Vânătoarea lui Aprilie Roșu

I. No more secrets!

Cine a urmărit situația Ucrainei începând cu lovitura de stat din 2014 și ulterior cu finanțarea unei adevărate armate private de extrema dreaptă, înarmată și antrenată la standarde NATO, cunoaște rolul SUA în pregătirea cu ani în avans a acestei confruntări, iar dezvăluirea acestui veritabil secret al lui Polichinell nu șochează, exceptându-i pe naivii de serviciu decorați cu stegulețe la profil, masă de manevră usor de manipulat din cauza / datorită lipsei de cultură și, în esență, de creier.

Războiul din Ucraina nu este, nici nu a fost, despre eliberarea Ucrainei, ci despre dezghețarea Războiului Rece în contextul unei noi ordini mondiale. Ceea ce este interesant la această dezvăluire este momentul, reușind să ofere pretextul perfect pentru ca Putin să-și justifice și eventual să upgradeze lupta în Ucraina. Nu mai este o “operațiune militară specială”, ci un veritabil război de supraviețuire, însăși soarta Rusiei fiind în joc, iar rușii nu pierd războaiele care le vizează supraviețuirea (Napoleon, Hitler).

În secundar, remarc o desfășurare propagandistică similară cu cea pandemică – ceea ce inițial era considerată teorie a conspirației devenea inevitabil, dar întotdeauna ulterior, informație oficială. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este originea coronavirusului – inițial erai etichetat drept conspiraționist dacă făceai vorbire despre originea nenaturală a coronavirusului, pentru ca, la câteva luni distanță, în cea mai evidentă manipulare, virusul era admis ca provenind din laborator chiar de la nivelul propagandei oficiale. În cazul Ucrainei, dacă acum două luni analiza te ducea spre doctrina Brzezinski și sumele imense investite de către SUA în militarizarea acestei țări, erai propagandist prorus, insensibil la lupta de eliberare a vecinului nostru. În acest moment, statutul de proxy de serviciu și de sacrificiu al Ucrainei este admis de șeful Pentagonului, iar în Congres republicanii îi acuză pe democrați că au generat acest conflict prin insistența admiterii Ucrainei în NATO.

Note:

1. Doctrina lui Brzezinski subliniază importanța Ucrainei pentru statutul de mare putere al Rusiei, imposibil în lipsă, iată deci sursa interesului american pentru democrația și statalitatea ucrainene.

2. Brzezinski este autorul strategiei americane de sprijinire a mujahedinilor afgani împotriva URSS. Pierderea acestui război a dus, alături de alți factori, la destrămarea URSS. Mujahedinii s-au transformat ulterior în Al Qaeda și au lovit lumea vestică, inclusiv America, dar lui Brzezinski i s-a părut un preț corect. Documente declasificate au demonstrat că sprijinul american pentru mujahedini (arme, tabere de antrenament, fonduri) începuse cu 6 luni înainte de intrarea URSS-ului în Afganistan. Tiparele istoriei sunt repetitive și ironice.

3. Alături de Afganistan și Ucraina, în Siria, SUA au ales să colaboreze cu Al Qaeda și Isis (Operațiunea Tymber Sycamore) pentru a învinge Siria, dar mai ales Rusia, principala forță militară din teren. Rusia și Assad nu au fost învinși, dar a apărut Statul Islamic…

În concluzie, istoria confruntării Americii cu URSS / Rusia prin intermediul unor țări terțe este lungă, de la Vietnam până la Siria. Diferența în cazul Ucrainei stă în intensitatea luptelor, amploarea lor și miza. Este prima dată în istorie când o țară aflată în război cu o mare putere este sprijinită deschis și într-o proporție atât de mare de o altă superputere, probabil pentru că ambele imperii (american și rus) își joacă rolul în noua ordine mondială lume, poate chiar existența.

II. Limitele Imperiului.

Pe 26 aprilie, la o zi după vizita lui Lloyd Austin și Antony Blinken la Kiev, la baza americană Rammstein din Germania 40 de țări ale lumii au avut o reuniune la invitația SUA. Este actul de naștere al Coaliției multinaționale condusă de America în Războiul cu Federația Rusă.

Scopul reuniunii inițiate de SUA a constat în angajarea celor 40 de țări care participă la Coaliție – 7 dintre ele nu sînt membre NATO – de a livra arme Ucrainei. Secretarul de stat al Apărării SUA a anunțat, la o conferință de presă, că țările membre ale Coaliției se vor întîlni lunar pentru a analiza cum s-a desfășurat livrarea de armament Ucrainei de către fiecare țară membră, ce armament mai trebuie trimis. Dat fiind că livrarea de armament trece și pe drept cuvînt ca o campanie militară dusă de Coaliție împotriva Rusiei, cu scopul deja declarat de a o distruge din punct de vedere economic și militar” (Ion Cristoiu).

Cooptarea în această Coaliție Internațională împotriva Rusiei a unor state non-UE ne aduce în atenție declarațiile lui Liz Truss, ministrul Apărării Marii Britanii. (Între paranteze, unul dintre cei mai slabi politicieni din istoria Angliei, complet analfabetă, periculoasă prin această lipsă de pregătire și de inteligență politică, dar în același timp emblematică pentru calitatea epocii. Și Anglia are o istorie amplă..).

Liz Truss vorbește despre un “NATO global”, întins până în zona indo-pacifică, o coaliție cu rol preventiv, dând exemplul Taiwanului pe care declară că acest nou NATO trebuie să îl apere.

Intenția este clară – se va deschide un al doilea conflict în Taiwan. Blinken îi întărește declarațiile prin propunerea de a înarma Taiwanul înainte de a fi atacat de China. Deci NATO are datoria să apere Ucraina și Taiwanul, țări non -NATO? La ce asistăm? În opinia mea, la stabilirea limitelor militare ale Imperiului american.

NATO global reprezintă noul imperiu SUA iar zona țărilor care aplică sancțiunile economice împotriva Rusiei și Belarusului sunt coloniile Imperiului. Aceasta este și explicația hărniciei cu care țările europene au adoptat sancțiuni economice sinucigașe – rolul coloniilor este de a alimenta și salva țară-mamă.

Sancțiunile economice vor dezindustrializa bogatele țări UE, vor distruge piața europeană (lovind astfel și în China lipsită de o piață viabilă), vor aduce sărăcie și irelevanță economicå. Dolarul se va salva prin înghițirea euro. Ironic, zona euro este lovită și de dolar, care s-a întărit în raport cu euro, dar și de plata în ruble a gazului… Coincidență, probabil.

Pentru a avea percepția corectă a dezastrului american, există rapoarte care au concluzionat că traficul de droguri s-a mutat din sfera dolarului către alte monede (în principal, euro), în special după retragerea SUA din narco-statul afgan. După cum știm, șobolanii părăsesc primii nava care se scufundă…

SUA, țara apărută ca o colonie europeană – prelungire a celor două puteri europene ale secolului, Franța și Anglia -, a închis cercul și a transformat Europa într-o colonie americană, etapele intermediare și graduale fiind cele două războaie mondiale.

Istoria curge în sens invers pentru Euro.

Deci Truss a desenat geografia coloniilor americane – Marea Britanie (pe post de reprezentant al împăratului), țările UE alături de Japonia, Canada, Noua Zeelandă și Australia. Nașterea formală și solemnă a imperiului american, grăbită de confruntarea cu “barbarii” , China și Rusia, apare nu într-un moment de glorie al Americii, ci în momentul în care declinul a devenit sesizabil. America sângerează!

Fiecare imperiu își promite sieși, sub aroganța excepționalismului care l-a generat, să nu repete căderile altor imperii înghițite de istorie, dar toate sfârșesc nu din cauza barbarilor de la porți, ci sub greutatea propriei corupții. Dacă istoria nu a putut salva Imperiul Roman, nici o altă construcție – palidă prin comparație -, nu va evita prăbușirea. Imperiului otoman i-a trebuit un secol să se declare mort, cu urme încă vizibile în Bosnia sau Orient, un razboi mondial a pus capăt celui Britanic, iar ultimul mare imperiu european, URSS, s-a năruit în corupția puturoasă și descompusă a utopiei cu care s-a hrănit. Ucrainele nu pot învinge căderea Americii, ci pot, cel mult, să o amâne.

Pentru a-și satisface elitele financiare, SUA s-a auto-dezindustrializat mutând producția în China, pentru profitul acestora și în detrimentul cetățenilor, lipsindu-si populația de joburi, de asistență medicală egală. Sumele imense trimise către Ucraina, sub formă de ajutor pentru înarmare, sunt expresia corupției – îmbogățesc un complex militar-industrial de firme, mută banii de la contribuabilii americani în buzunarul acestor elite. Lloyd Austin, înainte de a fi șef la Pentagon, a lucrat pentru Raytheon. Unii (răutăcioși) spun că încă lucrează.

Afganistan, unde a fost abandonat echipament militar în valoare de 7 miliarde și s-au cheltuit trilioane de dolari, Ucraina unde se vor vărsa încă 33 miliarde în împrumuturi nu reprezintă decât afaceri pe/cu banii contribuabililor. Propaganda emoționantă cu stegulețe și naivi în rol de cetățeni este o măsură de politețe pentru a nu ne revolta (sau deștepta).

Este incredibil cum oamenii se bucură când li se prezintă oligarhii ruși pedepsiți și lăsați fără proprietăți. De ce ne bucurăm? Au furat de la noi? Nu, au furat de la poporul rus. Și atunci? Ni se arată pentru a nu observa că și noi trăim într-o plutocrație, nu numai rușii, dar îi numim “miliardari” sau “filantropi” pe oligarhi. Cel puțin oligarhii lor nu vor să salveze Planeta, nu sponsorizează campanii de vaccinare sau ONG-uri dubioase, au pasiuni mai bizantine – haine de firmă, bijuterii, case, amante.

III. Ucraina /Transnistria.

Cine este Ucraina? Populația, oamenii simpli? Românii de acolo? Etnicii ruși? Zelenski, Arestovici & comp? Batalioanele n@ziste? Ce Ucraină plângem și oblojim noi? Pentru că o singură Ucraină nu există, iar, dacă ar exista și ar include politicienii și armatele private, nu ar merita nicio lacrimă sau ajutor.

1. Deplângem ipocrit sau stupid distrugerea acestei țări și perspectiva dezintegrării teritoriale. De ce? A avut 8 (OPT) ANI(!!) pentru a aplica Acordurile de la Minsk care îi garantau integritatea teritorială. Deci Ucraina este șleahta de politicieni defecți și corupți care au preferat să se supună intereselor occidentale, iar nu ale țării lor?

2. Se vorbește nedistinctiv despre “poporul ucrainean”. Etnicii ruși din Est Nu erau cetățeni ucraineni ? Ungurii din Ardeal nu sunt cetățeni români? Ce fel de țară ar fi România dacă ar bombarda Harghita și Covasna? Etnicii români din Bucovina unde muncesc, trăiesc, mor? În Ucraina, deci sunt în țara lor, cetățeni ucraineni. Ei nu au drepturi? Ce fel de țară își ucide timp de opt ani proprii cetățeni? Celor care încă se agață de propaganda găunoasă, le recomand să studieze crimele, torturile, nenorocirile care au avut loc timp de atâția ani în Ucraina. Sunt documentate oficial. Nu poți să plângi de mila unor victime (nevinovate), dar să consideri just să mori pentru că ești rus. Aceasta este esența n@zsmului. Deci pe cine celebrăm?

3. O țară care se face hub pentru extrema dreaptă internațională nu merită jelită. Aceste forțe au terorizat populația civilă (ucraineni, romi, greci, români, ruși). Celor care îmi contraargumenteaza că Zelinsky este evreu, ca și cum acest argument este absolut în a desființa existența Batalioanele n@ziste în Ucraina, le recomand să tacă. Mult. Dovezile în această direcție sunt copleșitoare, au ajuns chiar și în Congresul american. Grava fractură de logică în care se zbat aceștia îmi explică proliferarea rapidă a n@zismului la jumătatea secolului trecut.

4. Cine este responsabil pentru Ucraina? Pentru poporul său? Rusia? SUA? Neinspirata Liz Truss? Nu! Zelensky, Arestovich, Kuleba, Poroshenko și alții ca ei. Pentru ce îi felicităm și zeificăm? Au reușit să piardă Estul țării, adică resursele, și litoralul, adică artera care pompa sânge în inima economiei țării… Au reușit să contribuie la moartea cetățenilor ucraineni, alții decât cei uciși în ultimii opt ani. Și-au lovit cu rachete gara din Kramatorsk, Ucraina! Au mințit, și-au folosit cetățenii ucraineni (fără deosebire) pe post de scuturi umane, pentru a deschide buzunarele vesticilor (“mâna care nu spune o poveste, nu primește pomană”).

În tot acest timp cât oamenii mor, rămân fără case, fără haine, fără speranțe, averile acestor “eroi ucraineni” cresc.. Deci, dintre toți vulturii așezați pe stârvul Ucrainei, ei sunt fără îndoială cei mai răi. Vă invit să reluați cronologia acestui război. Chiar și serviciile occidentale de inteligence recunosc că Putin luat decizia invaziei în ultima clipă, ceea ce demonstrează că acest război putea fi evitat iar Ucraina salvată.

În timp ce la Moscova se perindau politicieni încercând medierea păcii, Zelensky, păpușat de Washington, se ducea la München și cerea intrarea în NATO sau anularea Acordului de la Budapesta, deci arme nucleare. Zero interes pentru propunerile de pace venite de la Moscova.

Mai mult, începând cu 18 februarie artileria ucraineană și-a intensificat bombardamentele pe linia frontului din Donbas, conform OSCE. Mă scuzați, pe cine bombardau? Cumva proprii cetățeni? Eroul Ucrainei își omora cetățenii? De ce credeți că Rusia nu a bombardat clădirile puterii din Kiev? Este prima decizie în caz de invazie, este în logica războiului să încerci să perturbi centrul de putere al adversarului. Sediul Radei, al Guvernului, biroul lui Zelensky. A fost o decizie asumată, deși asta a înlesnit alimentarea Ucrainei cu arme de către partenerii vestici.

De ce i s-a permis lui Zelensky să rămână în Kiev? Pentru că Rusia a lăsat deschisă oportunitatea unei intelegeri, a unor negocieri. Dacă “operațiunea specială” se transformă în “război”, cu tot ceea ce presupune – distrugerea instituțiilor din Kiev, mutarea lui Zelensky – pacea a fost abandonată și de ruși, nu numai de către agitatorii de serviciu, SUA și UK. Declarațiile năucitoare ale Eroului care a reușit să se salveze, deși a fost atacat de asasini parașutați de Moscova, sunt scenarii tip Hollywood (categoria B). A fost considerat util pentru pace și pentru legitimitatea unei viitoare înțelegeri. Dacă Moscova (Putin mai precis) îl doreau mort, era mort. Asasinii puteau răsări din lustră sau din tivul tricoului, dar erau eficienți.

Problema nu este că Zelensky este actor, ci că a rămas actor. Dacă la început se mima comanda la Kiev, de ceva vreme chiar și comunicatele militare parvin via Ministerul Apărării din Marea Britanie. Apărăm o clasă legitimă votată pentru a aduce pacea, dar care a adus distrugerea? Câți oameni au pierdut ucrainenii? Câte echipamente? Ce resurse au? Suntem intoxicați cu informații militare și tehnice despre Rusia, dar despre protejata întregii lumi, Ucraina, nu știm mai nimic. Exceptând că doboară drone cu borcanul de murături. Câți soldați sunt în armata Ucrainei? Conform lui Jacques Baud, colonel în armata elvețiană, aproximativ 100.000 luptători străini sunt în Ucraina. De ce? Pentru a nu repeta “succesul” armatei afgane? Câți militari ucraineni au dezertat și luptă de partea celor două republici separatiste?

Rușii au adus luptători din Siberia și Daghestan, ucrainenii din țările vestice, pentru că, evident, rușii și ucraineni sunt veri, neamuri, împărtășesc o istorie comună. Totuși, să nu uităm că Primul Război Mondial a fost purtat între țări conduse de veri… De ce nu li se permite luptătorilor din subteranele Azov să se predea? Kievul le-a refuzat această posibilitate. În disperare de cauză, aceștia l-au apelat pe Papa de la Roma și au cerut evacuarea într-o țară terță, Turcia. De ce se tem să rămână în Ucraina, țara pentru care s-au înrolat să lupte? Și, cel mai important, de ce nu eliberează civilii?

În anul 2019 a fost publicată analiza think tank-ului RAND, reprezentant al complexului militar-industrial de la Washington, “Extending Russia” – copleșirea, slăbirea Rusiei. Într-un text anterior (Anatomia unui război – II) l-am prezentat in extenso. Pe scurt, erau prevăzute șase măsuri: înarmarea Ucrainei, înarmarea jihadistilor din Siria, promovarea schimbării de regim în Belarus, exploatarea tensiunilor în Caucazul de Sud (conflictul Azeri-armean), reducerea influenței rusești în Asia Centrală (revoluția din Kazakhstan). Cinci. Toate “rezolvate”. Al șaselea, concurarea prezenței militare rusești în Transnistria, mi s-a părut ciudat și, oricum, nu se petrecuse în acel moment, deci părea un obiectiv abandonat. Greșit!

Acum trei zile, Yuri Butusov, un ziarist aflat în proximitatea cercului de putere de la Kiev, scria: “Există o singură șansă de a salva Mariupol – o lovitură în Transnistria!”.

Desfășurarea atentatelor din Transnistria se cunoaște, nu o reiau. Imediat, în vâltoarea și zăpăceala momentului, apar declarațiile lui Arestovich. Acesta, vorbind în numele Ucrainei, se arată dispus să intre în Transnistria la cererea Moldovei, menționând și România, mai degrabă invitând-o să apere Moldova.

În primul rând, Moldova nu este atacată, deci nu are nevoie să fie apărată. Dacă însă retorica ucraineană va continua, da, Moldova și pe cale de consecință România vor avea probleme riscând să fie implicate în acest război. Iată fructele “prieteniei” ucrainene, pentru cei care aveau iluzii în această direcție. Urmărind dinamica propagandei și a conturilor de trolli, am rămas uimită de amploarea aparatului propagandistic.

Doi, în Transnistria se găsesc depozite de armament rusesc (Armata a 14-a). Nu există operațiuni de false flag prin care să îți arunci în aer muniția în timpul unui război, deci varianta unei provocări rusești este oligofrenă.

Trei, Ucraina, nu Rusia are nevoie de deschiderea unui al doilea front, cu implicarea unei țări NATO. Cine a cerut până la obsesie “no fly zone”? Putin? De ce? Este vreun ronin care îşi dorește să piardă Rusia într-un război direct cu NATO? Nu!

Patru, deși se minte mult și prost, Rusia a reușit să distrugă depozite importante ale armatei ucrainene, acolo găsindu-se armele transferate de țările europene. La pachet cu bombardarea rutelor de cale ferată din vestul Ucrainei, plus anunțul producătorilor americani de armament potrivit căruia producerea de armament nou are nevoie de timp, blocarea porturilor – ucrainenii au nevoie de combustibil, armament, muniție, iar depozitul de la Cobasna, cel mai mare din Europa, 20.000 tone, aflat la numai 2 km de granița ucraineană.

Cinci, Transnistria nu se află pe Marte, deci a prins de veste că există un război la granița sa, prin urmare s-a pregătit timp de două luni. Încă din 1992, pe teritoriul său sunt staționați 1500 militari ruși plus 5000 militari autohtoni, probabil se pot activa și rezerviștii. Pentru a putea invada, Ucraina are nevoie de un raport de forțe 3:1, efective pe care chiar dacă le-ar putea găsi, ar lua câteva săptămâni să le mute.

Aceasta este abordarea rațională însă este știut că omul nu este întotdeauna atașat de acest tip de comportament, deci ucrainenii pot încerca un atac al depozitului militar, iar, în acest caz, rușii nu ar ezita să îl arunce în aer – echivalentul unei bombe de 10 kilotone. Până în acest moment, rușii nu au mușcat momeala ucraineană, nici Moldova, nici România. Totuși Moldova ar trebui să își gândească drumul și să renunțe la Transnistria care nu a fost niciodată a ei, ci parte a unei strategii a URSS de a controla fostele republici prin alipirea unor astfel de zone apendice.

Șase, provocările din Transnistria pregătite de Kiev și atentatele de pe teritoriul Rusiei au legătură directă cu Bătălia pentru Donbas unde perspectiva unei înfrângeri mai severe decât la Mariupol se întrevede. Deși nu sunt prezentate aceste informații , foarte mulți soldați ucraineni se predau. Pierderile umane în ultimile 60 de zile sunt foarte mari – 25000 morți, fără a contoriza răniții și prizonierii. Declarația lui Blinken în fața Comisiei de politică externă potrivit căreia SUA susțin neutralitatea Ucrainei și negocierile de pace reprezintă planul B, în situația când Ucraina pierde (ceea ce face) și nicio diversiune/distragere nu va funcționa. Disperarea este mare, miza cea mai mare a rămas Odesa. Nu știu în ce cheie să comentez mutările de nave în Marea Neagră și activarea prezenței militare românească în zonă.

Șapte, deși nimic nu s-a întâmplat, în România s-a reactivat curentul unionist. Pentru o Unire, este nevoie de doi. Moldova vrea? Nu! Au apărut binefăcătorii cu forța: e război, nu mai trebuie referendum, ne unim pur și simplu, îi salvăm. Ce război este? Este România în război? Sau Moldova? Deci? Știți ceva, nici măcar Ucraina nu este în război…

Ce ne-ar aduce Unirea? Dacă nu o rachetă în cap, și atunci ne-am unifica în Ceruri cu Moldova, în mod sigur un bolovan de picior. Unirea RFG cu RDG a dezechilibrat Germania, ce credeți că s-ar întâmpla cu niște pârliți ca noi sa invităm în casă alții și mai scăpătați? Lăsați UE să ajute Moldova cu bani, nu România. Dacă ar exista o cale pașnică si diplomații capabili să ne unească cu Moldova, cu acordul Moscovei, atunci desigur.

Putin este un dictator pentru că intenționează alipirea Donbasului, deși acesta i-a cerut asta, dar noi suntem niște patrioți că perorăm despre alipirea forțată a Moldovei? Când o cere, avem o discuție.

În altă ordine de idei, cu părere de rău îmi exprim o constatare personală – românii nu “simt” pentru Moldova decât într-o proporție mult mai mică în comparație cu atașamentul, înscris în ADN ul nostru, pentru Transilvania. 11 români din 10 (!, fără trotineți, aceștia fiind cetățeni universali) se enervează când se ajunge la subiectul “Ardeal” . Sună xenofob dar talpa, esența țării se mândrește și ar reedita “excursia”la Budapesta.

Ceea ce mă aduce la concluzia finală – în timp ce suntem momiți cu uniri pe care 30 de ani nu le-am făcut (nu am dorit noi, ei sau Europa), nimeni nu își asumă oficial discuția despre situația românilor din Ucraina sau/și a teritoriilor românești prinse în statalitatea ucraineană. Acolo este un război, de ce nu dezvoltăm ACEST curent unionist? Nu avem nici Brătieni, nici vreo Regină Maria prin ogradă, deci ar trebui să privim harta cu atenție pentru a nu ne trezi că Moldova lor nu se unește cu a noastră și ne ușurează de grija Moldovelor, nu poți ști cum gândește Ursul. Ca un urs, bănuiesc…

Mai bine să nu deschidem jocuri periculoase care ne pot costa inima, adică Ardealul. Ceea ce putem și trebuie să facem este să susținem diplomatic Republica Moldova, politica dublei cetățenii fiind eficientă. Cine are nevoie de invazii când buletinul este o armă la fel de eficientă?

Atenție mare la darurile grecilor, dar mai ales la invitațiile ucrainene la invazii comune! Vecinii noștri ne-au oferit un măr otrăvit. Nu scrie niciunde că, odată cu împărțirea Ucrainei, a devenit frecventabilă și ideea slăbirii statalității românești!
Mult mai interesantă decât scriptul recitat de Arestovich este declarația lui Narîșkin, șeful spionajului rusesc, care a acuzat Polonia că vrea să anexeze părți din Ucraina. Aceasta a spus că SVR are informații operative, deci nu scenarii, analize, ci date operative, potrivit cărora SUA și Polonia ar complota pentru a restabili controlul polonez asupra unei părţi din vestul Ucrainei, adică pentru a-și relua vechile posesiuni istorice, inclusiv orașul Liov. Dacă ne amintim, Polonia a solicitat trimiterea unor trupe de menținere a păcii în Ucraina încă din martie 2022, țările aliate NATO respingând propunerea. Narîskin reia tema și susține că Statele Unite discută cu Polonia un plan prin care forțele poloneze de „menținere a păcii” ar intra, fără un mandat NATO, în părți din vestul Ucrainei, acolo unde șansele unei confruntări cu forțele ruse sunt reduse.

Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului Securităţii Rusiei și unul dintre aliaţii cei mai apropiaţi ai lui Vladimir Putin, a declarat în cursul acestei săptămâni că Ucraina se îndreaptă spre fărâmiţarea în mai multe state ca urmare a ceea ce el a spus că este o încercare a SUA de a folosi Kievul pentru a submina Rusia.

Primul scenariu – declarația lui Narîșkin este varianta rusească a lui “dezbină pentru a conduce”, o diversiune pentru a scinda frontul anti-Rusia și a slăbi încrederea Kievului în Washington. Al doilea – un scenariu agreat de toate părțile. Rusia nu poate pierde, SUA nu poate pierde, singura situație în care nimeni nu pierde flagrant este aceasta – fiecare pleacă acasă cu o bucată de țară. Este asta sau faza nucleară. Se reconstituie vechiul Ducat lituaniano-polonez, noul centru de comandă al Washingtonului în Europa. Lukașenko a vorbit, în antiteză, despre o uniune a Belarusului cu Rusia (urmată și de alte state ex -URSS). Ceea ce este de natură să liniștească, pentru că Marele Ducat Lituanian cuprindea și părți care azi aparțin Belarusului…

Reamintesc discursul lui Putin din 21 februarie 2022, de recunoaștere a independenței republicilor Donetsk și Lugansk, înainte de atacul din 24 februarie – “Ucraina e un stat artificial creat din teritorii alipite de Stalin de la Rusia, România, Ungaria și Polonia“. Era o propunere a lui Putin către Occident? Ce face Nariskin acum? Reia propunerea? Nu știm, dar discuția este veche. Fostul presedinte georgian Mihail Saakasvili a spus ca presedintele rus Vladimir Putin a oferit părți din Ucraina Romaniei si Ungariei. Fostul ministru de Externe polonez Radoslaw Sikorski a declarat, intr-un interviu pentru publicatia americana Politico, că Rusia ar fi oferit in luna februarie 2008 Poloniei o impartire a Ucrainei, respectiv teritorii care au fost poloneze inainte de Al Doilea Razboi Mondial.

IV. Chomsky: “Ne apropiem de cel mai periculos moment din istoria omenirii”. Da. Pentru că pacea a devenit indezirabilă, pentru că nu este profitabilă spre deosebire de război care produce averi. Ministrul britanic al forțelor armate James Heappey: “Este total legitim ca Ucraina să atace ținte pe teritoriul Rusiei”. Liz Truss, ministrul de externe britanic și campioana declarațiilor isterice: ” Războiul din Ucraina este războiul nostru, al tuturor”. Tot Liz Truss: “Rusia trebuie scoasă din întreaga Ucraina”, adică și din Crimeea. Cu altfel de lideri belicoși, Războiul Nuclear este la o silabă distanță. Stupiditate.

Planul este deja stabilit. Distrugerea /excluderea Rusiei, în prima fază, urmată de atacul asupra Chinei. Cel puțin această este varianta dezvăluită de netalentată doamnă Truss. Un NATO global, în rol Jandarm Global, dar și înființarea unei structuri de Poliție Economică Mondială. OMS, un adevărat Minister Mondial al Sănătății. Cu toate pânzele sus, spre Guvernul Mondial și Noua Ordine Mondială. O viziune globalista căreia i se opune proiectul Eurasia. Planeta este mare decât Coalitia pentru Ucraina, America de Sud, Africa și alte părți ale așa numitului Sud Global nu par prea dornice să se alăture acestei Noi Ordini Mondiale.

În ultimul articol, Adrian Pătrușcă avansează ideea că Apocalipsa Nucleară a devenit dezirabilă, pregătind astfel terenul pentru o Nouă Ordine Mondială. Cum să nu te oprești puțin asupra ideii dacă ieri în WSJ a apărut un articol cu titlul: “SUA ar trebui să demonstreze că poate câștiga un război nuclear”? Replica rusească nu a întârziat – la televiziunea rusă, în emisiunea Rossiya-1, se discuta despre secunde. În cât timp o rachetă Sarmat staționată în Kaliningrad poate ajunge la Berlin, Paris sau Londra? 106s, 200s, 206s…

Propagandiștii talibanizati sunt și de-o parte și de alta, simetrici în prostie, incapabili sa gândească în afara lozincilor. Războiul în sine este rău, nu îl poți justifica, dar lipsa războiului nu e pace așa cum s-a înțeles acum după ani de război Rece.

Războiul din Ucraina părea rezultatul naivității Occidentului în privința Rusiei. Nu este. Planurile unei Noi Ordini Mondiale îl dezvăluie ca pe “războiul nostru” pentru supremație, premeditat. Nici Occidentul nu ajută din bunătate și generozitate, cum nici Rusia nu își însusește teritorii de dragul populației. Resursele sunt cele care merită războaie. În plus, fiecare stat tinde spre securitate absolută, iar securitatea unuia echivalează cu insecuritatea vecinului.

Rusia nu are altă șansă decât o apărare agresivă a granițelor, neavând lejeritatea unor oceane să o apere așa cum are. Este răzbunarea geografiei, pentru a parafraza un titlu notoriu. Drept urmare, orice război devine unul existențial pentru ruși.

Din momentul în care SUA au ales să insiste cu admiterea în NATO a Ucrainei zarurile au fost aruncate. Ambele țări s-au pregătit în avans, nu există inocenți.

Când imperiile merg la judecata istoriei, măreția nu se împiedică în norma morală. Ne putem imagina că Imperiul Roman nu cucerea prin construirea unor poduri de flori, ci prin sabie, sânge și teroare.

Întrebările vor primi un răspuns pe 9 mai când “operațiunea specială” se poate transforma într-un “război”, iar Ucraina va cunoaște o soartă tristă, nemaiexistând nicio reținere a ruşilor. Lipsa de consistență a liderilor lumii este de natură sa ne înfricoșeze!

sursa: Ana Iordanescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *