia, unde situaţia mi se pare extrem de gravă şi unde cred că e nevoie de o actualizare pentru publicul de aici. V-am povestit în vară despre scandalul ascultărilor telefonice şi despre cum s-a instaurat nulitatea de Mitsotakis în funcţia de dictator de facto. Cu toate că scandalul respectiv a îngrozit clasa politică, iată că Mitsotakis e în continuare pe poziţie. Spre deosebire de noi, unde UE punea batista pe ţambal în cazul ticăloşiilor securistice ale regimului băsescu, la greci europenii au reacţionat chiar violent, trâgându-l în repetate rânduri de urechi pe Mitsotakis. Aiurea, pe ticălos nu-l doare nicăieri! În prezent întreaga clasă politică a Greciei, inclusiv aliaţii săi sunt împotriva sa, dar Mitsotakis nu cade. Spectaculos, nu-i aşa?

Cei care au citit articolele mele anterioare ar putea rămâne cu impresia că, odată prins cu mâţa-n sac, Mitsotakis s-a cam dat la fund. Aiurea. E mai viu ca oricând. Iar legislaţia pe care a pus-o la punct e în continuare nemişcată, dar, aşa cum veţi vedea, ea „evoluează”. E noul stil democratico-european de a conduce: punând teroarea şi mai mare ca strategie de vindecare pentru teroarea descoperită.

Prima chestie care a surprins pe toată lumea a fost continuarea achiziţiei de către guvernul Mitsotakis a vaccinurilor pentru … tulpinile vechi de COVID. Adică nu doar că făceau rău, acum vaccinurile din noua tranşă achiziţionată sunt pe faţă inutile, având aceleaşi efecte dubioase asupra oamenilor. Ciudat, nu-i aşa? Staţi puţin că nu e totul!

În Grecia, în urma vaccinării forţate, mortalitatea a crescut oficial cu 25%! Cu toate acestea există în continuare Comitetul Naţional de Imunizare(CNI) care recomandă vaccinarea. Recomandă e un fel de-a o spune deoarece treaba are iz de obligativitate. Şi nu doar aşa, ci cu toată teroarea de rigoare. Ieri Mitsoytakis a dat spre consultare publică o lege prin care reintroduce teroarea COVID. Practic revine certificatul de vaccinare, restricţiile îşi reiau locul în societate cu toată nebunia aferentă. Tot, absolut tot, în condiţiile în care nicăieri în lume – cu excepţia Chinei şi a câtorva dictaturi asumate – nu mai există vreo restricţie. Iar ca să fie treaba treabă, se recomandă atât vaccinarea pentru tulpinile vechi, dar şi înţeparea cu actualizarea pentru Omicron, cea testată pe opt şoareci. Cum vi se pare?

Toate aceste nebunii apar în condiţiile în care Grecia e penalizată energetic extrem de dur de către ruşi prin tăierea accesului la gaze. În conflictul ruso-ucrainean Grecia şi-a pierdut practic integritatea militară prin cedarea absolut aiuristică de arme către Ucraina. E ceea ce ruşii au resimţit ca pe un cuţit înfipt în spate, dând drumul restricţionării gazului, restricţie pe care turcii o execută cu voioşie.

Şi pentru că am amintit de turci, vă spun că e pe cale să avem un nou „accident” de tip Cipru. Turcii pot profita acum de înapoierea militară a Greciei pentru a le mai lua nişte insule. Iar vinovat pentru toate acestea este Mitsotakis. Dar să nu divagăm de la criza energetică. Vă întrebaţi cum va fi pus la punct diktatul european în ceea ce priveşte aşa-zisa economisire? Vă spun eu: prin teroare.

Deja s-au anunţat restricţii puternice în ceea ce priveşte încălzirea cu gaz. Practic grecii nu mai au gaz, astfel încât proprietarii de centrale trebuie să schimbe arzătoarele, înlocuindu-le cu unele pe petrol. OK, e o chestie deosebit de costisitoare. Când adjunctul ministrului de Interne – Selios Petsa – a fost întrebat ce vor face oamenii care nu au bani să-şi schimbe arzătoarele, a răspuns ferm: vor muri!

Asta nu e totul întrucât vor fi şi restricţionări puternice ale energiei electrice. Trei sau patru ore pe zi, în perioadele de vârf, Grecia se va cufunda în întuneric. Nu-i vorba doar de iluminatul stradal care va fi tăiat oricum, ci de populaţie, alături de întreaga economie. Mai ţineţi minte cum sufeream pe vremea lui nae Nicu? Ei bine, pe-atunci se oprea doar câte o oră. Aveţi habar ce înseamnă patru ore zilnic fără curent?

Dar nebunia nu se opreşte aici. Măsurile poliţieneşti vor fi duse la extrem. Guvernul Mitsotakis a demarat instalarea de contoare inteligente care efectiv vor monitoriza populaţia. Imaginaţi-vă că un asemenea contor va transmite în timp real ce anume echipament consumă în casă şi cât. De ce se pun asemenea aparate de supraveghere? Simplu: pentru a se crea bazele amendării celor care nu respectă „sfânta” lege europeană a economisirii. Ai uitat lumina aprinsă? Contorul ştie, transmite şi te trezeşti amendat!

Şi pentru că am ajuns la acest capitol, să recapitulăm puţin ce propuneri există în restul ţărilor. Probabil deja toată lumea ştie povestea cu Elveţia, unde te paşte puşcăria dacă-ţi faci mai cald în casă. Mulţi spuneau că legislaţia e inaplicabilă. Naivi! Ţi se poate măsura temperatura din afara casei, cu ajutorul camerelor de termoviziune. Şi ca să fie treaba treabă, înţeleg că sunt firme care deja pun la punct camere de supraveghere care detectează automat „infractorii căldurii”pentru ca apoi să să alerteze poliţia. Dar vă veţi întreba dacă poate poliţia să-ţi intre în casă? Iată un nou amănunt pe care nu-l cunoaşteţi: poliţia elveţiană are codurile cheilor de intrare de la toate imobilele! Dacă vreţi să aveţi o experienţă interesantă, încercaţi să faceţi copia unei chei la o firmă specializată. În afară de faptul că vă va costa între 50 şi 100 de franci, n-o veţi putea face decât dacă locuiţi în Elveţia şi … prezentaţi actele de închiriere sau proprietate. Nu-i frumoasă democraţia?

La fraţii nemţi deja nu mai e nevoie de chestii sofisticate întrucât căldura ţi-o dă un Nicuşor Dan local. Dacă ţi-a fixat 19 grade, poţi fi sigur că acea temperatură nu va fi sub nicio formă depăşită. Iar în ceea ce priveşte consumul de energie electrică, din nou, se rezolvă prin chestii clasice: dacă ai depăşit plafonul recomandat, luna viitoare vei consuma mai puţin, altfel ţi se taie curentul. Înţeleg că încă nu a intrat reglementarea, dar cu siguranţă că aşa va fi.

Demenţa duşului în doi e şi ea în aceeaşi cheie. Poate cineva să monitorizeze dacă se fac duşuri single? Evident că da. Se ştiu consumurile istorice de apă, astfel încât se va „recomanda” o scădere cu 25%. Şi iată cum transformă totul în plăcere! Frumos, nu?

Măsurile demente propuse de Bruxelles şi de statele membre n-au limită. Şi nici n-au vreo perspectivă a unei ieşiri. Ceauşescu ne punea să economisim promiţându-ne că atunci când vom avea capacităţile de producţie necesare, totul va fi la discreţie; iar economia o făcea pentru a nu importa. Acum europenii vin cu o legislaţie şi mai nebună, dar fără nicio speranţă de ieşire din situaţia actuală!

Apoi avem, în aceeaşi temă, mâncatul de greieri, furnici, lăcuste şi alte nebunii. Cică sunt bune pentru sănătate. Mai mult, în diverse ţări s-au apucat să le dea copiilor la şcoală, pe şest, mâncare din gândaci. Cică pentru a se obişnui întrucât ăştia bătrâni nu pot fi convinşi. Sunt mai multe studii care arată caracterul toxic al consumului de insecte. În special chitina – componenta cheie a exoscheletului insectelor – care-i dovedită ca fiind cancerigenă. Ca să nu mai vorbim despre numeroşii paraziţi transportaţi de insecte. Dar la ce credeţi că lucrează acum „ştiinţa”? Aţi ghicit: se publică pe bandă „studii” conform cărora chitina ar avea proprietăţi … anticancerigene. Frumos, nu? Doar ne amintim cum în SUA anilor 60 „doctorii recomandau fumatul”.

De fapt, toate chestiile pe care le vedem, toate abuzurile inimaginabile – din punctul nostru de vedere – sunt cât se poate de normale acolo şi sunt acceptate cu capul plecat. Cei care au avut o viziune strâmbă asupra aşa-zisei democraţii occidentale am fost noi. Ne-am lăsat vrăjiţi de faptul că ai liberatatea de exprimare în condiţiile în care nu te ascultă nici naiba, dar am uitat să privim cu atenţie la modul în care arată cu adevărat treburile acolo.

Nu trebuie să vă speriaţi. Trebuie însă să conştientizaţi că suferinţa occidentalilor e abia la început, iar ceea ce se pune acum pe tapet este o dicatură crâncenă. Că-i va spune comunism sau nu, puţin contează. Şi, dacă vreţi punctul meu de vedere, vă voi spune că Occidentul o merită pe deplin! Nu-mi fac probleme că vor suferi, la fel cum nici ei nu şi-au făcut probleme că noi eram realmente deformaţi de o idelogie aberantă. Şi, după ce ne-am eliberat de acel coşmar, în loc să-şi facă datoria de a ne ajuta, ne-au jefuit într-un mod barbar.

N-am nicio milă pentru Occident. Să moară, să se zabtă în cele mai groaznice chinuri pentru că îşi merită purgatoriul. Singura mea teamă este aceea de a nu ne lăsa duşi în prăpastie odată cu ei. Să-i lăsăm să se prăbuşească. O merită! Noi am trecut prin asta, să treacă şi ei!

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Un zbor misterios

Un avion ucrainean care căra armament din Serbia în Bangladesh s-a prăbuşit lângă Kavala(la Elefteroupuli), adică aproape în grădina mea :). Ca să înţelegeţi mai bine, pe-aici nu se petrece mai nimic. În afara imbecilismului autorităţilor, talk show-urile sunt populate exact ca-n ţară cu tot felul de comentaci de profesie care se ceartă pe absolut orice temă. În aceste condiţii, orice eveniment care se petrece e pâine pentru semi-jurnaliştii care populează presa elenă. Şi, cu toate acestea, nu se zice mai nimic. Mă rog, sunt reportaje, dar cam slăbuţe. Că s-a neutralizat zona, că nu se permite accesul publicului, că s-ar fi găsit cutia neagră s.a.m.d.

Avionul a raportat iniţial că vrea să se întoarcă în Serbia din cauza unor probleme tehnice. Manevra de întoarcere s-a făcut undeva lângă Athos(vezi imaginea). După aceea a raportat probleme la un motor(nr. 4) şi a solicitat o aterizare de urgenţă. Grecii i-au dirijat către Kavala, însă avionul a căzut înainte de a putea ateriza controlat, rezultând o explozie similară unei ciuperci nucleare. Cel puţin aşa spun cei care-au văzut explozia. Nu-i greu de imaginat ce s-a întâmplat acolo în condiţiile în care avionul era plin cu muniţie. Mai mult, pe o suprafaţă întinsă s-a răspândit un praf alb de origine necunoscută.

Cam acestea sunt datele problemei. Clar? Nu, nu-i deloc clar. Întrebarea care-mi vine instantaneu în minte este ce naiba căuta un cargo ucrainean să transporte arme produse în Serbia? Pentru cei care nu au habar de comerţul cu arme poate părea o bagatelă, la urma urmei şi armele sunt tot nişte mărfuri, nu-i aşa? Ei bine, nu! Pentru a transporta arme, ai nevoie de o anumită certificare atât din partea statului sursă, cât şi din partea destinatarului. Această certificare nu e o hârtie simplă. În primul rând trebuie să fii verificat de securiştii statului sursă, care trebuie să se asigure că poţi păstra secretul transportului. Mai mult, echipajul este verificat deoarece nu vrei ca pe perioada zborului să se umble în bulendrele pe care le transporţi. Ceva similar e şi la destinaţie. Ăia trebuie să se asigure că totul e confidenţial. De aceea, de cele mai multe ori, transportul de arme îl faci ori cu contractori locali, ori – în cazuri mai rare -cu unii ai statului destinaţie.

OK, totul e limpede însă nimeni nu-şi pune problema ce naiba caută un cargo ucrainean în toată afacerea asta? De fapt, fix aici e problema. Pentru sârbi, ucrainenii sunt practic duşmani. Asta deoarece Serbia este partenerul ruşilor. Ca să înţelegeţi mai bine situaţia vă întreb dacă v-aţi putea imagina un cargo rusesc transporând arme româneşti către Polonia. Sau invers. Evident că nu, e un nonsens. Aşa că transportul către Bangladesh este cusut cu aţă albă. 

Însă întrebarea esenţială este cu totul alta: ce anume a transportat aeronava ucrainenă înainte de acest transport??? Aici e punctul nevralgic asupra căruia ar trebui să meditaţi. Personal am o bănuială cât se poate de rezonabilă. De fapt, nu zborul Nis-Amman-Riad-Dhaka este cel interesant, ci zborurile anterioare. De altfel asta se vede din faptul că în tot traseul prezentat autorităţilor greceşti ceva este extrem de neclar: de ce avea avionul nevoie de cele două escale intermediare? Nu-i logic! Autonomia unui Antonov 12 este de 5700 km. A face două escale la o distanţă de 1300 km una de cealaltă este cel puţin ciudată. Asta dacă nu ar fi trebuit să lase niscaiva „marfă” pe-acolo. Logic ar fi fost ca Antonovul să facă o singură escală la Riad. 

Aşadar, totul e destul de dubios. Părerea mea este că zborul acesta este doar o acoperire a ceea ce ucrainenii au transportat înainte. Dar care-au fost zborurile anterioare? Ei, aici e ceva dubios. Pe 14 execută un transport Marseille-Kiev, urmat, în aceeaşi zi, de unul Kiev-Paris şi-apoi imediat de unul Paris-Sarajevo. De la Sarajevo merge la Belgrad şi în aceeaşi zi ajunge la Ankara. De la Ankara ajunge la Nis, locul de unde va porni în ultima sa expediţie.

OK, întrebarea e ce anume puteau transporta ei de-acolo pe direcţia „frântă” Kiev-Belgrad? Părerea mea e că arme? Ce fel de arme? Probabil arme donate de Occident de care ar fi interesaţi „partenerii” ruşi. Sună ciudat, nu? O să vă întreb însă altceva: de ce credeţi că ar lăsa oficialii de la Kiev asemenea arme pe mâna soldaţilor lor? Aceştia, după cum s-a văzut, le vând ruşilor aproape pe gratis. Nu le trebuie decât bani graşi de buznar şi o ieşire ca „refugiat ucrainean” prin ţările baltice sau prin cele nordice. Iar ruşii fix asta le dau. Aşadar, de ce-ai da pe gratis răcanilor când tu, acoperit de securiştii tăi, poţi face afaceri la nivel mare cu ruşii prin proxy-ul sârbesc? 

Asta, dacă vreţi, este noul circuit al armelor în natură. Vestul e pe cale să prăbuşească lumea pentru „a salva” Ucraina, iar oficialii de-acolo, ştiind ce urmează, îşi văd de bunăstarea lor. Altfel cum naiba să-şi cazeze soţiile sau gagicile la hoteluri de lux pe perioade nelimitate?

Update:

* Praful alb nu este mortar sau ghips aşa cum au informat autorităţile, ci fosfor alb care, oxidat de atmosferă, se transformă în pentoxid de fosfor, care este … un praf alb!  

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Planul Ucraina şi restul măscărilor globaliste

Ieri, pe Telegram, am anunţat că Gazprom a întrerupt gazele către o serie de ţări europene invocând „forţa majoră”. Aşa cum am spus şi acolo, invocarea forţei majore este justificată de războiul din Ucraina şi de îngheţarea activelor ruseşti din străinătate.  În realitate, stoparea gazelor a fost făcută selectiv pentru încălcarea embargourilor impuse de Rusia. Germania a dat gaze Poloniei, iar Grecia a dat Bulgariei. Iată motivul principal pentru care cele două ţări au rămas fără gaz rusesc. În cazul Greciei situaţia nu e atât de disperată. La nemţi însă e jale întrucât riscă să pice întreaga industrie chimică şi apoi, rând pe rând, hălci întregi din economia ţării.

În teren situaţia aparent e echilibrată, cu armata rusă rămasă în continuare pe poziţie aparent statică în estul Ucrainei. Sunt câteva bătălii cheie de care depinde soarta întregului război. Disperarea de partea ucraineană, îi împinge la gesturi necugetate. Aşa cum am mai spus, ultim şansă(strict ipotetică însă) a Ucrainei este un contraatac devastator pentru ruşi. Poate fi acesta organizat? Ucrainenii cred că da şi speră să dea lovitura acolo unde i-ar durea pe ruşi cel mai tare: în Crimeea. Doar că avertismentele primite sunt dintre cele mai dure. E de remarcat în acest sens declaraţia lui Medvedev care-a spus punctual că: Dacă podul din Crimeea este lovit de forțele ucrainene, atunci ziua judecății va veni pentru toți. De asemenea, Medvedev a spus că orice stat – precum Ucraina şi statele NATO – care consideră că Crimeea nu este rusă este o ameninţare sistemică pentru Rusia. Iar asta deja e aproape o declaraţie făţişă de război la adresa NATO!

Deja s-a trecut într-un alt registru. Dacă până acum Rusia vorbea despre eliberarea estului, acum vocile care susţin ocuparea întregii Ucraine sunt tot mai auzite în zona superioară a politicii ruseşti. Oricum ai privi lucrurile, observi că circarul de la Kiev a împins ţara într-un dezastru fără precedent. Disperarea sa maximă l-a făcut să demită oficiali de rang înalt şi esenţiali pentru structura puterii de-acolo pe motiv de … pro-rusism. Este cât se poate de evident că totul alunecă într-o zonă hilară, chiar dacă pe teren situaţia e tragică. E imposibil să-ţi acuzi acum prietenul din copilărie că e penetrat de ruşi. Mă rog, asta e situaţia. Zelenskyi însă intră într-un nou scenariu, anume cel al eroului trădat de apropiaţi. Circarul vrea să iasă cu fruntea sus din scenă şi de aceea acum îşi ţese sfârşitul fastuos. Pentru el e esenţială ieşirea glorioasă astfel încât să se poată bucura fără probleme de sumele imense pe care le-a depozitat în străinătate. 

Care-i totuşi adevărul despre Ucaina? De ce a intrat în această poziţie nebunească? Aşa cum Sri Lanka a intrat în rahat strict din cauza politicilor WEF aplicate absolut aberant, la fel s-a întâmplat şi cu Ucraina. Pe scurt, situaţia era următoarea: conform „Acordului de la Minsk”, autorităţile ucrainene trebuiau să acorde autonomie regiunilor estice(atenţie, autonomie, nu independenţă), să-şi asume obligaţiile faţă de populaţia de acolo(de exemplu plata pensiilor) şi să înceteze focul. Atât. Nici mai mult nici mai puţin. Asta în condiţiile în care acele regiuni deja erau în afara Ucrainei. Acordul de la Minsk n-a fost impus de cineva, ci a fost semnat de ucraineni, prin preşedintele de atunci, Petro Poroşenko(miliardarul care acum, bărbăteşte, priveşte războiul de la Londra!). De ce nu s-a pus totul în aplicare? Pentru că forţele externe – prin intermediul WEF – au venit cu alt plan, anume „Ucraina 2030”. 

Planul consta în declanşarea unui conflict cu Rusia în care statele occidentale să sprijine prin spate Ucraina. În acest conflict Rusia urma să piardă bătălia, iar statul rus să fie atât de slăbit încât, la conferinţa de pace, să accepte împărţirea sa în cel puţin trei state independente: unul asiatic, unul european şi unul „de mijloc”, situat între cele două. Astfel, de pe urma acestei dezintegrări masive, câştigul Occidentului ar fi fost imens, iar răsplata pentru Ucraina ar fi fost transformarea sa într-o zonă prosperă, hiper-tehnologizată s.a.m.d. Paşii punerii în aplicare a planului au început prin spălarea creierului populaţiei. Cum? Prin filme şi propagandă, în care elementul central a fost serialul „Sluga Poporului” al cărui erou principal este comediantul aflat în funcţia de preşedinte al Ucrainei. E greu de imaginat cum un popor poate fi prostit într-un asemenea hal, însă funcţionează. Pe noi n-ar trebui să ne mire, mai ales când vedem cum prostimea este spălată pe creier cu subproducţii de genul „Las Fierbinţi”.

După alegerea lui Zelenskyi, consilier şi principal sfătuitor i-a devenit Alexei Arestovici, interfaţa WEF cu Ucraina. Practic principalul conducător al Ucrainei este Arestovici, cel care ia deciziile importante. Zelenskyi e doar păpuşa din faţă. Împingerea Ucrainei în război s-a făcut prin provocarea făţişă a Rusiei, între care cea mai evidentă a fost ameninţarea aderării peste noapte la NATO. Astfel Rusia a început operaţiunile militare – dorite de ucraineni şi de cei din spatele lor – pentru punerea în aplicare a Acordului de la Minsk. Reţineţi: în toată perioada de la lovitura de stat instrumentată prin „Revoluţia Portocalie” şi până la începerea ostilităţilor, armata Ucrainei a fost instruită la standarde NATO în SUA, Franţa şi în bazele NATO din Germania. Practic Rusia a fost pusă în faţa unui război cu NATO. 

Personal cred că devianţii de la WEF au greşit din nou socoteala şi, la fel ca-n Sri Lanka, au dat-o-n bară grav. Mai devreme sau mai târziu acest război îşi va vedea sfârşitul şi atunci vom constata cine a avut dreptate. Vă reamintesc faptul că din acelaşi experiment al „bunăstării digitale” face parte şi Letonia, ţară extrem de lăudată pe la toate conferinţele globaliste. Gradul de digitalizare al Letoniei este extrem de mare, însă asta n-o duce cine ştie unde. Din punct de vedere al PIB-ului per capita se situează undeva la mijlocul clasamentului, puţin deasupra României şi sub ţări ca Grecia, Ungaria, Polonia s.a.m.d. Iar pe măsură ce procesele digitale se tot automatizează, proiectul de digitalizare pentru digitalizare se va dovedi un eşec total, conducând economia – inexistentă de altfel – în colaps.

Demenţa devianţilor de la Davos pur şi simplu nu mai are limită. Acum împing în faţă „dezastrul climatic”. Ca să înţelegem de ce e vorba de o demenţă fără absolut nicio bază ştiinţifică o să vă readuc în atenţie câteva elemente de dată recentă. Circul cu pandemia a transformat planeta noastră într-una liniştită aproape total. Fabricile s-au oprit, consumul a scăzut, poluarea a ajuns aproape la zero. Timp de doi ani economia a fost ştrangulată funcţionând la nivel de avarie. Chiar şi acum, nebunia politicii „COVID zero” exercitată în China ţine practic la pământ cea mai mare economie industrială a lumii. OK, deci în condiţiile acestea vii tu, cretin de la Davos, şi-mi spui că trăim un dezastru climatic? Înseamnă că eşti un dobitoc dacă te apuci să crezi o asemenea aberaţie! Păi dacă după ce ai oprit toată economia mondială nu s-a întâmplat nimic, ce-ar trebui să mai facem noi? Să ne sinucidem? Cred că nici asta nu e bine deoarece s-ar putea să emitem în atmosferă dioxid de carbon şi foarte mult azot. Ştiţi, acel azot cu care „poluează” fermierii olandezi. 

Măştile încep să cadă. Demenţa celor de la butoane, nebunia acestora demnă de un super-Nero, vine de la faptul că simt cum absolut toate planurile lor degenerate încep să cadă. Au încercat să prindă lumea în cătuşe cu corectitudinea politică, au continuat cu forţarea impunerii unor grupuri cât mai marginale şi, dacă e nevoie, chiar să inventeze unele, au strâns toţi păduchii planetei şi i-au înrolat în desanturi de presiune. Aşa au apărut în prim plan urlători de profesie, nebuni pe care trebuie să-i respecţi, degeneraţi care-ţi bat obrazul şi tot felul de hidoşenii care în trecut populau periferia societăţii. Au făcut presiune, o perioadă a mers, dar s-a dus. Apoi au invadat cu politica ecologică. În prezent au ajuns chiar să modifice hărţile meteorologice şi să prezinte temperaturi normale cu roşu închis, de ai impresia că s-a revărsat iadul pe pământ.

Se vorbeşte despre secetă, însă oamenii pe care-i cunosc în Ministerul Agriculturii îmi spun toţi că e vorba de secetă în câteva zone punctuale, nicidecum la nivelul ţării. De altfel, pentru a reduce recolta de grâu, s-au pretat la a da foc lanurilor. Nu există justificare pentru acele incendii! Spune cineva că operaţiunea de incendiere este, între altele, menită a micşora recolta României pentru a favoriza exportul grâului din Ucraina? Hop, iată o chestie pe care n-o spune nimeni. Vedeţi că mediile temperaturilor de anul acesta sunt mai mari decât cele de anul trecut, DAR MAI MICI DECÂT CELE DE ACUM DOI ANI!!! Pe-atunci nu se vorbea despre „încălzirea globală”.

Lacul Amara a secat, vedem pe toate posturile! Fals, n-a secat Lacul Amara, ci Balta Amară din judeţul Buzău. Lacul Amara este cel din Ialomiţa care-i la locul lui! Totuşi, veţi spune, a secat un lac, lăcușor sau ce-o fi. A secat. OK, dar v-aţi întrebat de ce a secat? De secetă? Aiurea! A secat din două cauze: pe de o parte, cursul râului Buzău – care alimenta lacul – a fost mutat cu câţiva kilometri mai departe. De asemenea,  afluentul Buzoel, cel care a ducea apa din ploi şi din topirea zăpezilor, de asemenea a fost canalizat şi n-a mai ajuns în lac. Astfel, principalele surse de apă ale lacului au fost închise şi, în mod logic, lacul a secat! Nu-i niciun secret motivul, doar „ordinul pe unitate” vă face să nu vă uitaţi spre adevăr!

Probabil, în final, va cădea şi cortina aceasta falsă lăsându-i pe globalişti în „hainee cele noi ale împăratului”. Eu, de când mă bat cu propaganda, sper să se întâmple cât mai curând deoarece deja aerul a devenit irespirabil. Şi nu de la încălzire!

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Democrație

Alina Lipp, jurnalist german care a raportat atrocitățile comise de armata comediantului pitic în estul Ucrainei, a fost săltată imediat ce a revenit în Germania, trezindu-se într-un haos total.

Nu mai are acces la banii din bancă și, în plus, e acuzată de ceva ce nimeni nu înțelege (suport al operațiunii militare ruse). Poate părea de râs, dar femeia aceasta nu doar că nu-și poate lua nici măcar mâncare, dar riscă 3 ani de pușcărie!

O mai țineți minte pe ucraineanca aceea de la Moscova care a protestat împotriva războiului din Ucraina în timpul unui jurnal TV de la cea mai urmărită stație din Rusia? Ok, Tiranul Putin i-a dat o amendă care e echivalentul a 500 EUR.

În schimb, în democratica Germanie, ăștia te belesc cu totul. Îți iau tot și când ai impresia că s-a terminat te trezești băgat la bulău. Frumos!

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Ursul si tehnica sovietică

N-am putut să înțeleg până acum de ce Rusia luptă cu tehnica sovietică și de se tărăgănează atât confruntarea din Ucraina. Am întrebat cu nedumerire în stânga și-n dreapta, primind tot felul de explicații, unele surprinzător de superficiale, altele de-a dreptul năstrușnice.

Un amic, cu destule cunoștințe în zona militară (inclusiv rusă) mi-a dat o explicație care m-a cam lăsat cu gura căscată. Așadar, spune el, interesul principal al Rusiei nu este cucerirea Ucrainei – care oricum e o formalitate – ci antrenarea armatei într-un conflict real. Armele din perioada sovietică oricum nu mai sunt de actualitate, urmând să fie distruse. Utilizarea lor în teren înseamnă, în realitate, costuri zero pentru statul rus. Singurele intervenții cu echipament modern se fac acolo unde raportul de forțe e aproximativ egal sau în cazul armelor moderne care mai intră pe mâinile ucrainenilor.

Practic, se folosesc de război pentru a-și scoate armata din amorțire. Ceea ce nicio țară nu a făcut până acum. Din punctul de vedere al victimelor, rapoartele reale arată – la nivelul ciocnirilor efective – un număr mai mic de victime decât în Siria. Ceea ce înseamnă că armata se descurcă bine în teren. Sau că se controlează destul de strict raportul de forțe în confruntările directe.

OK, poate că are sens, dar care-i totuși motivul pentru care faci asta? Aici amicul meu îmi spune că Rusia se pregătește pentru mai multe confruntări directe cu vecinii pentru a-și asigura securitatea teritoriului. În clipa de față ni se pare că un război al Rusiei cu un membru al NATO este imposibil datorită „articolului 5” al Tratatului. Aiurea! Rusia nu poate dispărea decât în condițiile în care dispare întreaga lume. Iar un asemenea cataclism este exclus din start. Așadar, mai mult sau mai puțin, un război cu un aliat NATO se va da similar Războiului din Ucraina. Doar că la un alt nivel tehnologic. Însă abilitățile luptei în teren vor fi necesare, iar armata Rusiei va fi pregătită.

Oricum, cineva ar trebui să-i felicite pe cei care au scos ursul din hibernare! Pare că au fost foarte deștepți.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Începe marele jaf european!

Pe la începutul pandemiei, România a încercat să se aprovizioneze cu materiale sanitare care erau necesare. S-au comandat măşti, ventilatoare şi alte prostii. Ei bine, atunci s-au întâmplat nişte chestiuni reprobabile, trecute cu vederea rapid de conducerea trădătoare a ţării. Mai ţineţi minte cum Germania a arestat pur şi simplu un avion de-al nostru care avea ventilatoare în el, rechiziţionând toată marfa? Sau cum Franţa a pus mâna pe un avion cu măşti chirurgicale? Ambele ţări au spus că jaful practicat la drumul mare a fost un fenomen normal justificat de starea de urgenţă. Se pare că aţi uitat mult prea repede. Evident, în aceste evenimente vina principală o au trădătorii din capul ţării care au pus instantaneu batista pe ţambal fără a mai face nici măcar demersurile necesare recuperării banilor daţi pe acele echipamente. Asta-i ţara, ăştia-s oamenii. Ca să nu mai vorbesc că starea de fapt de atunci i-a învăţat pe unii cum să delapideze Bugetul luând bani şi netrimiţând nimic în ţară. Nu-i aşa, camarade Arafat?

A trebuit să vă aduc aminte de jenantul episod de haiducie practicat de cei doi „parteneri” ai României pentru a vă atrage atenţia la jaful care urmează. Pe scurt, recent, Plăvanul a avut o discuţie cu Manfred Weber. Nu ştiu dacă-l mai ţineţi minte pe individul ăsta jegos care nu ştia decât să ne jignească şi să-l susţină pe trădătorul băsescu. Reamintiţi-vă cât de recalcitrant era şi cât de rău ne călca în picioare. El este unul dintre artizanii blocării absolut abuzive a accesului României la Spaţiul Schengen şi tot el a provocat daune imense transportatorilor români fiind unul dintre artizanii „Pachetului de Mobilitate”, cel care i-a aruncat pe transportatorii români de pe piaţa europeană a transportatorilor. 

Ei bine, acest jeg l-a sunat pe Plăvan pentru a discuta susţinerea de către România a strategiei energetice pe care-o propune el. Iar Plăvanul – care în relaţia cu oficialii europeni nu vorbeşte de pe telefonul pus la dispoziţie de către STS, ci de pe un dispozitiv primit din Germania – l-a asigurat că România îl susţine. Mai mult, l-a sunat imediat pe slugoiul Ciucă pentru a pune la punct detaliile, iar acesta s-a executat în timp util.

Acesta este motivul pentru care Ciucă a anunţat că raţionalizează gazele. Desigur, pentru ca şocul să nu fie mare, a anunţat că o va face pentru companii. Numai că, trebuie să înţelegeţi că niciodată nu vi se va da o veste nasoală decât după ce veţi fi expuşi unei fezandări mai îndelungate. Orice om normal la cap se întreabă ce sens are raţionalizarea în condiţiile în care România îşi asigură în proporţie de 90% gazele din producţia internă? Nu e greu să găseşti cei 10% care-ţi lipsesc. Şi, la urma urmei, chiar şi fără ei poţi trece iarna fără raţionalizări aberante. 

Duminică, într-un cadru mai discret, Manfred Weber – care-i şi şef al PPE – ieşea la atac expunându-şi principalele direcţii pe care vrea să le impună. Iată ce declara el – repet, ştiind că are susţinerea României: „Europa are nevoie urgentă de decizii privind solidaritatea energetică obligatorie. Nu vreau să experimentez mai multă confuzie ca în timpul pandemiei, când toată lumea și-a închis granițele și și-a oferit măști în timp ce Europa a eșuat.,(…) Cu alte cuvinte, avem nevoie de mecanisme obligatorii de a face față și de a fi solidari pe baza gazului care se află în rezervoarele de stocare, astfel încât toată lumea să nu se uite doar la sine. În toamnă, când lucrurile devin cu adevărat serioase, aceste mecanisme trebuie să funcționeze”(citat din R3Media, singura publicaţie autohtonă care a publicat ştirea). Mai mult, Weber spune că nu e corect ca „ţările norocoase” care au gaz să nu fie solidare cu celelalte ţări. Vă simţiţi vizaţi, norocoşilor?

Iaca de fapt care-i socoteala. Nemţii sunt rupţi în cur. Şi asta nu din cauza noastră, ci a lor. Şi-au tăiat singuri conducta de gaz cu ruşii pentru a fi solidari cu Ucraina. Treaba lor! Problema e că vine iarna şi s-au trezit că n-au de unde să ia gaz. Şi efectiv n-au de unde, întrucât Putin îi va lăsa în rahat pentru ca ei să-şi poată duce ideologia antirusă până la capăt. E cât se poate de justificat ceea ce face Putin întrucât Rusia a băgat bani în NordStream 2, iar la finalizare nemţii au spus că nu le trebuie. Ca să nu mai vorbim că le-au naţionalizat filiala germană a Gazprom. Păi cum altfel te poţi comporta cu un asemenea haiduc? Şi ce face Germania constatând „înţelept” că iarna e frig? Ne spune nouă că trebuie să fim solidari cu ei, adică să punem totul la comun. 

Ce înseamnă asta? Pe scurt, să punem la bătaie gazele noastre cu depozitele lor goale. Dar ce înseamnă „echitabil”? Staţi să vedeţi că abia acum începe tămbălăul. Echitabil înseamnă distribuirea după o schemă proporţională bazată pe dimensiunea populaţiei şi consumul industrial. Asta deoarece cică nu se poate face discriminarea între populaţie şi industrie. Astfel, Germania îşi va asigura partea leului, Franţa va fi a doua, iar România, picată la capitolul consum industrial, va fi pe undeva pe ultimele locuri, ridicată doar de numărul populaţiei care şi el va fi rectificat deoarece, nu-i aşa?, se va ţine cont de emigranţii români din spaţiul european care vor fi trecuţi la ţările lor de adopţie. Iată cum arată jaful la care Plăvanul ne-a făcut părtaşi! 

Ciucă, prin anunţul făcut, doar ne pregăteşte pentru penuria pe care o vom îndura la iarnă. V-o spun încă de pe acum: revenim la Evul Mediu. Nu vom avea nici gaz şi nici curent electric. Ceea ce aţi văzut pe vremea lui Ceauşescu va reveni în forţă, însă sub o formă mai radicală: vom avea doar câteva ore pe zi de energie electrică şi gaz, iar preţurile vor fi demente. Prin structurile guvernamentale se vorbeşte deschis despre un preţ de 20 lei pe litrul de carburant! Totul, evident, din solidaritate. 

Europa ne jefuieşte deja la drumul mare. După ce ne-au sufocat industria, după ce ne-au luat pădurile şi pământul, urmează să dea cel mai mare jaf asupra resurselor noastre naturale. Resurse pe care, în mare parte, tot ei le exploatau, dar aveau obligaţia să mai vândă şi pe-aici din ele, păstrându-şi profiturile babane. Acum ni le vor lua aproape pe gratis, iar noi ne vom uita ca proştii, mirându-ne de cât de proşti suntem.

Sunt mai multe veşti proaste. Nu avem alternativă la guvernare. Toate forţele politice sug de la aceeaşi ţâţă. Nu avem anticorpi – decât foarte modeşti – în serviciile de forţă. Totul este subordonat SUA sau puterilor europene. Suntem vai de noi. Şi, în plus, mai suntem şi sclavii propriei noastre laşităţi. Întrucât nu suntem capabili să generăm un scurt-circuit, va urma o cursă în care fiecare va trage pentru el. O cursă în care, din nou, vom lupta unii împotriva celorlalţi, uitând de ticăloşii care ne-au adus în actuala stare de fapt, anume jefuitorii externi şi telecomandaţii lor pe care-i ţin în funcţii înalte în statul român. 

Suferiţi, dragii mei! Suferiţi, suferiţi, suferiţi!

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Etapa a doua a războiului

Un decret de-ale lui Putin privind proiectul Sahalin-2 (şi nu numai) a stârnit nervozitate maximă în tabăra adversă. Asta deoarece decretul respectiv ne face să intuim o nouă dezvoltare a strategiei ruseşti în actuala confruntare.

Sahalin-2 este unul dintre cele mai mari proiecte de extracţie a petrolului şi a gazelor naturale din lume. Partea frumoasă este că întreg zăcământul – care e gigantic – este contractat în avans. Gazul lichefiat se vinde în principal în Japonia şi alte ţări din Asia, dar şi în America de Nord. Asta era structura de până la invazia din Ucraina, structur care, cu toate sancţiunile, încă se menţine.

Poate v-a surprins tăcerea asurzitoare a companiilor petroliere occidentale. Toate acestea sunt lovite adânc de sancţiunile impuse de propriile lor ţări. De exemplu, în exploatarea Sahalin-2, structura acţionariatului este următoarea: Shell – 27.5% minus o acţiune, Gazprom – 50% plus o acţiune, Mitsui – 12,5%, Mitsubishi – 10%. Structuri similare de acţionariat aveau toate exploatările internaţionale de pe teritoriul Rusiei, adică Gazprom avea 50% plus o acţiune, iar ceilalţi restul. Sancţiunile occidentale au împuşcat în picior companiile din propriile ţări care s-au trezit cu pierderi substanţiale strict din raţiuni de propagandă. Chiar dacă toate companiile occidentale au anunţat că părăsesc Rusia, din punt de vedere legal n-au făcut mare lucru, sperând că se va rezolva situaţia. Shell, de exemplu, s-a limitat la a anunţa pe site-ul propriu că intenţionează să se retragă din Rusia. Ei au tot sperat în această perioadă ori că se va termina războiul, ori că vor reuşi să-şi vândă participaţiile către entităţi chineze şi să mai salveze din bani. Doar că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă.

După cum bine ştiţi, ruşilor li s-au confiscat o grămadă de active în Occident. Totul fără nicio bază legală, strict „din gâtul palmei”. S-a mers pe ideea că „ruşii e răi”(sic!) şi merită. Doar că era logic de înţeles că şi ei pot provoca deteriorări teribile utilizându-şi partea lor de lume. Astfel, prin decretul despre care v-am vorbit la începutul articolului, Putin încearcă să ajute companiile occidentale să-şi îndeplinească visul, adică să părăsească Rusia, dar cu buzunarele goale.

Astfel, Putin a pus prin decret întregul proiect Sahalin-2 într-o altă entitate controlată de Gazprom. În ceea ce priveşte investitorii străini ai proiectului, decretul precizează că aceştia pot să-şi ceară cotele pe care le aveau în vechea exploataţie în termen de 30 de zile, altfel vor pierde acţiunile. De asemenea, tot în decret se menţionează că aprobarea alocărilor de acţiuni în noua entitate trebuie aprobată de guvernul Rusiei. Este un şarpe otrăvit, foarte inteligent instrumentat. Ca să-şi revendice acţiunile, companiile occidentale trebuie să se adreseze în acest sens Guvernului Rus. Doar că, făcând asta, încalcă sancţiunile, astfel încât nu mai pot juca jocul dublu şi pierd întreaga participaţie.

Sahalin-2 este un şah dat şi din altă perspectivă, anume Japonia. Aceasta este principala beneficiară a proiectului, economia sa fiind extrem de dependentă de gazele de-acolo. Ca să înţelegeţi care-i miza proiectului vă dau o singură cifră: Sahalin-2 deţine 4% din gazele naturale la nivel mondial!!! După ce ruşii au micşorat livrările de gaz către Europa, acum vor face acelaşi lucru cu Japonia. Treaba e cât se poate de simplă: SUA va trebui să-şi asume şi alimentarea cu GNL a Japoniei, ceea ce e imposibil. Şi-aşa este un efort imens alimentarea(doar parţială!) a Europei care urlă din toţi bojocii după gaz.

Japonia se va vedea într-o postură extrem de perversă. Deja are probleme majore pe piaţa financiară din cauza structurii împrumuturilor sale şi a scamatoriilor pe care Banca Japoniei le face în contrapartidă cu FED-ul. În luna iunie, cumpărările de titluri proprii de datorie ale Băncii Japoniei au ajuns la 300 mld $(ca să nu aveţi dubii vă spun limpede că Banca Japoniei cumpără datorie de la Banca Japoniei!). Este o tipărire atât de masivă de bani încât nici FED-ul nu se încumetă la aşa ceva. Ei bine, peste toată nenorocirea asta financiară a mai venit şi problema gazelor. Însă, aşa cum aţi observat, livrările Sahalin-2 acoperă şi America de Nord, astfel încât americanii nu vor mai putea tranzacţiona gazul rusesc ca gaz propriu, aşa cum făceau până acum.

E o nouă dezvoltare a şahului global. Japonia e prinsă într-un joc extrem de pervers, din care trebuie să iasă cumva. SUA deja e la capătul puterilor în ceea ce priveşte noile cereri de gaz lichefiat. Partea proastă e că, prin acest joc, Rusia împinge SUA către o capcană economică: treptat economia acesteia se transformă într-una specifică naţiunilor dependente de exporturile de materie primă. Pentru a-şi putea menţine hegemonia, SUA exportă gaz în detrimentul interesului economiei proprii, aruncându-şi economia cu 100 de ani înapoi. De fapt chiar mai jos de-atât întrucât, la începutul secolului XX, marile exploatări americane serveau interesului economiei locale, nu a celei mondiale. Acum SUA se vede nevoită să-şi pună la bătaie propriile resurse pentru a-şi menţine hegemonia. Şi nu cred că mai trebuie să subliniez cât de strategice erau acele resurse şi de ce SUA se tot abţine să le exploateze.

Războiul Est-Vest a intrat într-o nouă etapă, cea cu adevărat globală. Staţi pe-aproape că oricum n-aveţi unde să fugiţi.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Materii prime şi tehnologii

Există două domenii despre care nu prea se vorbeşte, dar care sunt cruciale oricărei tehnologii moderne. Indiferent cât de avansat ai fi tehnologic, până la urmă ai nevoie de câteva elemente fără de care tehnologia actuală nu poate exista. E vorba de mineralele şi gazele rare. Ei bine, acest domeniu este dominat copios de două ţări: Rusia şi China.
În domeniul mineralelor rare China este lider de necontestat, iar în domeniul gazelor rare, liderul pieţei este Rusia. Nu prea se vorbeşte despre aceste domenii, dar o interdicţie de export ar bulversa întreaga lume. Metalele rare se mai folosesc însă şi într-un domeniu sensibil, anume cel militar. Din acest punct de vedere, SUA e aproape total dependentă de China. Iar China începe să-şi arate colţii.

Nu e de mirare că, în acest econdiţii, Pentagonul subvenţionează din fonduri proprii o fabrică de producţie a metalelor rare în SUA. Facilitatea urmează să fie construită în Texas de producătorul australian Lynas Rare Earths, urmând să fie destinată exclusiv necesităţilor Pentagonului. Nu vă gândiţi însă că acasta le va acoperi integral nevoile. E vorba doar de o mică parte, necesară funcţionării în regim de avarie.

Fără doar şi poate, programul asumat de Pentagon ne sugerează că urmează o perioadă de separare radicală a lumii. Toată lumea se aşteaptă la o acutizare a conflictului China-Tawan, iar asta se vede limpede în mişcările de trupe care se fac pe frontul tehnologic. Treptat, gruparea anglo-saxonă, obişnuită să se îndestuleze din colonii, caută să-şi internalizeze cât mai rapid producţia esenţială. Celor de la Samsung li s-a sugerat transparent că dacă mai vor să vândă în SUA trebuie să-şi facă fabrica de chip-uri acolo. În stilul caracteristic, SUA a anunţat o subvenţie de 50 mld. $ pentru companiile care urmează să construiască fabricile de chip-uri pe teritotiul său.

Aşa s-au înhămat la drum atât Intel, dar mai ales, TSMC şi Global Foundries. Au demarat primele planuri, însă subvenţia nu s-a prea văzut. Probabil fondurile canalizate către alimentarea războiului din Ucraina au cam secătuit finanţele SUA, astfel încât aprobarea se tot amână. Motiv pentru care companiile încep să dea înapoi căutându-şi casă în altă parte.

Intel, spre exemplu, a amânat pentru o perioadă nedefinită construcţia fabricii sale din Ohio. TSMC, cu toate că a întocmit toate planurile şi a mai şi angajat ingineri americani pe care-i şcoleşte la facilităţile sale din Taiwan, a transmis prin intermediul Ministrului Tehnologiei din Taiwan că nu va demara construcţia facilităţii americane până nu va obţine subvenţia promisă. Asta după ce preşedintele TSMC, Mark Liu, s-a plâns public că investiţia în facilitatea din SUA ar costa cu 30% mai mult decât s-ar fi aşteptat, iar asta luând în calcul subvenţia. Micron, un alt lider de top al industriei semiconductorilor, a anunţat de asemenea că pune în aşteptare strategia sa de „expasiune” în SUA. Un mesaj similar a transmis şi GlobalFoundries.

Date fiind vremurile, aceste companii caută să-şi mărească rapid capacităţile de producţie datorită cererii masive. În contextul internaţional curent, nu-i rău dacă-ţi extinzi capacităţile pe banii statelor disperate să-şi internalizeze producţia. Şi uite-aşa, capitalismul sănătos e ghidat către un socialism corporatist în care statul „investeşte”, iar profitul este cules de privat. Pare interesant însă, noi cei care-am trecut prin socialism ştim bine cum asemenea scamatorii ajung să se transforme într-o cursă generalizată de corupţie şi în scăderea competitivităţii. Şi nu doar noi ştim asta. O ştiu şi americanii care nu mai sunt capabili să dea replica în domeniul tehnologiilor militare avansate. Asta însă o vom vedea extrem de rapid şi, din păcate, pare că la un mod radical.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

De la geopolitică la tehnologie

Există un domeniu în care Rusia a fost prinsă efectiv descoperită de sancţiuni. Şi, din acest motiv, e efectiv cu fundul în baltă. Din actualul conflict puteţi fi siguri că ruşii nu vor suferi de foame sau de frig. De asemenea, nu vor avea probleme majore de logistică sau de funcţionalitate a infrastructurii. Şi nici nu vor rămâne fără arme sau muniţie, aşa cum prevedeau generălaşii de doi bani ai SUA. Şi-atunci? E vorba de domeniul tehnologiilor înalte.

Stând de vorbă cu diverşi amici de-acolo, am realizat impactul loviturii aplicate Rusiei şi vă pot spune că acesta este teribil. Mai mult, ţara este prinsă de o lipsă de direcţie deoarece, pe de o parte se duce o luptă disperată pentru achiziţionarea de tehnologie înaltă prin importuri gri, iar pe de altă parte se caută o soluţie tranziţie tehnologică rapidă către o soluţie independentă.

Dacă din punct de vedere software tranziţia funcţionează bine, găsindu-se alternative pe plan local, din punct de vedere hardware e jale. Cu toate că ruşii s-au pregătit în tot acest timp, au făcut foarte puţin în direcţia unei independenţe reale. De exemplu, în domeniul procesoarelor, au dezvoltat celebrul Elbrus, care însă din punct de vedere tehnologic e rămas în urmă. De asemenea, au ingineri talentaţi care au produs Baikal. Baikal însă e dezvoltat pe baza unei licenţe ARM şi de-aici încep problemele întrucât, în virtutea noilor restricţii, s-a cam dus şi cu această arhitectură. Desigur, având o bază, ar putea-o pirata, însă mai e o problemă: ruşii nu deţin facilităţi moderne de dezvoltare a chip-urilor. Întreaga producţie a procesoarelor lor era externalizată la TSMC care, din cauza restricţiilor, i-au lasat cu buza umflată.

Şi iată cum problema devine mare cât casa. De exemplu, Rusia îşi propune să aibă pe teritoriul său un număr cât mai mare de centre de date. Doar că aceste centre au nevoie de hardware care nu prea mai poate fi importat decât pe căi ocolite. Americanii au declarat că vor urmări cu atenţie exporturile de tehnologie şi piaţa tehnologică globală, iar entităţile care vor exporta spre Rusia vor fi sancţionate. America încă deţine tehnologii cheie şi un know how impresionant, astfel încât o restricţie dură te poate arunca în epoca de piatră. De aceea e de aşteptat ca Rusia să sufere imens din cauza acestei probleme.

Situaţia i-a făcut pe chinezi să caşte bine ochii. Individul din imaginea ataşată prezentului articol se numeşte Bao Yungang şi este un om de ştiinţă de top din domeniul tehnologiilor hardware. În sarcina sa au transferat chinezii spinoasa problemă a obţinerii independenţei tehnologice reale faţă de SUA. Iar planul chinezului este acela de a dezvolta un procesor cu arhitectură derivată din cea a RISC-V. RISC-V este o arhitectură open source, susţinută de organizaţia RISC-V International, organizaţie cu peste 1000 de membri în 50 de ţări. Aşadar, tehnologia e cu adevărat deschisă.

Echipa lui Bao Yungang susţine că, în ciuda arhitecturii deschise, SUA ar putea pune restricţii şi pe această tehnologie. De aceea îşi propune să deriveze arhitectura, creând RISC-X, o tehnologie deschisă 100% chinezească şi care va fi împărtăşită cu toate ţările Belt&Road.

În RISC-X îşi pun speranţele şi ruşii, însă echipele lor de cercetare merg pe moment pe linia RISC-V. Astfel, grupul Varton – structura de bază a Baikal Electronics – a achiziţionat 34% din acţiunile Cloudbear, un dezvoltator de procesare din Sankt Petersburg, aflat într-un stadiu avansat pentru lansarea propriului procesor bazat pe arhitectura RISC-V. De asemenea, tot în Rusia, Syntacore sunt extrem de avansaţi în designul procesoarelor proprii bazate pe aceeaşi arhitectură.

Problema majoră a ruşilor nu pare a fi atât design-ul ci fabrica unde s-ar putea produce chip-ul. Rusia are, într-adevăr, un program extrem de ambiţios de dezvoltare a propriilor capacităţi de producţie, însă treaba este mai mult decât problematică întrucât şi China a impus propriile restricţii pentru exportul de tehnologie. Astfel ruşilor nu le rămâne decât să comande în China. Doar că şi aici e cu cântec.

China are capacităţi avansate de producţie, însă este dependentă de SUA în domeniul EDA(electronic design automation), astfel încât sancţiunile SUA ar putea să-i lovească destul de dur în acest domeniu, blocându-le capacităţile de producţie. Chiar şi aşa, Bao Yungang mizează pe design-ul său, sperând să creeze un întreg ecosistem hardware în jurul noului procesor. Asta în timp ce ruşii speră să reuşească să-şi acopere rapid găurile tehnologice.

Partea de-a dreptul hilară e că, în prezent, producţia de gadgeturi e atât de mare încât se estimează că în scurt timp piaţa se va proca din cauza lipsei cererii. În acelaşi timp, în Rusia, e o cerere imensă de tehnologie performată de bază, iar cine va reuşi s-o acopere va trage lozul câştigător.

De ce am scris acest articol? Pentru a vă atrage atenţia asupra marii „debranşări” tehnologice pe care-o trăim. Odată cu criza din Ucraina, apele încep să se separe şi din punct de vedere tehnologic. E abia începutul, însă totul se petrece exact aşa cum am descris-o încă de la începutul anului 2020 (de fapt de la primele conflicte SUA-Huawei). După ce chinezii, ruşii şi ceilalţi vor reuşi să pună la punct o tehnologie diferită, compatibilitatea sistemelor se va păstra, însă după acest moment absolut totul se va separa în cel puţin două blocuri. Şi uite-aşa vom trece de la multipolarismul geopolitic la cel tehnologic.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Ce viitor mai au NATO şi UE?

Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei ne-a adus pe toţi împreună” – urlau din toţi bojocii instrumentele de propagandă media. Iată-ne la aproape trei luni de la începutul confruntărilor şi, pe măsură ce treburile din teren devin mai clare, opiniile membrilor care clamau „unitatea de monolit” devin din ce în ce mai nuanţate.

Probabil nu aţi aflat încă, dar vizita Plăvanului la Kiev a avut parte de o presă extrem de proastă în Polonia. Oficialii de acolo îl critică pe slugoiul nostru deoarece, spun ei, a distrus unitatea ţărilor aflate în linia întâi a luptei cu Rusia. Acum, sincer să fiu, faptul că Plăvanul a îmbrăţişat retorica normalizării situaţiei de acolo prin mijloace diplomatice nu-i un lucru rău. Rău e însă că n-a făcut-o din convingere, ci din cauză că i s-a poruncit. Iar când porunca vine la unison atât de a francezi cât şi de la nemţi, servantul nostru execută fără crâcnire.

Şi nu numai Polonia ne atacă, ci şi … Ucraina. Supărat pe faptul că România nu-i mai susţine retorica belicoaso-dementă, Zelenskyi s-a apucat să arunce cu rahat în noi, declarând că România e principalul furnizor de arme avansate pentru Ucraina. Practic, prin tipul acesta de declaraţii, jigodia de la Kiev ne pune în cătarea ruşilor. Am făcut paranteza pentru ca tot românul să înţeleagă justeţea zicerii autohtone cu „facerea de bine”.

Revenind la nivelul alianţelor politico-militare, putem constata că treburile stau mai prost ca oricând. Într-o analiză pentru „Responsible Statecraft”, Robert Hunter – fost ambasador american la NATO în perioada 1993-1998 – ajunge la concluzia că cel mai bine ar fi ca summitul NATO din această vară să fie reprogramat. El îşi bazează concluzia pe disensiunile din ce în ce mai vizibile din interiorul Alianţei. SUA, UK şi Polonia sunt cele mai categorice susţinătoare ale „războiului până la capăt”. Însă Ungaria acordă suport pe faţă Rusiei, în timp ce Macron a şocat atunci când a afirmat că „Rusia nu trebuie umilită”. Aceasta însă e doar o părticică din întreg. Vă sunt probabil cunoscute controversele cu privire la aderarea Suediei şi Finlandei la NATO. Turcia s-a manifestat pe faţă împotriva aderării. Turcia însă e doar vârful vizibil. Ungaria de asemenea se opune. Şi, dacă e să privim logic, nici Germania şi nici Franţa nu sunt susţinătoarele ideii. Deci şi din acest subiect ar trebui să se aleagă praful. Iată de ce Hunter spune că mai bine nu s-ar mai ţine acel summit.

În ceea ce priveşte UE, treburile par mai clare, din moment ce Ucraina şi Moldova par a fi intrat în anticamera aderării. Oare? Întrucât joacă la perfecţie atât strategic cât şi tactic, Rusia şi-a afirmat opinia referitoare la poziţia UE, reducând cantităţile de gaz livrate Europei. Aceasta are ca efect creşterea rapidă a preţurilor, adică intensificarea efectelor inflaţiei. Iar inflaţie înseamnă dobânzi mai mari. Pe cine loveşte o asemenea situaţie? Presimt că încă nu v-aţi uitat la ţările supraîndatorate ale UE. Italia gâfâie, Spania la fel. De aceea avem o situaţie furtunoasă pe scena politică italiană, unde premierul abia se mai poate agăţa de fotoliul puterii. Spaniolii sunt mai discreţi, dar treaba e oablă şi la ei. Însă cea mai mare teamă o are Franţa. După ce-a pierdut alegerile, Macron trebuie să facă faţă unei situaţii sociale explozive, dublate de o problemă din ce în ce mai mare a datoriilor statului. Ce altceva poate ieşi din tot acest cocktail dacă nu o dezintegrare dezastruoasă a UE, acest gigant cu picioare de lut?

O prognoză ceva mai categorică este făcută de Scott Ritter, fost ofiţer de informaţii al Marinei americane  şi fost inspactor în Irak. Bazându-se pe faptul că nici măcar n-a trecut un an de la dezastrul din Afganistan şi că pariul pe Ucraina este unul pe un cal mort, Ritter ajunge la concluzia că, în cazul în care Rusia câştigă conflictul din Ucraina, NATO devine o alianţă a looser-ilor, astfel încât urmarea logică este desfiinţarea sa. Iar interpretarea sa nu lasă nicio urmă de echivoc în ceea ce priveşte ceea ce se va întâmpla post-conflict: „Forţele armate ruseşti distrug armele trimise de membrii NATO pentru a prelungi războiul, iar Kievul cere în continuare alte arme. Când Rusia va termina de distrus armele vestice, iar vesticii nu vor mai avea ce să trimită acolo, Rusia va avea o armată care este cea mai experimentată, cu luptă reală la activ, care s-a confruntat fără probleme cu forțele NATO care, după cum se va vedea din ce în ce mai clar, sunt prost antrenate, prost conduse și, ghici ce, de-atunci şi prost echipate, deoarece și-au donat toate armele Ucrainei”.

Mai au NATO şi UE vreun viitor? Probabil dacă s-ar opri la timp ar mai putea salva ceva din bărcuţele care se scufundă. Doar că infatuarea e atât de mare încât cred – precum căpitanului Titanicului – că pot intra cu viteza maximă în orice obstacol care le iese în cale. Istoria ne-a arătat ce se întâmplă, astfel încât alte comentarii sunt de prisos.

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry