Hristos a înviat!

Hristos a înviat!

De doi ani de zile trăim vremuri ….interesante.

De fapt asistăm la etapa conclusivă a cancerul care a infectat civilizația occidentală în insuficient de blestemații ani 60….

E sfârșitul lumii? Nu știu.

E sfârșit de lume? Asta e evident pentru oricine. O lume, o civilizație, fundamentată pe valorile creștinismului, intră în faza metastatică a cancerului care o îmbolnăvise la 1789 și pe care l-a ținut în control cam până în anul 1968 (dacă vrem niște repere cronologice).

De atunci cancerul a tot făcut metastaze, s-a extins, a înlocuit organismul viu al civilizației occidentale.

Priviți cu ochii dumneavoastră. Toate tumorile ideologice ivite din nebunia anilor 60 se revendică acum ca… civilizație occidentală. Toate devierile contra naturii, pretind autoritate de civilizație.

Marile universități întemeiate de Creștinism au devenit focare de prostie și izvoare de cancer ideologic.

Iar cancerul a cuprins creierul.

Pretindeți de la elite care cred că uciderea copilului în pântecele mamei sale nu ar fi o crimă, că un om poate fi bărbat sau femeie după propriul său plac, că drogurile ajută la o stare de spirit mai creativă, că un pișoar sau o banană lipită cu scotch pe un perete ar fi capodopere artistice, că o gălăgie poate fi muzică, care predă că adevărul nu există ci totul este relativ și schimbabil în funcție de ideologie, moft sau modă, puteți pretinde de la astfel de elite, repet, să poată gândi rațional?

Demența totalitară covid, la care clasa de mijloc deja distrusă spiritual (aici includeți și psihicul) a participat cu fervoare, a fost doar consecința firească a acestei degenerări ce în ultimii 50 de ani a căpătat un ritm alert.

Demența ”pacifismului” războinic, de fapt o caricatură postmodernă de nazism pentru hipsteri, care domină acum Occidentul este tot o consecință firească a acestei degenerări.

Hristos a înviat!

Dar Creștinismul nu a înviat. E muribund. Și probabil va muri în scurt timp cel puțin în ceea ce numim Occident.

Asta e… trebuie să moară ca să poată învia. Nu există înviere fără moarte.

Va învia pentru Împărăție? Sau istoria va continua într-un previzibil imprevizibil? Aș vrea tare mult să știu răspunsul la această întrebare.

Ce știu e că odată extins, cancerul nu se mai vindecă. Și oricum niciun cancer nu se vindecă cu ceaiuri și somn. Nu e gripă sau covid.

Cancerul se vindecă prin șoc, prin terapie atroce, radioactivă, prin chirurgie, prin suferințe uneori mai mari decât boala în sine.

Însă dacă nu am habar ce va urma, am habar de ce trebuie să fac.
Acum e momentul în care trebuie să stau pe picioarele mele și să spun: asta sunt și nu mă voi schimba după boala acestei lumi.

Acum e momentul în care nu mă mai pot eschiva, în care nu o mai pot ”da întoarsă”, nu mai e nimic de negociat tocmai pentru că de acum orice negociere se face cu preț de suflet. Acum dacă tăcem, murim sufletește, ne pătrunde și pe noi cancerul.

Orice creștin care acum se așează de partea cancerului antihristic devine parte a tumorii, oricâte rugăciuni ar face, oricâte acte de caritate ar face, oricâte eschive ar încerca.

Hristos a înviat!

Dar până să învie a trebuit să pătimească și să moară din pricina conflictului cu o lume degenerată: cea a vremii lui.

Știți ce a spus Caiafa când a decis moartea lui Iisus? ”Mai bine să moară un om pentru popor, decât să pătimească tot poporul”.

De ce? Pentru că Hristos era o amenințare pentru ”pacea” acestei lumi. O ”pace” în care cancerul prosperă.

Iar Caiafa nu era un oare cine. Era mare arhiereu al vremii lui. Nu era Pilat, nu era tiranul Irod, nu era un general, ci un ”om al Bisericii”, cum i-am spune acum.

Câți caiafa pacifiști nu vedem acum?

Care ne explică că e mai bine să fie pace în Sodoma, că nu trebuie să disturbăm liniștea Babilonului, că nu e bine să spunem lucrurile pe nume în piețele și universitățile Gomorei.

Iar argumentul lor este că dacă pică zidurile acestor cetăți, o să vină barbarii și o să fie „mai rău”.

Însă Hristos a spus că nu de cei care ucid trupurile trebuie să ne temem. Trupurile vor învia. Să ne temem de cei care ucid sufletele. Acelea nu mai învie, odată ucise…

Or în Sodoma nu se ucide niciun trup. Este dus la sală, este tratat raw-vegan, face yoga și se caută soluții pentru ”nemurirea” lui. Dar sub pretextul salvării lui se torturează și ucid suflete.

Ce altceva a fost demența covid?

Hristos a înviat!

E al treilea Paște al acestui sfârșit de lume. Nu o să uit pe cel din 2020 – Paștile interzis. Nu o să îl uit nici pe cel din 2021- Paștile botnițelor. Nu trebuiesc uitate, așa cum nu trebuie uitat ce s-a întâmplat în ultimii 2 ani.

Istoria ultimilor 2 ani este vestitorul a ceea ce urmează: ultimii ani ai civilizației occidentale.

Hristos a înviat! Noi însă, din păcate, ne apropiem să intrăm în mormânt.

Dar să nu deznădăjduim!

Vom învia și noi. Cel care murit pentru noi, Cel a cărui înviere o serbăm de Paști, nu a murit și nu a înviat degeaba.

Moartea Lui a fost punctul final al însămânțării unei credințe că la un moment dat, cât mai curând, sperăm, Hristos va trece la conducerea lumii și a istoriei, că va veni Împărăția Lui.

Aceasta este speranța creștină: că vom învia cu El întru Împărăția Sa. Că această nebunie se va încheia cât mai curând și vom avea parte de o lume nouă, vindecată de moarte, sub conducerea Lui.

Și de asta minunat ar fi să ne salutăm nu doar cu Hristos a înviat! Ci și cu ”Vie Împărăția Sa!”

sursa: Bogdan Duca

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *