Înțelepciunea ciobănească

Un cioban și un filosof se întâlnesc pe coama unui deal.

– Zâua bună, zice ciobanul.

– Bună ziua, zice și filosoful.

Amândoi se așează și se pun pe contemplat.

– De la oraș vii? întreabă ciobanul.

– De la oraș.

– Dar tot mai bine-i în natură!

– Este.

– Și ce lucri tu la oraș?

– Studiez.

– Apăi ce studiezi?

– Viața omului.

– Și ies parale din asta?

– Iau un salariu. Cam mic, ce-i drept.

– Așa studiu fac și eu când stau pe prispă. Și nu iese niica. E bine la voi la oraș…

– Eu am mers la școli ca să pot lua bani pentru asta.

– Multă școală ai făcut?

– Multă.

– Apăi zâ-mi și mie cum ți-o ieșit la studii că e viața omului?

– E greu de spus, așa, în două vorbe…

– Încearcă în trei.

– Vezi tu, bade, ce fac eu e să mă gândesc la cum sunt lucrurile care nu sunt evidente. Cum ar fi de exemplu cum poate fi omul fericit, și când e, de ce e…

– Dacă-i sunt sănătoși copiii și-l iubește muierea de ce n-ar fi?

– Cum să îți zic eu? se străduie filosoful… Ție ți-a venit așa vreodată un dor de ducă? sau o jale și să nu știi ce-i cu ea?

– Mi-a venit. Dar am zis că trece, și-o trecut.

– Dar să te gândești tu că viața se duce și să simți durere?

– Apăi doare, dacă șezi degeaba, dar pui mâna pe coasă și îți iei gândul.

– Dar când vezi că se întâmplă ceva nedrept nu vrei să schimbi acel lucru?

– Ce e nedrept? dacă tot ce ne e dat de la Dumnezeu vine? Poate socoți doar tu că e nedrept.

– Nu știm dacă există Dumnezeu sau nu.

– Apăi știm cu sufletul, nu cu mintea.

– Nu știm nici dacă există suflet!

– Cum să nu știm? Când te doare că trece viața și te temi că nu te iubește muierea și că e nedreaptă lumea, unde te doare dacă nu în suflet? Ptiu, drace, că ai făcut atâta școală, mai iei și bani să studiezi viața și tare prost mai ești!

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *