Arhive categorii: AdrianOnciu

Tupeu de cartier

Generalii Pentagonului acuză Turcia că îi pune în pericol pe soldații americani și, drept consecință, se declară ”profund îngrijorați”.

Ar fi vorba despre cei 900 de soldaţi dislocați în nord-estul Siriei, care oficial luptă împotriva ISIS împreună cu Forţele Democratice Siriene (SDF) conduse de luptători kurzi. La rândul lor, kurzii sunt considerați teroriști de către Ankara. Raidurile Turciei din ultimele zile, preambul al unei operațiuni terestre (potrivit lui Erdogan), au legătură cu recentele atacuri teroriste de la Istanbul. Cum știm, turcii i-au acuzat pe americani că au instruit-o pe femeia care pe 13 noiembrie a detonat una dintre bombe.

Până în 2011, Siria era o țară relativ stabilă. Apoi președintele Bashar al-Assad a devenit indezirabil pentru Pentagon, din motive ”geostrategice”. Revoluția colorată a lui George Soros a eșuat lamentabil la Damasc. Sub pretextul că luptă cu teroriștii, americanii au ocupat teritorii din nordul Siriei, în timp ce Assad a apelat la ajutorul Rusiei și al Iranului. La rândul ei, Turcia i-a bombardat pe kurzii retrași în Siria, combinați cu Pentagonul. Țara a devenit astfel un sângeros câmp de luptă similar Ucrainei, occidentul punând responsabilitatea ororilor războiului exclusiv pe umerii lui Assad (medic oftalmolog și ofițer de profesie, cu studii inclusiv la Londra).

La fel ca în Ucraina, au existat milioane de refugiați și zeci de mii de morți. O tragedie de mari proporții, dar care nu a ocupat nici 1% din spațiul de emisie al televiziunilor occidentale, în comparație cu ”show-ul Zelensky”. Iar atunci când au abordat subiectul, jurnalele de știri au avut un singur obiectiv: distrugerea regimului Assad.

Marile puteri nu au nevoie decât de simple pretexte pentru exercitarea forței în raport cu țările neputincioase. Cu precizarea că unele astfel de pretexte au la bază motivații bine întemeiate, iar altele se sprijină pe minciuni sfruntate.

Moscova a pretins că ”operațiunea specială” din Ucraina este un răspuns la crimele lui Zelensky asupra minoritarilor ruși, pe lângă pretenția Kievului de a adera la NATO. La rândul ei, Casa Albă spune că acționează cu trupe în Siria pentru a stârpi ISIS (înainte de un alt posibil 9/11), în ciuda opoziției ferme a autorităților de la Damasc. Ambele sunt încălcări clare ale ”dreptului internațional” prin folosirea forței în afara propriilor granițe, sub diverse motivații. Ambele generează tragedii cumplite.

Așadar, să lăsăm la o parte ipocrizia. Occidentul trebuie să arate ireproșabil, înainte de a veni cu lecții aspre de moralitate și drept internațional.

De pe ce poziții condamnăm vehement Rusia, în timp ce continuăm să întreținem măcelul din Siria încă din 2011, cu victime civile și pagube materiale cel puțin la fel de dureroase?

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Începe

Aleksandr Dughin a publicat prima analiză de după moartea fiicei sale. Pentru cei care se simt lezați, într-un fel sau altul, precizez încă din start un lucru evident: e vorba de punctul de vedere al rușilor. Sau, cum i se mai spune, ”propagandă rusă”. Cum propagandă americană avem din plin în mass-media, ca să ne apropiem cât mai tare de adevăr trebuie să cunoaștem și ceea ce gândesc ”dușmanii liberalismului”. Textul integral, mai jos.

În ultimele zile s-a produs o schimbare semnificativă a raportului de forțe în Ucraina. Acest lucru trebuie să fie înțeles în întregime.

Contraatacurile Kievului au fost, în general, nereușite în regiunea Kherson, dar, din păcate, au avut succes în regiunea Harkov. Situația de la Harkov și retragerea forțată a forțelor aliate reprezintă punctul de cotitură. Făcând abstracție de efectele psihologice și de sentimentele legitime ale patrioților, ar trebui să se constate că, în întreaga istorie a FAE, am ajuns la un punct de neîntoarcere.

Toată lumea recomandă acum măsuri extraordinare pentru a schimba situația, iar unele dintre aceste sugestii sunt destul de raționale. Nu pretindem că suntem originali, ci doar încercăm să rezumăm cele mai importante puncte și recomandări și să le plasăm în contextul geopolitic global.

Al treilea război mondial

Ne aflăm în pragul celui de-al treilea război mondial, pe care Occidentul îl împinge în mod compulsiv. Iar acest lucru nu mai este o teamă sau o așteptare, ci un fapt. Rusia este în război cu Occidentul colectiv, cu NATO și aliații săi (deși nu cu toți – Turcia și Grecia au propria lor poziție, iar o serie de țări europene, în special, dar nu numai, Franța și Italia, nu doresc să participe activ la un război cu Rusia). Și totuși, amenințarea unui al treilea război mondial este tot mai aproape.

Dacă se va ajunge la utilizarea armelor nucleare este o întrebare deschisă. Dar probabilitatea unui Armaghedon nuclear crește pe zi ce trece. Este destul de clar, și mulți comandanți militari americani (cum a declarat recent fostul comandant american în Europa, Ben Hodges) declară deschis acest lucru, că Occidentul nu se va mulțumi nici măcar cu retragerea noastră completă de pe teritoriul fostei Ucraine, ci ne va termina pe teritoriul nostru, insistând asupra ”capitulării necondiționate” (Jens Stoltenberg), ”dezimperializării” (Ben Hodges), dezmembrării Rusiei.

În 1991, Occidentul a fost mulțumit de prăbușirea URSS și de capitularea noastră ideologică, în primul rând prin acceptarea ideologiei liberale occidentale, a sistemului politic și a economiei sub mentorat occidental. Astăzi, linia roșie pentru Occident este existența unei Rusii suverane – chiar și în interiorul granițelor Federației Ruse.

Contraatacul din partea AFU în regiunea Harkov este un atac direct al Occidentului asupra Rusiei. Toată lumea știe că ofensiva a fost organizată, pregătită și echipată de comandamentul militar al SUA și al NATO și s-a desfășurat sub supravegherea directă a acestora. Nu este vorba doar de utilizarea echipamentelor militare NATO, ci și de implicarea directă a serviciilor de informații aerospațiale occidentale, a mercenarilor și a instructorilor. În ochii Occidentului, este începutul ”sfârșitului nostru”. Odată ce am avut o slăbiciune în apărarea teritoriilor aflate sub controlul nostru la Harkov, putem continua să fim înfrânți. Acesta nu este un mic succes al contraofensivei Kievului, ci primul succes tangibil al forțelor NATO în operațiunea Drang nach Osten.

Desigur, se poate încerca să se pună pe seama unor ”dificultăți tehnice” temporare și să se amâne analiza de fond a situației pentru o dată ulterioară. Dar nu ar face decât să întârzie realizarea faptului împlinit și, prin urmare, nu ar face decât să ne slăbească și să ne demoralizeze.

Așadar, merită să recunoaștem la rece: Occidentul ne-a declarat război și îl poartă deja. Nu noi am ales acest război, nu noi l-am dorit. În 1941, nici noi nu ne-am dorit războiul cu Germania nazistă și am refuzat să credem în el până la sfârșit. Dar, în situația actuală, când este purtată împotriva noastră de facto, acest lucru nu este decisiv. Tot ceea ce contează acum este să câștigăm, apărând dreptul Rusiei de a fi.

Sfârșitul USO

USO ca operațiune limitată de eliberare a Donbass și a unui număr de teritorii din Novorossia s-a încheiat. Acesta a degenerat treptat într-un război în toată regula cu Occidentul, în care, de fapt, regimul terorist nazist de la Kiev joacă doar un rol instrumental. Încercarea de a o asedia și de a elibera o serie de teritorii ucrainene controlate de naziști în Novorossia, menținând în același timp neschimbat echilibrul geopolitic existent al puterii în lume, ca operațiune tehnică, a eșuat. Iar a pretinde că pur și simplu continuăm SWO – undeva la periferia atenției publice – este pur și simplu inutil.

Dincolo de voința noastră, suntem acum în război, iar acest lucru afectează fiecare cetățean rus: fiecare dintre noi se află în vizorul inamicului, al teroristului, al lunetistului, al DRG-ului.

În atari condiții, avem o situația de așa natură încât, în ansamblu, încât este imposibil să se revină la condițiile inițiale – înainte de 24 februarie 2022. Ceea ce s-a întâmplat este ireversibil și nu ar trebui să ne temem nici măcar de vreo concesie sau compromis din partea noastră. Inamicul va accepta doar capitularea totală, subjugarea, dezmembrarea și ocuparea. Așa că pur și simplu nu avem de ales.

Sfârșitul OSU înseamnă necesitatea unei transformări profunde a întregului sistem politico-social al Rusiei moderne – pentru a pune țara pe picior de război – în politică, economie, cultură și în sfera informațională. Este posibil ca SWO să fi rămas un conținut important, dar nu singurul, al vieții sociale rusești. Războiul cu Occidentul subordonează totul.

Frontul ideologic

Rusia s-a aflat într-o stare de război ideologic. Valorile apărate de Occidentul globalist – LGBT, legalizarea perversiunii, a drogurilor, fuziunea dintre om și mașină, amestecul total în migrația necontrolată etc. – sunt indisolubil legate de hegemonia politico-militară și de sistemul său unipolar. Liberalismul occidental și dominația politico-militară și economică globală a SUA și a NATO sunt unul și același lucru. Este absurd să luptăm împotriva Occidentului și să acceptăm (chiar și parțial) valorile sale, în numele cărora acesta duce un război împotriva noastră, un război de anihilare.

Propria noastră ideologie cu drepturi depline nu ne-ar fi doar ”utilă” astăzi. Dacă nu avem o astfel de strategie, vom pierde. Occidentul va continua să ne atace atât din exterior, cu naziști ucraineni înarmați și antrenați, cât și din interior, cu a cincea coloană. Tot o coloană liberală, care corupe cu pricepere mințile și sufletele tinerei generații. Fără o ideologie proprie, care să definească în mod clar cine este prieten și cine este dușman, ne vom găsi într-o astfel de situație aproape neputincioși.

O ideologie trebuie să fie enunțată imediat, iar esența sa trebuie să fie o respingere totală și directă a ideologiei occidentale, a globalismului și a liberalismului totalitar, cu toate subspeciile sale instrumentale – inclusiv neonazismul, rasismul și extremismul.

Mobilizare

Mobilizarea este inevitabilă. Războiul îi privește pe toți. Dar mobilizarea nu înseamnă trimiterea cu forța a recruților pe front. Acest lucru poate fi evitat, de exemplu, prin formarea unei mișcări de voluntariat cu drepturi depline – cu beneficiile necesare și cu sprijinul statului.

Ar trebui să se pună accentul pe veterani și pe un sprijin special pentru luptătorii din Novorossia. Rusia are puțini, dar există și susținători în străinătate. Nu ar trebui să ne fie rușine să formăm brigăzi anti-naziste și anti-globalizare formate din oameni cinstiți din Est și Vest.

Dar, cel mai important, nu trebuie să-i subestimăm pe ruși. Suntem o națiune de eroi. Cu costuri mari, dar un dușman teribil, pe care l-am învins de mai multe ori în istoria noastră glorioasă. Vom fi victorioși și de data aceasta, chiar dacă va fi un război împotriva Occidentului, iar de data aceasta va fi un război al poporului. Câștigăm războaiele poporului, războaie în care oamenii uriași sunt treziți să lupte.

Mobilizarea implică o schimbare completă a politicii de informare. Normele pe timp de pace (în esență, reprezintă o copiere oarbă a programelor și strategiilor de divertisment occidentale care nu fac decât să corupă societatea) trebuie abolite. Televiziunea și mass-media în general ar trebui să devină instrumente de mobilizare patriotică în timp de război. A început deja, puțin câte puțin, dar până acum afectează doar o mică parte a canalelor. Dar ar trebui să fie peste tot.

Cultura, informația, educația, educația, iluminarea, politica, sfera socială – totul trebuie să lucreze în unanimitate pentru război, adică pentru victorie.

Economie

Orice stat suveran poate emite atâta monedă națională cât are nevoie. Dacă este cu adevărat suveran. Războiul cu Occidentul îi privează de orice sens de a continua să joace jocuri economice conform regulilor acestuia. O economie de război nu poate fi decât suverană. Ar trebui să se cheltuiască pentru Victorie atât cât este nevoie. Trebuie doar să se asigure că emisia este concentrată într-un circuit special destinat unor scopuri strategice. În astfel de circumstanțe, corupția ar trebui să fie asimilată unei crime de război.

Războiul și confortul sunt lucruri incompatibile. Confortul ca scop, ca punct de referință în viață, trebuie abandonat. Numai națiunile pregătite pentru greutăți sunt capabile să câștige războaie reale.

În astfel de situații există întotdeauna o nouă categorie de economiști al căror scop este salvarea statului. Acest lucru este mai presus de toate. Dogmele, școlile, metodele și abordările sunt secundare.

Putem numi o astfel de economie o economie de mobilizare sau o putem numi pur și simplu o economie de război.

Aliații noștri

În orice război, rolul aliaților este extrem de important. Astăzi, Rusia nu mai are atât de multe, dar ele există. În primul rând, este vorba despre acele țări care resping o ordine occidentală liberală unipolară. Este vorba de susținătorii multipolarității, cum ar fi China, Iranul, Coreea de Nord, Serbia, Siria, Republica Centrafricană, Mali, dar și, într-o anumită măsură, India, Turcia, unele țări islamice, africane și latino-americane (în special Cuba, Nicaragua și Venezuela).

Pentru a le face față, ar trebui mobilizate toate resursele disponibile, nu doar diplomația profesională, ci și diplomația populară. Și pentru aceasta, este nevoie din nou de ideologie. Trebuie să ne convingem aliații că am decis să ne despărțim ireversibil de globalism și de hegemonia occidentală și că suntem gata să mergem până la capăt în construirea unei lumi multipolare. Aici trebuie să fim consecvenți și hotărâți. Vremea jumătăților de ton și a compromisurilor a trecut. Războiul Occidentului împotriva Rusiei împarte omenirea pe diferite părți ale baricadelor.

Factorul spiritual

În centrul confruntării globale care a început se află aspectul spiritual, religios. Rusia se află în război cu o civilizație antireligioasă care luptă împotriva lui Dumnezeu, care răstoarnă însăși fundamentele valorilor spirituale și morale – Dumnezeu, Biserica, familia, sexul, omul. Cu toate diferențele dintre ortodoxie, islamul tradițional, iudaism, hinduism sau budism, toate religiile și culturile construite pe baza lor recunosc adevărul divin, înalta demnitate spirituală și morală a omului, onorând tradițiile și instituțiile – statul, familia, comunitatea. Occidentul modern a abolit toate acestea, înlocuindu-le cu realitatea virtuală, individualismul extrem, distrugerea genului, supravegherea universală, o ”cultură a abolirii” totalitară, o societate post-adevăr.

Satanismul deschis și rasismul deschis înfloresc în Ucraina, iar Occidentul nu face decât să sprijine acest lucru.

Avem de-a face cu ceea ce bătrânii ortodocși numesc ”civilizația lui Antihrist”. Așadar, rolul Rusiei este de a uni credincioșii de diferite religii în această bătălie decisivă.

Nu trebuie să așteptați până când dușmanul lumii vă va distruge casa, vă va ucide soțul, fiul sau fiica… La un moment dat va fi prea târziu. Doamne ferește să trăim pentru a vedea un astfel de moment.

Ofensiva inamicului în regiunea Harkov este chiar asta. Începutul unui război în toată regula al Occidentului împotriva noastră.

Occidentul își demonstrează intenția de a începe un război de anihilare împotriva noastră – al treilea război mondial. Trebuie să ne reunim tot potențialul nostru național cel mai profund pentru a respinge acest atac. Cu toate mijloacele – gândire, putere militară, economie, cultură, artă, mobilizare internă a tuturor structurilor statului și a fiecăruia dintre noi.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

WW3

Ar trebui să ni se spună verde-n față. Suntem în plin război mondial, al treilea, deși încă se desfășoară într-o singură țară.

Explicația e simplă. Din partea Occidentului dirijat de SUA și UK participă cel puțin 50 de state, printre care și România. Vorbim despre armament, bani și mercenari.

De cealaltă parte, Rusia nu a făcut un secret din faptul că primește același tip de ajutor din partea unor țări africane și din Orientul Mijlociu. China și India probabil o fac mai puțin la vedere, în timp ce Coreea de Nord s-a arătat dispusă să contribuie cu 100.000 de soldați “voluntari”.

Așa cum arată lucrurile astăzi, e doar o chestiune de timp până când războiul va depăși granițele Ucrainei. Și va deveni “mondial” inclusiv în jurnalele de știri, nu doar în comentariile de pe Telegram.

Dacă nu se produce o răsturnare de situație la Washington, nu văd cum ar putea fi evitat un WW3 ca la carte, cu români luați cu arcanul în prima linie.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Alt tun marca Ursula von der Leyen

Comisia Europeană a anunțat semnarea unui contract pentru încă 250 de milioane de doze de vaccin COVID-19 dezvoltat de firma spaniolă Hipra. Ca de obicei, prețul este ”secret” în primă fază.

Comisarului european pentru sănătate, Stella Kyriakides, ne explică: ”Am cumpărat dozele pentru a asigura o pregătire maximă în apropierea lunilor de toamnă și iarnă. O creștere a vaccinării și a dozelor de rapel va fi esențială în lunile următoare”.

De remarcat că noul vaccin încă nu a primit aprobarea Agenției Europene pentru Medicamente (EMA). Probabil că e vorba despre o simplă formalitate (fix ca la o aspirină banală), din moment ce tov. Ursula și-a permis să semneze contractul înainte ca serul-minune să fie autorizat în UE.

Urmează ca șefa Comisiei Europene să-i cheme la raport pe șefii de guverne, ca să le bage pe gât cota parte din marfa negociată cu spaniolii (de văzut dacă au vreo legătură cu Kill Bill). Așa cum îl știm, tov. premier Ciucă va bate din câlcâie și va prelua factura fără comentarii.

În luna iunie 10 țări din UE, printre care și România, au cerut Comisiei Europene să permită renegocierea contractelor pentru vaccinurile Pfizer, acuzând risipa uriașă. Ne amintim că potlogărița Ursula von de Leyen a comandat 4,2 miliarde de doze, de aproape 10 ori cât populația întregului bloc comunitar, după ce a ”negociat” la sânge cu Albert Bourla.

Iată că în loc să reducă din consecințele mega-tunului cu vaccinuri Pfizer, tov. Ursula ”persistă în comportamentul infracțional” (cum ar zice procurorul șef Kovesi, dacă ar avea curaj).

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Rambo, frate!

Cum era de așteptat, după ce Boris Johnson a demisionat, și-a găsit repede o ocupație demnă de statutul său de ”fost premier”: propagandist de război și trainer pentru trupele ucrainene.

”Săptămâna aceasta am vizitat trupele ucrainene care sunt antrenate de forțele armate britanice în North Yorkshire. Regatul Unit s-a angajat să facă tot ce poate pentru a ajuta Ucraina să continue să respingă agresiunea rusă”, a scris Boris pe Twitter, unde a atașat și filmulețul de la ”antrenamente” (vezi video în postarea de mai jos).

Cu siguranță englezii exultă. Tropăie de nerăbdare să se ducă voluntari pe front. Să fie și ei ca Boris, să arunce grenade, să tragă cu mitraliera, să omoare ruși. Și asta în timp ce familia rămasă acasă mai face un credit, până se întoarce eroul cu buzunarele pline sau între patru scânduri.

Suportul englezilor de rând, atât cât există, pentru ”cauza” ucrainenilor, are doar o singură explicație: propaganda agresivă din mass-media. Marea Britanie e prea departe de front pentru a avea mici emoții. Iar justificarea ”Apărăm ordinea mondială liberală” sună prea vag în urechile publicului. De fapt, sună ca dracu’.

Oamenii vor doar să traiască mai bine. Și să nu tremure de teama războiului nuclear, declanșat chiar și accidental (sau provocat de inși aflați cu spatele la zid), în timp ce liderii-circari se dau în stambă făcând-o pe-a Rambo. Englezilor nu le pasă de ”hegemonia americană”, de ”multipolarism” sau de alte sintagme folosite îndeobște de politicieni.

S-au săturat, însă, de pandemiile puse cu mâna de gașca lui Schwab. S-au săturat și de politicienii-marionetă, aflați la cheremul filantropilor din Big Pharma, dar care se pricep foarte bine și la încălzirea globală sau la războaie duse prin intermediari.

A spune că nu te afli în conflict direct cu Rusia când te lauzi pe Twitter cu astfel de filmulețe este ca și cum ai pretinde că ai fi virgin după 20 de ani de căsnicie. Este ridicol. Cu siguranță frontul din Ucraina (în special partea de vest, mai puțin lovită) colcăie de soldați și ofițeri NATO. Inclusiv din România.

Din păcate, politicienii noștri globaliști nu au căzut chiar pe treapta cea mai de jos a ridicolului. Mai urmează să-l vedem și pe Joe Biden într-un filmuleț propagandistic, trâgând cu mitraliera de pe bicicletă și aruncând grenade din galopul calului, în timp ce citește de pe prompter.

”Sfârșitul antrenamentului. Repetă aruncarea grenadei”.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Diversiuni

Viktor Orban, la Băile Tușnad: ”Stăm într-o maşină care are pană la toate cele patru roţi: este absolut clar că războiul nu poate fi câştigat în acest fel”.

Că vrem sau nu vrem, premierul ungar a rămas singurul politician din UE capabil să aibă un discurs conservator coerent, de substanță, greu de combătut. Ce spune (și ce face) se înscrie perfect în politica anti-globalistă îndreptată împotriva Deep-state-ului democrat de la Washington, a susținătorilor lui Schwab și a filantropilor de teapa lui Soros.

Se întâmplă ca multe dintre teoriile lui Orban să coincidă cu ceea ce vrea Putin, măcar la nivel declarativ.

Patrioții au nevoie ca de aer de lideri. De oameni care spun adevărul. Sigur, e foarte greu de găsit așa ceva în politică, unde avem cei mai mulți demagogi pe metrul pătrat. Însă rezistența față de globaliști nu poate avea succes fără astfel de lideri. Nu există alții, deocamdată. Trebuie să-i acceptăm cu defectele lor, inclusiv cu suspiciunea că unii ar putea fi opoziție controlată.

Așa că interesele lui Orban în Transilvania trec pe planul doi. Și noi avem interese în Rep. Moldova. Însă trebuie să privim tabloul general dându-ne câțiva pași în spate. Viktor Orban ar putea să ne fie prieten și ghid în lupta cu globaliștii. Interesul Deep State, al serviciilor și al influensărilor lui Soros este să ni-l prezinte pe Orban drept lider în care nu putem avea încredere. Un lider care nu urmărește decât să smulgă Transilvania din trupul țării. E fals. Transilvania e parte a UE, așa cum va fi și Moldova. ”Case closed”, vorba unui polițist.

Putem să ținem aproape de lideri ca Orban sau putem pica în plasa diversiunilor, visând la alt Făt-Frumos, care din păcate nu va veni.

Știm cu toții că patrioți de tipul lui Orban nu se nasc chiar în fiecare zi.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Kill Bill

Este de-a dreptul hilar cum încearcă OMS (instituția de tip ONG aflată în portofoliul lui Bill Gates) să forțeze pandemia de variolă a maimuței. Asta în condițiile în care există doar 15.800 de cazuri în toată lumea, iar mortalitatea nu ar trebui să dea mari bătăi de cap.

Șeful OMS, dr. Tedros (cunoscut drept ”marioneta lui Bill”) a susţinut pe 23 iulie o conferinţă de presă virtuală ca să anunțe cel mai ridicat nivel de alertă al organizației sale, devenită un soi de Minister al Sănătății la nivel global. De fapt, un soi de sperietoare. Instrumentul perfect pentru punerea în scenă a oricărei pandemii, în vederea derulării afacerilor Big Pharma sub conducerea măiastră a filantropului Kill Bill.

Cum bine știm, ca și la pandemia de Covid, psihopații din branșă au făcut un mic antrenament fără public, ca să devină capabili să se miște cu talent la semnalul lui Bill. Au prognozat cu exactitate data de declanșare a pandemiei monkeypox (15 mai 2022) și au expus, pe hârtie, punct cu punct, cum se vor derula evenimentele.

E posibil ca între timp filantropul Gates să fi rezolvat și cu finanțarea echipei globale GERM (Global Epidemic Response and Mobilization), alcătuită din 3.000 de specialiști foarte bine plătiți, capabili să ”spună și facă” ceea ce li se dictează. ”Echipa GERM ar trebui să aibă capacitatea de a declara o pandemie și de a colabora cu guvernele naționale și cu Banca Mondială pentru a strânge foarte repede bani pentru răspuns”, a explicat Gates, nonșalant.

În New York, spre exemplu, unde gradul de îndoctrinare liberală este similar cu cel din California, oamenii au început să stea la cozi pentru a se vaccina anti-monkeypox. Uniunea Europeană, prin intermediul potlogăriței Ursula von der Leyen, a cumpărat încă vreo 50 de mii de doze de vaccin. Așa, de încălzire. Să nu trebuiască.

Probabil că așa-zisa pandemie ”monkeypox” nu are alt scop decât să obișnuiască publicul cu ideea că povestea nu s-a terminat. Că urmează alți viruși (unii mult mai periculoși), iar singura variantă de supraviețuire constă în vaccinare la scară largă. Bineînțeles, cu ajutorul neprecupețit al lui Bill Gates și al echipei lui de specialiști-potlogari (fie că vorbim despre medici, politicieni sau jurnaliști).

În atari condiții, nu-i de mirare că simpatia față de ”democrația” occidentală a ajuns la cele mai de jos limite.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Indisciplinații

Ungaria, ”rebelul” UE în raport cu Rusia, își permite să pună interesul primordial al propriilor cetățeni înaintea intereselor obscure dictate de marioneta Ursula von der Leyen.

Ministrul de externe Peter Szijjarto s-a dus la Moscova să ceară mai mult gaz. Și asta în condițiile în care UE a impus al 7-lea val de sancțiuni și a anunțat o reducere cu 15% a consumului, ”în mod voluntar”. Ca să trecem cu bine peste iarnă.

Gestul probabil că i-a scos din sărite pe funcționarii de la Bruxelles. Însă este unul cât se poate de firesc, după ce trompeta Casei Albe (aka Ursula) a făcut tot posibilul să taie fondurile PNRR pentru Ungaria și să aplice sancțiuni drastice, pe motiv de ”neaplicare a legislației comunitare în materie de protecție a minorităților sexuale”. Legea promovată de Viktor Orban se referă la protecția minorilor față de propaganda LGBT, însă cine mai are timp să explice acest ”amănunt”?

Buna colaborare dintre Ungaria și Rusia (”relația strategică” pomenită de Lavrov) a reușit să-l scoată din pepeni până și pe Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, invitat la Gigi24. ”Sunt foarte curios care este reacția Bruxelles-ului în fața gestului Ungariei. Nu vă supărați, e mult prea mult. O spun și mă uit în cameră: așa ceva e mult prea mult! (…) Nu mă interesează că n-ai avut altă soluție, eu nu sunt pus în situația ta, eu sunt pus în situația de a mă judeca pe mine”, a afirmat Diaconescu.

Bineînțeles, politicianul român se teme că și alte țări ”o să iasă din rând”. Și riscă să fie puse la îndoială înseși principiile ce stau la baza construcției europene: ”Că nu a ieșit numai Ungaria din rând. A ieșit Spania din rând, iese Italia din rând, Grecia. Și vor face aranjamente sfidând practic logica de funcționare, aia profundă, a Uniunii Europene”.

Cristian Diaconescu se întreabă, candid, de ce nu vine Uniunea Europeană să exploateze gazul din Marea Neagră, apropo de solidaritate. Să-l scoată mai repede și să beneficiem cu toții. România un pic mai mult, că-i proprietară.

Răspunsul e simplu, domnu’ Diaconescu. Piața de energie din Europa nu este dedicată României. Nici măcar pe termen scurt, până la epuizarea rezervelor din Marea Neagră. Aici și-au făcut loc miliardarii din preajma lui Joe Biden. Așa că lăsați demagogia deoparte și spuneți-le oamenilor adevărul: nu marionetele de la Bruxelles au ultimul cuvânt în Europa, ci fix Casa Albă și Deep State-ul american.

Așa că decizia Ungariei de a continua bunele relații cu Rusia pare a fi unica soluție. Și cea mai înțeleaptă, pentru a nu risca să-și sacrifice cetățenii de dragul unor psihopați de peste ocean.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Biruri ca la proști

Președintele Macron s-a dat cu capul de toți pereții în 2021, când Australia a anulat un contract de 37 de miliarde dolari pentru construirea de către francezi a 12 submarine. Marele pot a fost suflat de Statele Unite în combinație cu UK.

A fost o criză de nervi la Elysee, dar a trecut.

Parisul a pierdut ceva afaceri babane și în Rusia (printre ele, o mega-fabrică Renault), dar s-a reorientat rapid pe piață, după ce a constatat noile realități din Europa. Cu războiul din Ucraina, Statele Unite l-au înjunghiat iarăși pe Macron ”pe la spate”. Iar Franța nu are acum altă alternativă decât să reducă pierderile cu sprijinul coloniilor. Adică să mai tragă niște tunuri cu armament ici-colo, cu binecuvântarea Washington-ului. Dacă se poate, și fără știrea lui Biden.

În locul lor, cu o industrie militară atât de dezvoltată, ce ați face? Ați privi impasibili cum yankeii le suflă tot caimacul în Europa și pleacă acasă inclusiv cu bidonul de lapte?

Iată explicația prezenței în România a o mie de soldați francezi (Franța e națiune-cadru în Grupul de luptă NATO de la noi) și a sistemului antiaerian Mamba. Serviciile l-au anunțat pe Macron că-i rost de bani în România, că suntem speriați de moarte și am face ORICE pentru înarmare. Am face ORICE să nu ne joace Putin în picioare.

Adică luăm cât ne țin buzunarele (de fapt, cât vrea Biden) de la americani, dar rămân niște banuți și pentru francezi. Iar dacă nu rămân, ne împrumutăm. Ce mare brânză?

Ministrul Vasile Dîncu tocmai a semnat un acord cu guvernul francez pentru submarine Scorpene și elicoptere. Încă nu se știe valoarea contractului. ”Am semnat o scrisoare de intenție cu ministrul francez al apărării pentru un viitor proiect și am început în parlament procesul de aducere a noului echipament: este vorba de submarine Scorpene și elicoptere”, a precizat Dîncu în presa străină, ca să nu-i sară-n cap miticii.

Deși suma pare a fi departe de cele 37 de miliarde de dolari luate cu japca de americani în contractul cu Australia, important e că Macron primește o oarecare compensație. Încă 3-4 țări ca România și gata, îi trece lui Macron de tot supărarea pe bandiții din Deep State.

Cât despre noi, până în 2050 vom fi ca o adevărată fortăreață. Plaja de la Mamaia, eliberată de turiști, va fi plină de baterii Patriot și Mamba, soldații francezi vor fi la paritate cu guvizii, iar prin Marea Neagră vor circula submarine ca pe Autostrada Soarelui, cu periscopul ridicat deasupra apei, în căutarea sectorului de nudiști.

Hai că-i bine. Gata, nu-mi mai este frică de ruși. La foametea care se anunță, mi-e frică doar că n-o să putem plăti facturile către protectoratul franco-american. Și ne lasă dracului în fundul gol, să ne apărăm cu furci și topoare, vorba Maiei Sandu.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Nesimțire crasă

Şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, i-a îndemnat pe europeni să continue sancţiunile împotriva Moscovei şi ”să reziste” exploziei preţului la energie şi alimente, consecinţe directe ale războiului în Ucraina.

”Acesta este un test de rezistenţă pentru societăţile noastre”, a declarat Borrell, potrivit France Presse. ”Sunt sigur că Putin mizează pe oboseala democraţiilor. Sunt sigur că el crede că democraţiile sunt slabe. Societăţile europene nu îşi pot permite să fie obosite”, a subliniat diplomatul-șef al UE.

Tovarășu’ Borell, n-ați vrea să rezistați exploziei prețurilor cu 500-1000 de euro pe lună, în loc de 15-20 de mii, cât luați în prezent? Nu vă tentează? Măcar două luni, de probă.

Statele europene ”nu își pot permite să fie obosite”, mai spune ipocritul de la Bruxelles, care nu are grija zilei de mâine, a facturilor la curent și gaze sau a coșului cu alimente. Iar ca el sunt toate așa-zisele elite. Inclusiv din România.

Toți vor ca NOI să ne sacrificăm. Să nu obosim în lupta cu Putin, să rezistăm pe baricade, în timp ce boierii cu rang de ”înalt funcționar public” duc o viață de lux, protejați de bodyguarzi înarmați până-n dinți.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry