Arhive categorii: BogdanDuca

Mizele războiului

Războiul din Ucraina ne priveşte pe toţi.

Şi nu pentru că este în Ucraina ci pentru că este al treilea război mondial ce, deocamdată, se desfăşoară doar în Ucraina, deşi “ghioceii” războiului se străduiesc să apară şi în Kosovo, Bosnia, Taiwan…

Abia când înţelegem că e vorba de al treilea război mondial, care va reaşeza ordinea mondială, înţelegem şi care sunt mizele sale reale pentru noi.

Iar mizele sunt sufleteşti.

Dacă Vestul va câştiga acest război, lumea va intra într-un coşmar totalitar, cu corectitudine politică, deliruri gender, deliruri ecologiste şi alte nebunii de acest gen. Le “pregustăm”, deja…

Dacă va câştiga Estul, nu o să vină o lume mai bună, dar vom continua să trăim într-o lume cu probleme, complicaţii, râs şi plâns, griji, războaie, crize succesive. Adică o lume nomală.

Nu este o luptă între două ideologii ci este o luptă între globalizarea ideologică a Occidentului şi state normale, cu virtuţile şi păcatele lor, care se opun acestei globalizări.

Nici Rusia, nici China, nu vor să impună modelul lor politic lumii. Nu se vorbeşte despre “putinizarea” sau “chinezificarea” Vestului.

Din contra, se vorbeşte despre suveranitate şi pragmatism în relaţiile internaţionale şi în cele economice.

Putin nu vrea un putin la Bruxelles sau Berlin, ci vrea oameni rezonabili, raţionali, capabili să discute dincolo de propriile blocaje ideologice.

Nici Xi nu vrea să ne vadă în cămăşuţe maoiste ci doar bucurându-ne de chinezăriile sale şi suficient de prosperi ca să cumpărăm noua generaţie Huawei.

În schimb, Vestul vrea toată lumea la fel: distrusă moral, anticreştină ca valori şi mod de viaţă, degenerată intelectual şi disciplinată corect politic.

Şi o spun direct, o spun deschis, nu se ascund după degete.

Tocmai această sinceritate ideologică a Vestului şi non-ideologică a Estului indică că mizele acestui război sunt spirituale şi nu vom avea scuză în faţa lui Dumnezeu pentru opţiunile noastre.

Desigur, excludem aici pe sărmanii cu duhul care chiar cred în propaganda zelenskiană…

Iată, sunt două opţiuni: normalitatea, cu toate imperfecţiunile sale, sau totalitarismul ideologic globalist…

Eu am ales.

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Tăcerea

Știți ce e șocantă?

Tăcerea.

2 ani de zile întreaga umanitate a trecut prin cel mai straniu și irațional moment din toată istoria sa. O umanitate întreagă a adoptat isteric măsuri totalitare, și-a distrus viețile și economiile ca să nu facă o gripă.

Căci covidul, fără să îi subestimăm riscurile indubitabile pentru sănătate, nu a fost mai periculos și mai ucigaș decât o pandemie de gripă. Am putea spune chiar din contra.
În acești doi ani s-a mințit enorm.

Lumea a fost împiedicată să beneficieze de tratamente pentru bolile sale. Televiziunile și internetul au indus panică și groază cu minciuni cusute cu ață albă.

Autoritățile au făcut lucruri ilegale și monstruoase peste tot în lume.

Lumea a fost obligată să se vaccineze cu vaccinuri nesigure și netestate iar neîncrederea oamenilor a fost șantajată cu măsuri restrictive fasciste.

Apoi pandemia a dispărut brusc și deși sunt mesageri ai morții care vor să o folosească mai departe, aceia sunt deja pe plan secund.

În schimb s-a instaurat tăcerea.

Mor oameni pe capete. Cad de tineri din picioare. S-a ajuns până acolo încât se instalează defibrilatoare pe stradă, cum erau înainte telefoanele fixe.

Să fie de la stresul incredibil și lipsa de tratament medical din ultimii 2 ani? Să fie de la vaccinurile ”sigure”, după care nu mai mori?

Tăcere.

Idioții docți și agresivi din cei doi ani de covid, promotorii celor două măști, mâncatului cu masca, dozelor 3 și 4 de vaccin, ”salvatorii” de vieți prin izolare, tac.

Tăcere peste tot.

Uneori tăcere jenată. Rar.

Cel mai des, tăcere nesimțită. Activistul idiot și criminal din covid, a și ”uitat” subiectul și acum îmi predică pacifismul cu rachete al solidarității cu Ucraina.

Apoi tăcere instituțională. Și la noi…. Gheorghiță a fost numit director la spitalul SRI. Să tacă și să fie uitat pe un salariu bun. Că acolo e secret de stat și hârtia igienică, nu? Arafat a devenit acum specialist în combaterea secetei. În aceeași tăcere cu privire la cei doi ani de demență criminală care se dorește uitată.

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Despre pesedism și alternativa care va veni

Am fost acuzat de ”pesedism”. Hai să lămurim lucrurile…

PSD, după ce Dragnea a fost scos din partid, este un partid nefrecventabil. Cu asta cred că am fost clar pentru toată lumea.

A vota PSD în varianta sa actuală este trădare de țară. Ca și cum ai vota PNL sau USR. Dar, strict pe oferta politică din România, în ultimii 32 de ani, singurul partid din această țară care a putut să ofere guvernări previzibile, coerente, cât de cât eficiente, cu capacitatea de a administra această țară, a fost PSD-ul (sub diversele sale formule).
Alternativele la PSD au fost, toate, proaste, că vorbim de circul CDR, că vorbim de alianța DA, că vorbim de cioloșism sau țăcăneala liberală și cea useristă.

Și chiar și acum. când stăpânii coloniei au înțeles că pierd orice profit în țara asta dacă mai merg pe mâna tefeliștilor, au readus PSD la putere, că altfel se scufunda România. Desigur, trebuie să construim o alternativă la aceștia.

Dar hai să vă mai spun una foarte cinic: această alternativă nu va fi construită de noi.
La un moment dat, prin 2023-2024-2025, va fi o reîmpărțire a sferelor de influență a lumii.

Iar România nu va mai fi în zona de influență SUA- UE.

Nu mă credeți? Priviți pe hartă: Ungaria a ales tabăra geopolitică. Serbia a ales tabăra geopolitică, Bulgaria se pregătește să își trimită useriștii în… harvardul mamei lor. Turcia devine o mare putere care joacă la rupere. Bosnia-Herțegovina e un butoi de pulbere, Orientul mijlociu a cam scăpat de influența americană. La nord, Ucraina va pierde războiul și va deveni un Afganistan. Iar Rusia va deveni și mai puternică la Marea Neagră. Deci se va duce… la stanford nordul flancului estic al NATO și nu va fi România o enclavă euro-atlantică. Că doar nu e atât de importantă.

De pe acum se văd semnale că Occidentul trage spre nord și nu mai investește în sud-est, ceea ce deja îi aduce pe ”ai noștri” la disperare.

Deci în minimum 1 an, în maximum 3 ani, România va trece printr-un nou ”23 august”. Cine va conduce noua Românie?

Nu va fi ușor. România nu va avea niciun prieten în acel moment. Pentru că nu a știut să își facă niciun prieten în acești 32 de ani. Iar mai marii regionali de atunci, că vor fi ruși sau turci, nu au niciun motiv să ne considere prieteni și de încredere.

Deci conducerea de atunci a României va avea o misiune imposibilă, dacă ține la țară.
Care va fi însă conducerea viitoare a țării?

Se pregătesc de pe acum alternative în laboratoarele serviciilor noastre secrete, unde mulți s-au prins că se împute treaba. Am văzut toți cum a apărut ”din spuma mării”, foarte euro-atlanticul AUR. Dar care poate fi rebrenduit repede în ”filo-rus” dacă interesele o cer.

Însă oamenii ăia nu sunt în stare să administreze o frază, ce să mai vorbim de o țară? Apoi mai e restul taberei zis suveraniste, unde e mult haos, e multă conspiraționită (nu că nu ar fi conspirații, unele chiar pe față) și puțină capacitate de know how.

De asta e posibil ca atunci când vor veni noii hegemoni, să avem surpriza neplăcută că noile ambasade tutelare vor reevalua pe Ciolacu și pe Ciucă: tonți dar eficienți. Asta dacă nu încep oamenii normali să scrie, să vorbească, să gândească mai coerent și mai organizat.

Mai avem cel mult un an până va veni schimbarea…. Și, repet, datorită felului stupid în care elitele noastre au înțeles să conducă România până acum, această schimbare va fi dureroasă și vom fi tratați ca stat învins, nu învingător. Exact ca după 23 august 1944….

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

În ce speră de fapt creștinii

Nu într-o viață mai comodă, nu în succese la examene și la job, nici măcar în sănătate și alte fericiri.

Creștinii speră în facerea în Cel care face noi toate și care va aduce Împărăția Sa:

1 Şi-am văzut un cer nou şi un pământ nou; fiindcă cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut, iar marea nu mai este.

 2 Şi-am văzut cetatea cea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă’mpodobită pentru mirele ei.

 3 Şi-am auzit venind din tron un glas puternic care zicea: „Iată locuirea lui Dumnezeu cu oamenii; şi El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Său şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei.

 4 Şi El va şterge toată lacrima din ochii lor; şi moarte nu va mai fi; nici bocet, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi lucruri au trecut”.

 5 Şi Cel ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu le fac pe toate noi”.

Apocalipsa 21, Biblia Ortodoxa traducere Bartolomeu Anania

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Ce nu mai serbăm de 9 mai?

Normal, ziua de 9 mai ar trebui să fie triplă sărbătoare în România. Serbăm independența proclamată pe data de 9 mai 1877, de către Parlamentul Principatului României (și ratificată pe 10 mai de către principele Carol I). Serbăm încheierea celui de-al doilea război mondial în Europa, prin capitularea Germaniei naziste.

Tot pe 9 mai serbăm idealul unei Europe unite pe bazele unor tratate ce poartă amprenta valorilor civilizației europene și creștine (pe 9 mai 1950 a fost promulgat primul text fondator al Comunității Europene, cunoscut ca ”declarația Schuman).

Însă cu cât trec anii, românii, tot mai înstrăinați de propria istorie și de istoria Europei nu mai au ce sărbători pe 9 mai.

Independența pierdută

De 32 ani de zile, un titlu de mândrie al politicienilor români este acela că țara noastră își cedează suveranitatea. E greu să mai serbezi independența României, când prioritatea ta asumată oficial este pierderea suveranității propriei țări.

Ce ar mai fi de serbat de ”ziua independenței” când țara noastră își stabilește ca ”obiective strategice”, de peste 30 de ani, aducerea de trupe militare străine pe teritoriul național, distrugerea economiei naționale și instaurarea puterii corporațiilor multinaționale, pierderea autorității statului român în fața autorității câtorva ambasade din București și a unor birocrați de la Bruxelles și Washington?

În ultimele luni, o altă lovitură dată suveranității României a fost aplaudată chiar cu încântare de ”societatea civilă” românească: autoritatea Curții Constituționale a României este de o relevanță secundară față de cea a Înaltei Curți Europene de Justiție. Iar interesele economice ale UE au prioritate în fața deciziilor constituționale românești.
Exodul populației românești din România, un alt fenomen ce caracterizează ultimele decenii, arată că de fapt românii se simt tot mai puțin ai României.

9 mai 1945

Pe 9 mai 1945 se termina ultimul mare război ce a distrus Europa. Armata sovietică, armata britanică, cea franceză și cea americană, puneau capăt delirului nazist și unui război ce făcuse zeci de milioane de victime în Europa și în întreaga lume.

România luptase, de la 23 august 1944, de partea învingătorilor în acest război. Alături de armata sovietică, trupele românești, eliberaseră teritoriul țării ocupat de naziști, eliberaseră Ungaria și ajunseseră să lupte cu naziștii și în munții Tatra, din Slovacia.
Însă înainte de 23 august 1944, pentru 3 ani și 2 luni, armata română fusese principalul aliat al armatei naziste pe frontul de est. Acești 3 ani și 2 luni, au lăsat răni adânci în memoria românească, redeschise după revoluția din decembrie 1989.

De asta nu e de mirare că acum, în 2022, o parte din societatea românească, fără să manifeste explicit credința în ideologii naziste, a reînviat cultul lui Ion Antonescu sau pur și simplu își exprimă regretul că soarta războiului nu a fost alta.

Rusofobia încurajată de propaganda oficială euro-atlantică, se hrănește și din amintirea straniu decupată a celui de-al doilea război mondial, în care românii se întreabă ce căutau sovieticii la București în septembrie 1944, dar consideră ”firească” prezența românească la Stalingrad, în ianuarie 1943.

O Europă unită împotriva Europei

Nici cel de-al treilea ”9 mai”, al Europei unite, nu prea are de ce să fie serbat. Uniunea Europeană actuală este o Europă unită împotriva Europei.

Visul ”părinților fondatori” ai Comunității Europene, s-a transformat într-un mamut birocratic greoi când vine vorba de consolidarea comuniunii europene, dar plin de viteză când e vorba de distrugerea identităților europene.

Europa creștină a fost înlocuită cu o Europă nivelată ideologic și controlată politic de către americani., atunci când nu este subiectul conflictului de interese dintre cele două puteri europene ce au mai rămas relevante: Franța și Germania.

România este un actor secundar, de figurație, în acest spectacol al Uniunii Europene. Relevant politic doar pentru a arăta că Bruxellesul controlează Europa de la Atlantic la Marea Neagră, relevant economic doar prin furnizarea de mână de lucru și de piață de consum pentru ”partenerii strategici”, statul român este, de deja 3 ani de zile, o tragi-comedie cu buget redus a unor regizori, scenariști și producători de la Washington și Bruxelles.

Ce este de făcut?

Evident, tot ceea ce este de făcut este să o luăm de la capăt. Să ne redobândim independența pierdută, ca pe 9 mai 1877.

Apoi putem să luptăm, cum am făcut între 23 august 1944 și 9 mai 1945, pentru eliberarea Europei de un coșmar ideologic. Coșmar ideologic care dacă atunci purta uniforme marțiale, cruci încârligate și cranii pe șepci, acum poartă tricouri curcubeu și în loc de aromă de praf de pușcă, miroase a ”iarbă”.

În sfârșit, trebuie să contribuim la construirea unei Europe unite. Europă unită nu de o ideologie, nici de vreun nivelator legislativ, nici de vreo birocrație, ci de interesele bine cântărite ale statelor suverane. O Europă care să se întindă de la Lisabona la Vladivostok, în care fiecare stat suveran să își poată negocia interesele cu ceilalți.

Mai sunt oare energiile necesare în România pentru a o lua de la capăt?

Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Plata gazului în ruble

Nimic mai infantil decât reacția Occidentului la decizia, anunțată oficial și din timp, rațională economic și justificabilă și în acest context de criză, a Rusiei, de a nu mai accepta decât plata în ruble pentru gazele naturale.

Până mai ieri Occidentul vorbea despre cum o să impună ei sancțiuni și o să renunțe la gaze. Cum vor fi ei independenți energetic de Rusia.

Rusia a lăsat două state: Bulgaria și Polonia să fie independente energetic. Reacția Occidentului?

“Vai, șantaj economic!”, “Inacceptabil”.

Dar să trimiți arme și muniție neonaziștilor ucraineni o fi acceptabil?
Să confiști bunuri și proprietăți ale unor ruși doar pentru că sunt ruși e corect?
Să respingi cultura rusă e rațional?

Occidentul e doar un colectiv de adolescenți drogați, bogați și alintați care abia din februarie au început să descopere viața pe bune.

Avuseseră o șansă reală cu covidul, cu doi ani înainte. Dar au refuzat realitatea, și-au tras măscuță pe nas și s-au vaccinat de realitate….

Acum nu prea pot scăpa de contactul cu realitatea istorica.

sursa: Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Hristos a înviat!

Hristos a înviat!

De doi ani de zile trăim vremuri ….interesante.

De fapt asistăm la etapa conclusivă a cancerul care a infectat civilizația occidentală în insuficient de blestemații ani 60….

E sfârșitul lumii? Nu știu.

E sfârșit de lume? Asta e evident pentru oricine. O lume, o civilizație, fundamentată pe valorile creștinismului, intră în faza metastatică a cancerului care o îmbolnăvise la 1789 și pe care l-a ținut în control cam până în anul 1968 (dacă vrem niște repere cronologice).

De atunci cancerul a tot făcut metastaze, s-a extins, a înlocuit organismul viu al civilizației occidentale.

Priviți cu ochii dumneavoastră. Toate tumorile ideologice ivite din nebunia anilor 60 se revendică acum ca… civilizație occidentală. Toate devierile contra naturii, pretind autoritate de civilizație.

Marile universități întemeiate de Creștinism au devenit focare de prostie și izvoare de cancer ideologic.

Iar cancerul a cuprins creierul.

Pretindeți de la elite care cred că uciderea copilului în pântecele mamei sale nu ar fi o crimă, că un om poate fi bărbat sau femeie după propriul său plac, că drogurile ajută la o stare de spirit mai creativă, că un pișoar sau o banană lipită cu scotch pe un perete ar fi capodopere artistice, că o gălăgie poate fi muzică, care predă că adevărul nu există ci totul este relativ și schimbabil în funcție de ideologie, moft sau modă, puteți pretinde de la astfel de elite, repet, să poată gândi rațional?

Demența totalitară covid, la care clasa de mijloc deja distrusă spiritual (aici includeți și psihicul) a participat cu fervoare, a fost doar consecința firească a acestei degenerări ce în ultimii 50 de ani a căpătat un ritm alert.

Demența ”pacifismului” războinic, de fapt o caricatură postmodernă de nazism pentru hipsteri, care domină acum Occidentul este tot o consecință firească a acestei degenerări.

Hristos a înviat!

Dar Creștinismul nu a înviat. E muribund. Și probabil va muri în scurt timp cel puțin în ceea ce numim Occident.

Asta e… trebuie să moară ca să poată învia. Nu există înviere fără moarte.

Va învia pentru Împărăție? Sau istoria va continua într-un previzibil imprevizibil? Aș vrea tare mult să știu răspunsul la această întrebare.

Ce știu e că odată extins, cancerul nu se mai vindecă. Și oricum niciun cancer nu se vindecă cu ceaiuri și somn. Nu e gripă sau covid.

Cancerul se vindecă prin șoc, prin terapie atroce, radioactivă, prin chirurgie, prin suferințe uneori mai mari decât boala în sine.

Însă dacă nu am habar ce va urma, am habar de ce trebuie să fac.
Acum e momentul în care trebuie să stau pe picioarele mele și să spun: asta sunt și nu mă voi schimba după boala acestei lumi.

Acum e momentul în care nu mă mai pot eschiva, în care nu o mai pot ”da întoarsă”, nu mai e nimic de negociat tocmai pentru că de acum orice negociere se face cu preț de suflet. Acum dacă tăcem, murim sufletește, ne pătrunde și pe noi cancerul.

Orice creștin care acum se așează de partea cancerului antihristic devine parte a tumorii, oricâte rugăciuni ar face, oricâte acte de caritate ar face, oricâte eschive ar încerca.

Hristos a înviat!

Dar până să învie a trebuit să pătimească și să moară din pricina conflictului cu o lume degenerată: cea a vremii lui.

Știți ce a spus Caiafa când a decis moartea lui Iisus? ”Mai bine să moară un om pentru popor, decât să pătimească tot poporul”.

De ce? Pentru că Hristos era o amenințare pentru ”pacea” acestei lumi. O ”pace” în care cancerul prosperă.

Iar Caiafa nu era un oare cine. Era mare arhiereu al vremii lui. Nu era Pilat, nu era tiranul Irod, nu era un general, ci un ”om al Bisericii”, cum i-am spune acum.

Câți caiafa pacifiști nu vedem acum?

Care ne explică că e mai bine să fie pace în Sodoma, că nu trebuie să disturbăm liniștea Babilonului, că nu e bine să spunem lucrurile pe nume în piețele și universitățile Gomorei.

Iar argumentul lor este că dacă pică zidurile acestor cetăți, o să vină barbarii și o să fie „mai rău”.

Însă Hristos a spus că nu de cei care ucid trupurile trebuie să ne temem. Trupurile vor învia. Să ne temem de cei care ucid sufletele. Acelea nu mai învie, odată ucise…

Or în Sodoma nu se ucide niciun trup. Este dus la sală, este tratat raw-vegan, face yoga și se caută soluții pentru ”nemurirea” lui. Dar sub pretextul salvării lui se torturează și ucid suflete.

Ce altceva a fost demența covid?

Hristos a înviat!

E al treilea Paște al acestui sfârșit de lume. Nu o să uit pe cel din 2020 – Paștile interzis. Nu o să îl uit nici pe cel din 2021- Paștile botnițelor. Nu trebuiesc uitate, așa cum nu trebuie uitat ce s-a întâmplat în ultimii 2 ani.

Istoria ultimilor 2 ani este vestitorul a ceea ce urmează: ultimii ani ai civilizației occidentale.

Hristos a înviat! Noi însă, din păcate, ne apropiem să intrăm în mormânt.

Dar să nu deznădăjduim!

Vom învia și noi. Cel care murit pentru noi, Cel a cărui înviere o serbăm de Paști, nu a murit și nu a înviat degeaba.

Moartea Lui a fost punctul final al însămânțării unei credințe că la un moment dat, cât mai curând, sperăm, Hristos va trece la conducerea lumii și a istoriei, că va veni Împărăția Lui.

Aceasta este speranța creștină: că vom învia cu El întru Împărăția Sa. Că această nebunie se va încheia cât mai curând și vom avea parte de o lume nouă, vindecată de moarte, sub conducerea Lui.

Și de asta minunat ar fi să ne salutăm nu doar cu Hristos a înviat! Ci și cu ”Vie Împărăția Sa!”

sursa: Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Creștinism vs yoga

Prin clasa a IX-a cred că am avut și eu momentul meu yoghin. Erau anii 90, când toate țăcănelile astea „spirituale”, livrate într-un fast-food ieftin, chiar prindeau.

Mi-am revenit repede.

Pomul îl cunoști după roadele sale. Ce a oferit yoga, ce a oferit hinduismul principalilor săi beneficiari, indienii?

O țară împuțită, cu sute de milioane de oameni ce trăiesc sub limita sărăciei, zeci de milioane care dorm pe cartoane pe străzi, cu lepra și alte boli ale sărăciei care fac ravagii, dar cu oameni ”sfinți” care eșuează în a își spăla jegul într-un ”fluviu sfânt” pe lângă care canalizarea Bucureștiului pare un izvor de pe la Biborțeni…

Creștinismul a oferit lumii potențial uriaș de dezvoltare. Știința, cultura, universitățile, marea artă recunoscute universal sunt un produs conex al Creștinismului, al impactului Învierii asupra lumii.

Hinduismul a oferit în schimb sărăcie în India și iluzia unor sărmani postmoderni că, vezi Doamne!, ar fi ”spirituali” dacă îmbogățesc câte un escro-guru…

O chestiune elementară pentru oricine este creștin: lumea nu va eradica nici războiul, nici sărăcia.

Lumea se va afunda în războaie si sărăcie. Acesta este destinul ei.

Creștinismul nu este despre cum să facem lumea aceasta bună, ci despre cum să mântuim oameni din lumea aceasta.

Speranța creștinismului nu e o lume mai bună ci sfârșitul acestei lumi și venirea Împărăției lui Dumnezeu.

Aceasta este Evanghelia: cum să supraviețuim acestei lumi, nu despre cum să facem lumea mai bună.

O lume mai bună doresc să facă ideologiile. Și le iese tot timpul mai rea…
O lume mai bună va dori să facă antihristul.

Despre asta e și Invierea. Evreii doreau un rege, un lider politic care să cucerească lumea pentru ei. Au primit un mântuitor. Și cum nu aveau nevoie de mântuitori ci de războinici, au cerut răstignirea lui.

Însă vedeți că și Creștinismul in diversele sale confesiuni, cade în ispita asta, a făuririi de “lumi mai bune”, în iluzii ideologice…

sursa: Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Mass Media

Ca să fie siguri că îl ”belesc” pe Ceaușescu au inventat ”masacrul de la Timișoara”. Televiziune franceză, serioasă, prezenta, mii de cadavre legate cu sârmă și aruncate în gropi comune.

Cele câteva mii au fost, de fapt, 43 de cadavre, care nu au fost îngropate ci au fost arse, etc…

Apoi în martie 1990, lumea occidentală a fost oripilată de cum în România un maghiar este bătut cu bestialitate de naționaliști români. S-a demonstrat că maghiarul era de fapt român iar bătăușii erau unguri.

Apoi în iunie 1990, marea mineriadă în care mass-media a uitat, oportun, tocmai cauza venirii minerilor: ziua de 13 iunie. La fel, s-au vehiculat sute de morți. Nerevendicați de nimeni, că nu existau decât în isteria oengistic propagandistică.

Asta ca să aduc aminte de niște momente ”clasice” și care privesc România, de manipulări…. ordinare.

Sărăcim ca să sancționăm pe ruși.
Stăm în frig ca să dăm o lovitură de moarte lui Putin.
Nu mai folosim mașinile ca să sufere oligarhii.
Renunțăm la distracții ca să crape de nervi Duma de stat….

Și cică SUA și UE vor să continue cu sancțiunile.

O să ne pună să ne dăm cu un ciocan peste degetul mic de la mâna stângă ca să vadă Kremlinul că nu e de glumă cu noi?

Pe bune, de doi ani descopăr zilnic că sunt contemporan cu cea mai idioată variantă a umanității…

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Problema Occidentului

Marea problemă a Occidentului este aceea că nu mai poate ”sancționa” Rusia, că nu mai are cu ce.

Nicio sancțiune economică nu e ”fatală”, mai ales dacă ești o țară puternică, cu resurse și cu prieteni mari în preajmă, cum e Rusia.

Sancțiunile nu au fost ”fatale” nici în cazuri mai mărunte. S-a prăbușit regimul Castro din pricina sancțiunilor impuse de americani? SUA a reușit să înfometeze pe venezueleni, dar nu să îi convingă să cedeze. Iar odată momentul critic depășit, Venezuela începe să își revină încet, dar mult mai sigur, mult mai pe picioarele sale.

Rusia, desigur, suferă de pe urma sancțiunilor economice. Chiar urmăream un vlogger rus, anti-Putin, care stă bine merci la Petersburg și comentează de zor în engleză pe tema situației, care a făcut filmări cu creșterile de prețuri din supermarketurile rusești în intervalul ianuarie-martie: între 10 și 40%.

România, care nu a fost supusă niciunei sancțiuni economice, ba chiar impune sancțiuni, are o inflație comparabilă în aceeași perioadă. Efectul boomerang al sancțiunilor plus… criza energetică, care nu e la ruși. Căci rușii au gaze, au petrol și nu vor trebui să le aducă extrem de scump cu vaporul de la americani.

Rusia se pregătește de acest moment din 2014. Atunci au început primele sancțiuni împotriva Rusiei și Moscova a descoperit că ele sunt… utile. De aceea Rusia a aplicat contra-sancțiuni menite să securizeze și mai bine piața alimentară. De unde cumpărau carne, legume și fructe inclusiv din România, au găsit formule să acopere prin producție internă ceea ce trebuiau să ia de la noi, ca să dau un singur exemplu.

Amenințați cu excluderea din SWIFT, au început să construiască alternativa…

Astfel, Rusia anului 2022 era deja cu o economie care era pregătită pentru sancțiuni și mai grave.

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry