Un zbor misterios

Un avion ucrainean care căra armament din Serbia în Bangladesh s-a prăbuşit lângă Kavala(la Elefteroupuli), adică aproape în grădina mea :). Ca să înţelegeţi mai bine, pe-aici nu se petrece mai nimic. În afara imbecilismului autorităţilor, talk show-urile sunt populate exact ca-n ţară cu tot felul de comentaci de profesie care se ceartă pe absolut orice temă. În aceste condiţii, orice eveniment care se petrece e pâine pentru semi-jurnaliştii care populează presa elenă. Şi, cu toate acestea, nu se zice mai nimic. Mă rog, sunt reportaje, dar cam slăbuţe. Că s-a neutralizat zona, că nu se permite accesul publicului, că s-ar fi găsit cutia neagră s.a.m.d.

Avionul a raportat iniţial că vrea să se întoarcă în Serbia din cauza unor probleme tehnice. Manevra de întoarcere s-a făcut undeva lângă Athos(vezi imaginea). După aceea a raportat probleme la un motor(nr. 4) şi a solicitat o aterizare de urgenţă. Grecii i-au dirijat către Kavala, însă avionul a căzut înainte de a putea ateriza controlat, rezultând o explozie similară unei ciuperci nucleare. Cel puţin aşa spun cei care-au văzut explozia. Nu-i greu de imaginat ce s-a întâmplat acolo în condiţiile în care avionul era plin cu muniţie. Mai mult, pe o suprafaţă întinsă s-a răspândit un praf alb de origine necunoscută.

Cam acestea sunt datele problemei. Clar? Nu, nu-i deloc clar. Întrebarea care-mi vine instantaneu în minte este ce naiba căuta un cargo ucrainean să transporte arme produse în Serbia? Pentru cei care nu au habar de comerţul cu arme poate părea o bagatelă, la urma urmei şi armele sunt tot nişte mărfuri, nu-i aşa? Ei bine, nu! Pentru a transporta arme, ai nevoie de o anumită certificare atât din partea statului sursă, cât şi din partea destinatarului. Această certificare nu e o hârtie simplă. În primul rând trebuie să fii verificat de securiştii statului sursă, care trebuie să se asigure că poţi păstra secretul transportului. Mai mult, echipajul este verificat deoarece nu vrei ca pe perioada zborului să se umble în bulendrele pe care le transporţi. Ceva similar e şi la destinaţie. Ăia trebuie să se asigure că totul e confidenţial. De aceea, de cele mai multe ori, transportul de arme îl faci ori cu contractori locali, ori – în cazuri mai rare -cu unii ai statului destinaţie.

OK, totul e limpede însă nimeni nu-şi pune problema ce naiba caută un cargo ucrainean în toată afacerea asta? De fapt, fix aici e problema. Pentru sârbi, ucrainenii sunt practic duşmani. Asta deoarece Serbia este partenerul ruşilor. Ca să înţelegeţi mai bine situaţia vă întreb dacă v-aţi putea imagina un cargo rusesc transporând arme româneşti către Polonia. Sau invers. Evident că nu, e un nonsens. Aşa că transportul către Bangladesh este cusut cu aţă albă. 

Însă întrebarea esenţială este cu totul alta: ce anume a transportat aeronava ucrainenă înainte de acest transport??? Aici e punctul nevralgic asupra căruia ar trebui să meditaţi. Personal am o bănuială cât se poate de rezonabilă. De fapt, nu zborul Nis-Amman-Riad-Dhaka este cel interesant, ci zborurile anterioare. De altfel asta se vede din faptul că în tot traseul prezentat autorităţilor greceşti ceva este extrem de neclar: de ce avea avionul nevoie de cele două escale intermediare? Nu-i logic! Autonomia unui Antonov 12 este de 5700 km. A face două escale la o distanţă de 1300 km una de cealaltă este cel puţin ciudată. Asta dacă nu ar fi trebuit să lase niscaiva „marfă” pe-acolo. Logic ar fi fost ca Antonovul să facă o singură escală la Riad. 

Aşadar, totul e destul de dubios. Părerea mea este că zborul acesta este doar o acoperire a ceea ce ucrainenii au transportat înainte. Dar care-au fost zborurile anterioare? Ei, aici e ceva dubios. Pe 14 execută un transport Marseille-Kiev, urmat, în aceeaşi zi, de unul Kiev-Paris şi-apoi imediat de unul Paris-Sarajevo. De la Sarajevo merge la Belgrad şi în aceeaşi zi ajunge la Ankara. De la Ankara ajunge la Nis, locul de unde va porni în ultima sa expediţie.

OK, întrebarea e ce anume puteau transporta ei de-acolo pe direcţia „frântă” Kiev-Belgrad? Părerea mea e că arme? Ce fel de arme? Probabil arme donate de Occident de care ar fi interesaţi „partenerii” ruşi. Sună ciudat, nu? O să vă întreb însă altceva: de ce credeţi că ar lăsa oficialii de la Kiev asemenea arme pe mâna soldaţilor lor? Aceştia, după cum s-a văzut, le vând ruşilor aproape pe gratis. Nu le trebuie decât bani graşi de buznar şi o ieşire ca „refugiat ucrainean” prin ţările baltice sau prin cele nordice. Iar ruşii fix asta le dau. Aşadar, de ce-ai da pe gratis răcanilor când tu, acoperit de securiştii tăi, poţi face afaceri la nivel mare cu ruşii prin proxy-ul sârbesc? 

Asta, dacă vreţi, este noul circuit al armelor în natură. Vestul e pe cale să prăbuşească lumea pentru „a salva” Ucraina, iar oficialii de-acolo, ştiind ce urmează, îşi văd de bunăstarea lor. Altfel cum naiba să-şi cazeze soţiile sau gagicile la hoteluri de lux pe perioade nelimitate?

Update:

* Praful alb nu este mortar sau ghips aşa cum au informat autorităţile, ci fosfor alb care, oxidat de atmosferă, se transformă în pentoxid de fosfor, care este … un praf alb!  

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *