Şi totuşi, până la urmă cine e în groapă?

„În aproximativ 15 zile Rusia nu va mai avea bani să finanţeze războiul”. Asta spuneau toţi mâncătorii de rahat ai Occidentului, la comanda unor neica nimeni din armata SUA, acei mari militari care trimit tineri semi-drogaţi pe front în operaţiuni în care nu fac deosebirea între simulările de pe calculator şi viaţa reală. Acei mari generali ai SUA care, fără tehnologia militară asistată de computer, ar fi capabili să se auto-bombardeze întrucât, de cele mai multe ori, le e greu să facă diferenţa dintre Arizona şi Afganistan.

Încă de la primele restricţii am spus un lucru: războiul nu se câştigă pe teren, ci în economie. După ce Rusia părea că va intra în foamete – recurgând inclusiv la importuri de carne de aligator – Putin a câştigat „pariul cu agricultura” transformând Rusia într-unul dintre primii producători mondiali la majoritatea capitolelor care contează. Şi nu doar asta, ci, mai mult, a împins în faliment extrem de multe ferme americane.

La ora primelor restricţii(atenţie, vorbesc despre perioada imediat următoare recuperării Crimeei) s-a spus că regimul de la Kremlin nu mai are decât câteva luni. Nu doar că n-a capotat, dar, mai mult, s-a întărit teribil. Pentru cei care nu ştiu cum arăta Rusia anterior conflictelor ideologice cu Vestul e greu de înţeles. Înainte de primele restricţii Rusia avea importuri alimentare în proporţie de aproape 70%. Absolut tot era importat: cereale, fructe, legume, proteine animală etc. Nu găseai absolut nimic rusesc. Care-i situaţia acum? Importurile alimentare sunt absolut marginale. Rusia are o cotă de piaţă de aproximativ 30% din piaţa globală de ulei de floarea soarelui, 20% din cea de grâu, 14% din cea de orz şi aproximativ 2.5% din cea de porumb. În plus, ruşii exportă puternic grăsimi şi proteine procesate animale, produse finite din peşte etc. Să nu mai vorbim de pieţele adiacente, gen cea a fertilizatorilor, unde Rusia este lider mondial de necontestat. OK, priviţi în faţă şi spuneţi cine-a câştigat din primele restricţii?

Să mergem acum la situaţia din prezent. Suntem la momentul celor mai mari restricţii din istorie. Americanii au forţat izolarea Rusiei şi, mai mult, confiscarea rezervelor financiare externe ale acesteia. Efectiv, mai mult de-atât nu mai au ce face! În mod normal, un astfel de pachet de restricţii ar fi trebuit să spulbere economia unei ţări, indiferent de mărimea ei. Nu s-a întâmplat aşa!

Ca să înţelegem, vom trece la cifre. Ultimul pachet, cel despre care moş Biden spunea că o să usture rău, estima un dezastru bugetar pentru Rusia, anume o cădere de peste 35%. Ce s-a întâmplat? Până în prezent dezastrul prezis nu se întrevede. Există picaje minore care estimează la ora actuală doar maxim un minus de 1%. Dar şi acest procent este scos din şosetă. Trebuie să fii prost ca să nu înţelegi unde-i problema. Hai să vedem împreună realitatea!

Din cei aproximativ 500 exajouli cât este consumul mondial la ora actuală, aproximativ 400 exajouli au ca sursă de producţie cărbunele, petrolul şi gazul natural. Reţineţi aşadar că mai puţin de 100 de exajouli, adică undeva în jurul a 20% e reprezentat de biocumbustibili(care includ şi solarele&eolienele), energie nucleară şi hidroenergie. Asta e harta, n-ai ce să schimbi! Ce s-a întâmplat la momentul sancţiunilor nucleare asupra Rusiei? Sistemul energetic mondial s-a gripat! Preţul hidrocarburilor a crescut. Într-adevăr, Rusia a exportat mai puţin, dar la preţuri mult mai mari. Pentru că se afla sub sancţiuni ruşii au fost nevoiţi să vândă petrol la preţuri scăzute, doar că acele preţuri scăzute sunt scăzute raportându-ne la cotaţia actuală, ele, în realitate, fiind mai mari decât încasau înainte de restricţii.

Într-un raport recent, analiştii JPMorgan (cei care anunţaseră impactul bugetar iniţial de 35%) şi-au schimbat radical opinia arătându-se mai degrabă îngrijoraţi de perspectivele Vestului de creştere în noul context. Şi nu este vorba aici de lovitura de maestru aplicată de Putin – anume de plata hidrocarburilor în ruble, acţiune care a propulsat rubla la nivele mai mari decât înainte de sancţiuni – ci de întreaga arhitectonică schimbată a lumii. În afară de câţiva descreieraţi de prin găştile băşinoase ale lui Soros, restul lumii s-a trezit brusc după duşul rece rezultat din restricţiile impuse Rusiei. Preţul explodat al hidrocarburilor va modifica radical geografia economică şi politică mondială. Motivul e simplu: dacă până acum aşa-zisele surse regenerabile de energie erau subvenţionate deoarece altfel nu aveau relevanţă economică, în prezent, în loc să devină rentabile, au devenit mult mai scumpe! Mai mult, energia provenită din surse clasice a devenit atât de scumpă încât riscă să dărâme hălci întregi din economia Vestului, a cărei sursă principală de bunăstare era energia ieftină. Brusc, vraja se destramă.

Şi mai e o componentă gata să explodeze: problema datoriilor. În general datoriile lumii sunt nesustenabile. Dacă am schimba absolut tot ce este bun tangibil pe pământ în bani, ne-ar rezulta o sumă de 5-10 ori mai mică decât datoriile mondiale(asta într-un scenariu optimist întrucât, cel mai probabil, suntem pe undeva pe la 1/100, dacă nu cumva 1/1000! Culmea, chestiunea nu trebuie judecată la nivel de cotă de îndatorare din PIB, ci la nivel de mărime a economiei. De exemplu, Grecia care are un nivel al datoriei publice de aproape 200% din PIB este infinit mai sustenabilă decât SUA care are o datorie publică de 134% din PIB. În timp ce o ipotetică vânzare a Greciei ar acoperi datoriile, o ipotetică vânzare a SUA nu ar acoperi nici 20% din datorii. Despre Japonia nici n-ar mai trebui să discutăm! Şi notaţi că am făcut simulările pe datoria publică! Dacă punem în balanţă şi datoria pirvată, întreaga situaţie explodează.

De altfel asta este situaţia de acum: una pre-explozie! Preţurile mari ale energiei impulsionează inflaţia care conduce la un dezastru pe piaţa datoriilor. Să vă spun ceva ce nu se spune pe moment: la ora actuală inflaţia reală din SUA a depăşit recordurile absolute înregistrate în anii 70. Datele date publicităţii sunt scamatorii ordinare. În realitate, din toamnă SUA va intra într-un scenariu inflaţionist accelerat care, cel mai probabil, va duce la hiperinflaţie. Ştiţi că benzinarii americani şi-au modifica software-ul şi hardware-ul astfel încât preţul galonului să poată fi afişat cu două cifre? Imaginaţi-vă cum se va simţi americanu care în prezent spune că preţul de peste 5$ pe galon e un dezastru! Deja, în scenariul actual în care, în afara frânei de picior au tras cu disperare chiar şi de frâna de mână, rezultatele se văd: creditele populaţiei încep să nu se mai plătească, creditarea se va stopa, iar economia va încetini puternic. Însă nu suntem într-un ciclu clasic în care rezolvi problema cu emisiuni de bani. Deja banii nu mai au valoare! Iată perversitatea stagflaţiei: nu doar că banii nu au valoare, dar nici nu-i găseşti. Însă ceea ce vom vedea nu va fi o stagflaţie clasică – de care tot are parte Japonia din anii 80 încoace – ci de o hiper-stagflaţie, un termen pe cât de paradoxal pe atât de radical în efecte.

Pun punct pe moment aici, lăsându-vă răgazul să digeraţi datele pe care vi le-am dat. Chestiunea e simplă şi-am spus-o de mai multe ori: războiul va fi câştigat de cel care-l va face pe celălalt să se sufoce primul. SUA a crezut că-i pune Rusiei perna pe faţă, asta în timp ce Rusia a pus Vestului o etanşă pungă de plastic pe cap. Acum încă nu este foarte clar, dar când vor apărea picajele marilor economii intrate în incapacitate de plată, veţi vedea cu adevărat cum arată un război nuclear pe teritoriul economic. Nu mai e mult!

Dan Diaconu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *