Anatomia unui război (II)

III. Concluzii

1. Destrămarea URSS în 1991 a deschis era hegemonului unic – SUA. Pentru prima dată, în ultimii 500 de ani (cel puțin), nicio putere europeană nu se ridica la rangul de superputere. URSS, deși cu vaste teritorii în Asia, a fost o superputere europeană. În absența coloniilor, nicio o țară europeană nu are puterea și bogăția de a se opune SUA. Primul război mondial a însemnat sfârşitul erei imperiilor europene. Al doilea război, sfârșitul Imperiului britanic și înlocuirea lui de către SUA. Anii Războiului Rece, oricât de ciudat sună, reprezintă anii de maximă înflorire ai imperiului american. Din 1991, de la destrămarea URSS a început și declinul american, paradoxal.

2. Destrămarea URSS a lăsat moștenire o situație de facto ale cărei consecințe le trăim azi – aproximativ 25 de milioane de etnici ruși s-au trezit peste noapte în afara granițelor Rusiei. Cei mai mulți dintre ei, în Ucraina. Georgia, o problemă similară.

3. Destrămarea URSS a reprezentat un șoc pentru Rusia și poporul rus. Epoca lui Elțin a însemnat haos, sărăcie, penetrarea Rusiei, la un nivel nemaiîntâlnit, de către capitalul occidental. Era o chestie de timp până când serviciile secrete rusești, împreună cu armata, adică structura de bază a puterii rusești, vor renaște și vor recâștiga controlul Rusiei. Aceasta este epoca Putin.

4. Deși propaganda mainstream, bazându-se pe analfabetismul și incultura maselor, face eforturi în minimalizarea Rusiei, nu trebuie să uităm că este cea mai mare țară din lume. Acest argument, alături de arsenalul nuclear și imensele resurse naturale fac imposibilă tratarea Rusiei ca o țară insignifiantă. Mai periculoasă decât o Rusie victorioasă în Ucraina este o Rusie învinsă în Ucraina: cu economia decimată de sancțiuni și umilința unei înfrângeri, presiunea pentru a folosi arma nucleară crește exponențial la Moscova. Trebuie să fim pregătiți să ne asumăm consecințe dezastruoase: într-un eventual război total, dacă Rusia pierde, pierdem toți. Mă refer la o confruntare nucleară, fără supraviețuitori. Deci, atenție la propagandiștii lipsiți de creier!

5. Rusia, deși are majoritatea teritoriilor în Asia, are obsesia Europei. Elitele sale, încă de la Petru cel Mare, s-au considerat europene. Moscova – a treia Romă. Creștinismul. Prezentarea fiind schematică, nu este locul potrivit pentru dezvoltarea temei. Revenind la punctul 1, Europa, puternic industrializată și conectată la resursele rusești, cu o populație mult mai mare decât a SUA, ar reprezenta un rival redutabil pentru America.

Aceasta este, în opinia mea, o motivație importantă pentru care se insistă cu impunerea sancțiunilor asupra gazului și petrolului rusești. Europa, fără bogățiile coloniilor și separată de Rusia, nu mai reprezintă un pericol, cu atât mai puțin un rival pentru SUA. O Europă puternică fără o Germanie puternică economic este o utopie. Deși criza ucraineano-rusă nu s-a terminat, un efect al acesteia este cert: Nord Stream 2 a murit! Ce ar fi însemnat această conductă? Un adevărat pact ruso-german.

6. Ucraina este calul troian american. Să zicem, ipotetic, că Ucraina rămâne întreagă și este primită în UE. Ce ar însemna această admitere? O schimbare profundă a raportului de forțe: Ucraina este o țară imensă, a doua ca mărime după Rusia. Brusc, Germania și Franța nu mai sunt atât de mari… O țară atât de mare, o țară condusă de SUA în inima deciziei europene?

Pe de altă parte, dacă și-ar păstra Estul, ar aduce în UE pentru a fi exploatat de capitalul european o cantitate imensă de resurse. Situația este ipotetică, fără șanse de a se materializa pentru că Rusia, la sfârșitul crizei, va pleca cu Estul Ucrainei, deci cu toate resursele, și cu litoralul ucrainean. Ce rămâne din Ucraina? O țară încă mare, dar lipsită de atuurile economice, săracă, distrusă de război, cu rămășițe înarmate ale unor miliții de sorginte neo-n@zistă – adică un adevărat cartof fierbinte pentru UE.

În opinia mea, pentru România o problemă mult mai mare decât un atac rusesc o reprezintă granița de 600 km cu Ucraina. Cantitățile imense de arme trimise în Ucraina vor naște un monstru, un fel de Al Qaeda caucaziană, iar o graniță atât de mare nu poate fi complet securizată.

7. În prima parte a textului, am prezentat strategia americană în Ucraina – Rusia nu își poate reface puterea fără posesia/controlul Ucrainei, deci trebuie depuse toate eforturile în acest sens.

După 1945, CIA a sprijinit naționalismul ucrainean pentru a slăbi astfel puterea sovietică, iar după căderea URSS acțiunile interventioniste americane au fost mult mai puternice, culminând cu Maidanul din 2014 – o adevărată lovitură de stat soldată cu înlocuirea președintelui țării. 2008 și 2014 au reprezentat bornele de foc ale confruntării ruso-americane. După Summitul NATO de la București a izbucnit războiul din Georgia, după lovitura de stat din 2014, anexarea Crimeii.

Extinderea NATO în Ucraina ca o continuare a extinderii în Europa Centrală și de Est, reprezintă o amenințare existențială pentru Rusia, ceea ce Criza rachetelor cubaneze din 1962 a reprezentat pentru SUA.

Implicarea CIA, a sniperilor contractați de SUA și a Victoriei Nuland în lovitura de stat din 2014 și, ulterior, în masacrul de la Odesa sunt demonstrate. De exemplu, Dimitri Yarosh, liderul Sector Dreapta, a fost antrenat în Polonia de către CIA cu puțin timp înainte de februarie 2014. Acesta este momentul de început al războiul proxy ruso-american, pe teritoriul ucrainean. Să nu ne amăgim, înainte de 2014 Ucraina nu era o țară liberă – coabitau ambele influențe, rusă și americană, egale în corupție și scopuri obscure.

8. Răspunsul Rusiei a fost prompt – anexarea Crimeii. Câteva lămuriri. În februarie 2021, Zelensky declara: “Crimeea este inima Ucrainei. Însorită, blândă, strălucitoare. Cu şapte ani în urmă ne-au scos inima”. Inima Ucrainei, o metaforă sublimă, dar o inimă adăugată absolut stupid de către Hrusciov în februarie 1954. Hrusciov, ucrainean la origine, își asigura astfel loialitatea Ucrainei în alegerea sa după moartea lui Stalin.

Crimeea, în ciuda jenantei rescrieri recente a istoriei, este un teritoriu rusesc încă din secolul al XVIII lea, locuit majoritar de ruși. Niciun conducător al Rusiei, dictator sau nu, nu își va păstra puterea la Moscova dacă renunță la Crimeea. În 2010, Ucraina și Rusia au semnat acordul de la Harkov – Ucraina primea o reducere de o treime la prețul gazelor naturale la schimb cu permisiunea ca flota rusă să poată staționa în Crimeea încă 25 de ani după anul 2017, data retragerii inițiale.

În condițiile loviturii de stat din 2014, soldată cu schimbarea puterii în Ucraina, Rusia a reacționat dur și a anexat Crimeea. Pentru a înțelege reacția Rusiei trebuie să admitem că schimbarea puterii de la Kiev prin imixtiune americană a fost înregistrată la Moscova ca o amenințare existențială. Kremlinul nu putea permite o dispută asupra propriei flote. O ocazie bună pentru a repara prostia lui Hrusciov și de a-și adăuga în “portofoliu” un port de apă caldă.

Anul 2014 a reprezentat începutul crizei ucrainene. Timp de 8 ani, au avut loc numeroase crime – 15.000 victime în Donbas, bombardarea de către forțele ucrainene a etnicilor ruși din cele două republici separatiste. Pedepsirea populației din Crimeea prin oprirea alimentării cu apă potabilă.

Cu sprijinul american (plus Canada, UK) au început 8 ani de construcție a unor trupe paramilitare neo-n@ziste care, în acest moment, au ajuns la un nivel atât de profund de infiltrare în structurile statului ucrainean încât deciziile îi aparțin. Un stat autoritarist, corupt, cu un parlament formal care nu are decât un rol decorativ, deciziile aparținând extremiștilor, fără presă liberă, fără instituții democratice. Acesta este cadoul otrăvit pe care SUA îl face Europei.

Din nefericire pentru poporul ucrainean, are la conducere (din nou!) lideri străini de nevoile reale ale poporului. Istoria acestui popor este presărată de ucraineni care omoară alți ucraineni – în ultimii 8 ani, victime au fost etnicii ruși. În altă perioadă a istoriei, victime au fost ucrainenii evrei. În detrimentul neutralității, a ales să se poarte ca un membru de facto al NATO și a deschis un front în estul țării, împotriva propriilor cetățeni, care va duce, inevitabil, la pierderea acestei părți a teritoriului.

Este o situație în care toată lumea pierde. Ucraina, teritorii, populație, morți, distrugerea economiei. Rusia, paradoxal, deși va câștiga estul și litoralul ucrainean, pierde DEFINITV Ucraina. Europa, în declin total – după ce și-a pierdut statutul de centru al lumii, este pe punctul de a deveni irelevantă în istorie. SUA, din nou paradoxal, pierde și ea. Captivă a logicii Războiului Rece, alege o luptă cu Rusia, uitând de inamicul real – China. O alianță cu Rusia ar fi servit mult mai bine hegemonul american. În acest punct al evenimentelor, singura care pare să câștige este China.

Într-o carte de dialoguri cu Dughin, profesorul Olavo de Carvalho prezintă o posibilă explicație a strategiei americane – singurele elite care sunt naționale, deci coincid cu interesul țării respective, sunt cele din China și Rusia (formate din militari, servicii secrete și oamenii de afaceri emanați). În schimb elitele occidentale, globaliste, deși de diverse naționalități, nu au niciun fel de loialitate față de țările cărora le aparțin. Poate așa ne putem explica ciudata strategie de la Washington…

9. În 2019 un think tank apropiat de complexul militaro-industrial american, RAND Corporation, publica in studiu amplu privind modalități de slăbire a Moscovei și, în final, pe fondul crizei economiei ruse, generarea unei schimbări de regim. Iată principale modalități prezentate în studiu.

– înarmarea Ucrainei. Activitatea, întâmplător, foarte productivă pentru producătorii/vânzătorii de armament.

– sprijinirea rebelilor din Siria.

– liberalizarea Belarusului. În mai 2021, în Belarus, dacă vă amintiți avea loc un incident – interceptarea unui avion de linie și forțarea aterizării lui la Minsk. La sol, a fost arestat jurnalistul Roman Protasevich, disident belorus. După un an, recitind știrile descoperim că Roman Protasevich, cel presupus torturat de către Lukașenko și pentru care presa occidentală scria emoțional, este liber ca pasarea cerului. O mică repetiție înainte de fenomenul Zelensky.

Mai mult, există dovezi clare conform cărora Protasevich a efectuat un tur de un an alături de batalionul Azov și este un apropiat al CIA. Da, e o lume mică!! Exact pe modelul ucrainean, imediat după incidentul din mai au fost impuse sancțiuni împotriva politicienilor și oamenilor de afaceri de la Minsk, confiscarea conturilor și proprietăților din Europa… Sună cunoscut?

– exploatarea tensiunilor din Caucazul de Sud. A se vedea în acest sens atacul azer asupra Armeniei, situație ținută sub control de declarațiile ferme ale Iranului.

– reducerea influenței Rusiei în Asia Centrală. În ianuarie 2022, izbucnește revolta din Kazakhstan generată de creșterea prețurilor. În rândul demonstranților se remarcă infiltrarea unor profesioniști. Numărul insurgenților a fost estimat la aproximativ 20.000, conduși de foști colaboratori afgani ai CIA și de jihadisti din Siria. Grupuri organizate au atacat clădiri publice, lunetiștii de pe acoperișuri trag în demonstranți și în polițiști. Se atacă depozite de arme și închisoarea Taldykorgan unde sunt închiși islamiștii.

În prezența acestei tentative de lovitură de stat, organizata de serviciile de intelligence americane și britanice, posibil și turce, este solicitată intervenția militară a Rusiei. Este arestat pentru trădare un personaj important, Karim Masimov, apropiat al familiei Biden. Lovitura de stat a eșuat, fiind reprimată dur. Totuși, spre deosebire de alte situații, nicio țară europeană nu plânge democrația pierdută, iar despre sancțiuni nici nu se pune problema. Minunile pe care le face exploatarea resurselor Kazakhstanului de către Exxon și Chevron… Rusia își păstrează influența în Kazakhstan, dar mesajul este clar – criza din Ucraina nu poate fi evitată!

– rivalizarea cu Rusia în Transnistria. Acesta este ultimul punct (principal) al planului RAND și singurul nepus în practică (încă). În acest sens, poate ar trebui să reevaluăm declarațiile acide ale Ucrainei la adresa Moldovei. Dacă acest conflict se mută în Moldova, nici situația României nu este comodă. O intervenție în sprijinul ei ar însemna să luăm locul Ucrainei în războiul Americii cu Rusia. O ironie a istoriei – Transnistria nu a aparținut niciodată Moldovei, fiind parte a politicii sovietice de control a diverselor provincii prin adăugarea unui apendice de acest tip.

Încă o dată remarc rolul nefast al politicienilor ucraineni în a destabiliza această parte a Europei, sub îndrumarea SUA. Dacă analizăm solicitările Ucrainei pentru armament de la țările Europei centrale și de Est, se remarcă un efort (coordonat?) de dezarmare a acestor țări, făcându-se loc pentru noi achiziții costisitoare.

10. După 1945 puterea americană s-a bazat pe doi piloni: puterea militară și puterea dolarului ca unică monedă de referință în schimburile internaționale. Echivalentul financiar al NATO este FMI, ambele capabile să ajute la perpetuarea puterii americane. Ajutorul acordat Marii Britanii de către SUA în timpul celui de Al Doilea Război Mondial a venit cu un cost imens – îngroparea lirei sterline.

Începând cu anul 2014, după invazia Crimeii, când au fost impuse primele sancțiuni împotriva Rusiei a început un proces, accelerat de noile evenimente, de dezvoltare a schimburilor bilaterale în monedă non-dolar.

Cu atât mai periculoasă decizia SUA/UE de a sechestra, prin sancțiuni, mai mult de jumătate din rezervele Băncii Centrale a Rusiei. Nu a făcut decât să ușureze decizia multor țări de a renunța la exclusivitatea dolarului, cea mai performantă armă americană împotriva suveranității altor țări. Structura de implementare există deja – țările partenere în Noul Drum al Mătăsii, imensul proiect al Chinei.

Este dispus Imperiul american să se sinucidă pentru a-și salva elita financiară? Pare că da, până acum și-a distrus industria pentru a salva oligarhii finanțelor. Își poate prelungi căderea prin recurgerea la război? Un imperiu mult mai important, Imperiul Roman, a murit protejându-și bogații…

“Cine controlează banii, controlează lumea întreagă” – Kissinger. Ne apropiem, așa cum declara Chomsky, de cel mai periculos moment din istoria omenirii. Ultimul imperiu face o alegere ciudată – alege o confruntare cu Rusia, uitând de China. În opinia mea, pericolul chinez este mult mai mare decât cel rusesc. Este suficient să privim harta – Noul Drum al Mătăsii nu înseamnă exclusiv drumuri și căi ferate, ci noi (multe) baze militare chineze presărate în toată lumea, de la coasta Africii până în Marea Chinei de Sud.

Prin vocația europeană înscrisă în însăși formarea statului rus (în fond, URSS a fost ultimul mare imperiu european), Rusia a ales proiectul Eurasia și apropierea de China în lipsă de alte opțiuni. Sincer, motivația pentru care strategii americani au ales să își întărească adversarul îmi scapă.

Spre deosebire de SUA, posesoare ale unor granițe naturale care o fac de neatacat, Rusia nu are acest avantaj. Prezența la granița vestică a unei Ucraine expansive și necesitatea gestionarii corecte a graniței cu China i-au prederminat răspunsul. Fantezia occidentală a unei Rusii democratice și liberale, după standardele europene, este naivă – o țară imensă, cu o istorie specială ca Rusia, nu a fost și nici nu va putea fi condusă democratic. Din momentul în care Occidentul acceptă acest fapt, relațiile se vor normaliza.

În privința Ucrainei, fereastra de oportunitate în găsirea unei soluții se îngustează pe zi ce trece. În acest moment, singura șansă a Ucrainei pentru a nu fi complet ștearsă de pe hartă este să renunțe la est și la sud și să înceapă reconstrucția unei națiuni ucrainene curățată de etnicii ruși. Acele părți ale teritoriului sunt deja pierdute. Este nevoie de curaj și inteligență pentru a pune pe hârtie ceea ce este deja în teren. Este singura cale pentru Ucraina de a-și păstra statalitatea și poporul.

În caz contrar, avem o nouă Libie. Nu, livrarea de arme nu va ajuta Ucraina să învingă, ci numai să își mărească pierderile și să crească riscul unui accident/incident nuclear. Tensiunile lumii sunt enorme – Insulele Solomon, Taiwan, Cașmirul. Poate că Al Treilea Razboi Mondial nu este un atac nuclear, ci focuri aprinse ici-colo și aiurea.

Sancțiunile grâului rusesc vor aduce foametea în Africa, iar Europa se va scufunda sub presiunea a milioane de africani în căutare de hrană. După secole de desfrâu, apa și hrana devin, din nou, motive pentru războaie. Totul pentru a proteja elite bolnave!

sursa: Ana Iordanescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Un comentariu la „Anatomia unui război (II)

  1. Pingback: Vânătoarea lui Aprilie Roșu | bodu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *