Ce se întâmplă în Ucraina

Ideea postării pe care tocmai am pierdut-o, de ce, numai Dumnezeu știe, era că băieților nu le vine să creadă ce se întâmplă în Ucraina! De unde războiul era ca și câștigat, e mare jale. Pe Răzvan Dumitrescu, de la A3, nu-l înțeleg. Îi tremurau hârtiile din mână, când explica la hartă. Pe clovnul BoJo îl înțeleg. El l-a împins pe Zelenski să ia mai multe decizii greșite, și l-a tot asigurat că nu are cum pierde. Uite că are! Și urmează alegeri parlamentare, iar jupân BoJo sigur va fi întrebat de sănătate!

Surprinzător de tăcuții guvernanții noștri. Explicabil: România face tot felul de servicii Ucrainei, și nu vrea să ajungă în lumina reflectoarelor. Tăcerea e de aur, etc, etc, etc. Oricum în România ordinul se execută, nu se discută, dacă tace până și guraliva noastră societate civică! Mai bine că tace!

Să vedem ce pătrunjel au băgat ăia la cantina Administrației Prezidențiale de la Kiev. Că Zelenski părea azi ceva mai cuplat la realitate. Știu eu ce mai visează la noapte? Așadar, ușor cu pacea pe scări! Mai e mult până departe!

Oricum ar fi, în Ucraina mor oameni. Din toate taberele. Și nu cred că moartea lor rezolvă ceva. Dar măcar ar putea să le dea de gândit tuturor că războiul, aberant în sine, ca instrument de rezolvare a problemelor pe care le au națiunile în raport cu alte națiuni, devine, la un moment dat inevitabil. Prin decizii pripite și prin manipularea realității. Dar mai ales prin cunoașterea deformată a realității, și prin absolutizarea pozițiilor unora sau altora. Poate ne aducem aminte că, de fapt, în istorie nu cunoaștem niciun caz de reală hegemonie, deși nu de imperii am dus lipsă! Iar în lumea de azi, hiper-tehnologizată, hegemonul este un non-sens. Nici măcar momentul unipolar al SUA, de vreo două decenii, nu a fost unul cu adevărat ”moment unipolar”. Mereu ambițiile Washingtonului s-au lovit de cele ale UE, ale Rusiei și ale Chinei. Nu violent, ca acum. Faptul că SUA alimentează pe față acest război prin interpuși cu Rusia, și prin ricoșeu, și cu China, este semn de slăbiciune.

Așa că SUA și Occidentul ar face bine să trimită Kievului diplomați, nu arme. Oricât de mari ar fi salariile lor, sunt zero față de costurile, umane și materiale, ale războiului…

Constantin Gheorghe

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *