Exercițiu

Imaginați-vă scenariul în care fondurile de investiții americane Vanguard și Blackrock s-ar retrage din România. Cu tot cu sistemul bancar. Nu, nu ar fi ca în cazul Rusiei (vezi efectul de bumerang), pentru că piața noastră e nesemnificativă. Cele două mega-fonduri ar ”sângera” foarte puțin.

În schimb, din România ar dispărea brusc milioane de locuri de muncă. Ar rămâne temporar pe poziții doar sectorul bugetar și micii întreprinzători (câți or mai fi după pandemie și război). Economia și moneda națională s-ar prăbuși în decurs de zile sau cel mult săptămâni.

Așadar, chiar dacă am avea la vârf niște politicieni bine intenționați, nu prea există loc de-ntors. Suntem la dispoziția sistemului financiar american, dirijat de corporații, bănci și fonduri de investiții.

Suntem sclavi, chiar dacă asta sună foarte dur (sclav, potrivit dex = cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia).

Desigur, nu prea am avut de ales. După 45 de ani de comunism, exista o singură alternativă – occidentul. Doar că mult-dorita libertate și creștere a nivelului de trai au venit la pachet cu distrugerea economiei autohtone și instalarea la cârmă a multinaționalelor (aka Vanguard și Blackrock). Poate că am fi trecut și peste asta, dacă nu ar fi venit pandemia, războiul și preconizata Resetare. Dacă nu am fi văzut și cealaltă fațetă a ”libertății” și ”democrației”, rezultat direct al implicării globaliștilor fără niciun Dumnezeu.

Cum nivelul de trai urmează să se prăbușească, la pachet cu pierderea drepturilor și libertăților fundamentale, în paralel cu atacul frontal asupra ființei naționale (familie, tradiții, biserică), stai și te-ntrebi dacă nu cumva totul a fost o mare iluzie. O mare păcăleală.

Te întrebi dacă nu cumva trecem dintr-o dictatură în alta, cu un mic respiro de 30 de ani. Adică fix cât i-a luat lui Klaus Schwab să pregătească pe îndelete oamenii, instituțiile și planurile pentru implementarea Marii Resetări.

p.s. Furt de maidan la Eurovision, din dorința (disperată) de a-i oferi lui Zelensky capital de imagine. Până la urmă, a ieșit pe dos. A ieșit cu scandal. Iar explicațiile organizatorilor Eurovisionului (EBU) sunt puerile. Nu fac decât să confirme golăniile unor tipi care-și spun ”elite” și își permit să-și bată joc de noi cu zâmbetul pe buze.

Adrian Onciu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *