De bello

Primele zile ale războiului din Ucraina au produs foarte multă emoție, în detrimentul analizei reci. Nuanțele, contestarea unor manipulări străvezii sau orice invocare a unui argument pe contrasensul variantei oficiale, intens promovate de către main stream media, erau inacceptabile.

Dacă vă amintiți, primul val pandemic s-a desfășurat tot pe bază de emoție și pe exploatarea ei. De ce această nevoie, cu orice preț, de manufacturare a consimțământului maselor?

În pandemie era necesar pentru impunerea unor măsuri dure (lockdown, restricții etc), iar aceste măsuri, pentru a nu genera mișcări sociale, aveau nevoie de suportul populației, cel puțin al unei părți importante a acesteia, cu prioritate în prima fază, când impactul lor a fost năucitor. Ulterior, au fost impuse, independent (sau în ciuda) de acceptării lor în societate.

Acest scenariu de repetă milimetric și în cazul Ucrainei. De ce? Pentru că această criză (război, operațiune specială, invaziei, oricum am eticheta-o) reprezintă începutul remodelării lumii. De fapt, continuarea schimbărilor din pandemie, dar să rămânem fideli subiectului de astăzi. Vor urma vremuri dure, cum altfel să fim “on board”, dacă nu prin aceeași manipulare a voinței astfel încât vom accepta diverse privațiuni în numele unor himere – sănătate, libertate?

Renunți la drepturi și libertăți pentru sănătate? Da! Renunți la stilul tău de viață, la hrană, la mașină pentru a învinge răul și pentru eliberarea oamenilor din Ucraina? Da, se pare că da! În realitate, alegerea este falsă, și ne este impusă.

Acesta a fost rolul presei și în pandemie, acesta este și acum – construcția unei variante a adevărului, egală cu povestea oficială, înlăturarea oricărei alte bucăți de realitate care contestă adevărul oficial. În pandemie o numeam conspirație, acum poartă eticheta de propagandă rusească. Schimbările ce vin, indiferent cine învinge în Ucraina, vor produce efecte importante în deceniile următoare , însă nu sunt hotărâte de către și pentru mase. Iată de ce este vitală, în această fază, manipularea Adevărului, transformarea lui în ceva tangibil pentru oameni – lupta pentru libertate, democrație, Occident… Modifici realitatea, o alterezi prin ciuntire, deci afectezi procesul cognitiv.

Eroarea de judecată este (și) rezultatul cunoașterii incomplete a realității obiective. Mai mult, au apărut și oamenii cu certitudini, extrem de amabili în a livra adevărul de tip “take away” – nu îl mai pritocești tu, ți-l dă expertul deja gândit. Nu ai decât a-l repeta. Nu e minunat? În opinia mea, singura certitudine este că nu există certitudini, situația din Ucraina fiind dinamică. Datoria noastră este să cercetăm realitatea obiectivă și, în cel mai fericit caz, să o și înțelegem.

Voi încerca să exemplific ceea am spus, plecând de la unele dintre cele mai folosite mesaje din presă.

I. Rușii vor să îl lichideze pe Zelensky. Totuși, el a reușit să scape din zece sau o sută de atentate. Acesta este story-ul oficial.

În primul rând, dacă rușii îl doreau mort, era mort. Punct, fără nicio virgulă.

Doi, Naftali Benett, după întâlnirea cu Putin, l-a anunțat pe Zelensky că poziția lui este monitorizată și cunoscută de către partea rusă. Dacă nu ar fi fost monitorizat, ar fi fost ceva ciudat. Mesajul lui Putin era clar: nu rușii te vor mort!

Trei, de ce ar încerca rușii să îl lichideze? Din contră, interesul lor este să îl țină în viață, fiind singurul personaj cu o autoritate suficient de mare pentru a semna pacea cu rușii, care pace să nu fie contestată de nimeni – interior și exterior- mai ales dacă negocierile se vor termina cu cedări teritoriale.

Patru, de ce credeți că este lăsat (și nu lichidat de către ruși) să vorbească parlamentarilor din atâtea țări? Pentru că orice acord de pace va semna noul Churchill, atât de umflat de către presă, nu va putea fi contestat. Sigur, rușii practică un joc periculos, discursurile lui Zelensky înseamnă arme pentru Ucraina. Totuși, utilitatea lui, la finalul războiului, depășește dezavantajul rezultat din aceste discursuri.

Personal, găsesc foarte păguboasă tactica de subestimare a ruşilor. Dacă pleci de la premisa că sunt tâmpiți și primitivi, te lipsești singur de un instrument prețios – înțelegerea jocului pe care îl joacă și contracararea acestuia.

Cinci, Zelensky nu este înconjurat de prieteni la Kiev. Deci pericolul vine din partea ucrainenilor. În octombrie 2019, Zelensky avea intenții bune – retragerea unor trupe din Donbas, respectarea Acordurilor de la Minsk. Din păcate, intențiile sale bune s-au lovit de Azovi și de alte grupări ultra-naționaliste de extrema dreaptă. A urmat o perioada tulbure, o campanie de ridiculizare a noului președinte , dar și amenințări cu moartea. Nu mă refer la amenințări cu moartea subtile sau secrete, nu, ci mesaje PUBLICE cu ceea ce i se va întâmpla dacă nu colaborează cu aceste forțe extremiste insinuate în structura statului ucrainean. Într-un final, Zelensky a cedat.

Sincer, la acel moment avea încă varianta retragerii, acum această opțiune nu mai este viabilă. Cum vă explicați fluctuațiile din mesajul președintelui ucrainean? Azi vrea pace, mâine cere “no fly zone”. Poate prin presiunile unor lideri extremiști din preajma sa, lideri care răspund unor comenzi externe. În acest moment, Zelensky este extrem de util – aduce arme, bani, suport puternic pentru Ucraina. În momentul în care va insista pentru pace și nu va mai respecta scriptul, el devine dispensabil. Vă amintiți declarația lui Blinken? Lupta Ucrainei, adică planul, va continua și în cazul eliminării lui Zelensky. Mesajul nu era pentru noi sau pentru ruși, ci pentru Zelenski, care cu o seară înainte avusese o intervenție “zglobie”. Credeți că extremiștii, capabili să îl amenințe, în 2019, pentru dorința de a retrage trupele Azov din două sate (!) din Donbas, acum, în plin război, l-ar ierta? Ce i-ar face dacă nu respectă desfășurătorul?

Adjunctul șefului Poliției din Kiev este un membru al C4, grupare neo-n@zistă, dacă aveam dubii despre cercul în care este prins Zelensky . La nivel uman, îmi este milă pentru acest actor prins în jocuri de băieți mari, nu sunt sigură că toți banii câștigați (foarte mulți) îl vor putea ajuta. Pe de altă parte, deși este sub amenințare permanentă, probabil ținut cu forța, fără posibilitatea de a se retrage, simpatia se termină repede când numărăm morții pe care jocul acestuia i-a generat.

Șase, interesul ruşilor este să îl păstreze pe Zelensky în Kiev și în joc. Periodic, dacă ați observat, spun că negocierile avansează. Milimetric, după fiecare declarație de acest tip, apare Zelenski cu un mesaj de tip dur-nu cedăm, luptăm până la capăt, astfel eroul rămâne în joc, este util. De ce îl vor rușii în Kiev? Dacă părăsește Kievul, se duce la Liov, iar acolo devine inutil, un simplu cititor de discurs american pro-război. Într-un moment-cheie, în timpul atacului asupra Kievului, rușii au lansat o știre potrivit căruia Zelensky s-ar fi aflat în Polonia sau la Brașov. Era o dezinformare, dar probabil aveau informații că se dorea extragerea lui Zelensky din Kiev (au existat și declarații oficiale în acest sens). Forțat de înălțimea imaginii de erou brav, aceste dezinformări rusești și-au atins scopul – președintele ucrainean a rămas în Kiev.

Șapte, serviciile rusești (FSB, SVR, dar mai ales, GRU), deși ridiculizate în presă, sunt foarte bine înfiltrate în Ucraina. Putem presupune fără riscul de a greși că aveau informații precise despre poziția lui Zelensky. De ce nu l-au omorât? Bombardat? Pentru că nu le este util mort, ci viu. Nu e bunătate, ci calcul rece. Pragmatism.

II. Pedepsirea oligarhilor. În ultimele săptămâni, seară de seară ne-am indignat împreună privind luxul obscen în care trăiau oligarhii ruși. În mod total greșit, sancționarea acestor oligarhi a fost prezentată ca o mare victorie – poporul rus suferă. Pe de altă parte, Putin urmează să fie mazilit de către acești oligarhi furioși sau, în varianta soft, aceștia îi vor forța mâna lui Putin pentru a opri operațiunea. Fals! Poporul rus s-a bucurat enorm văzându-i pedepsiți pe bogații aroganți! Să ni-l imaginăm pe Bill Geiț lăsat fără avere… Părerea mea, lacrimile nu ar inunda Bucureștiul.

În ceea ce-l privește pe Putin, ocazia este nesperată, un cadou de preț. Oligarhii devin și mai dependenți de el, lipsiți de fereastra de oportunitate și independență pe care a reprezentat-o “aventura occidentală”. Copiii lor nu vor mai putea pleca la Londra, vacanțele se vor face în Rusia și, mai ales, noile afaceri și surse de bani stau, din nou, în voința lui Putin. Occidentul nu mai este sigur, iar, chiar și în varianta unei reîncălziri a acestui Război Rece, niciodată nu se vor mai gândi la o desprindere totală de Moscova. Deci pe cine a ajutat pedepsirea lor?

III. Eșecul militar. Pentru a ști dacă o campanie este eșec (sau nu), ar trebui să cunoști planul. O chestiune de bun simț, complet ignorată de armata ucraineană și de batalioane întregi de analiști militari. Cantitatea de speculații rostite, fără de a lăsa loc dubiu lui, a fost imensă. Zilnic, ni s-au prezentat hărți cu armata rusă incapabilă să cucerească Kievul apărat de bravii soldați ucraineni. Zburdau pe ecran săgețile , cercurile, cuburile , chiar și inimioarele – “Priviți, încă un tanc rusesc distrus de un borcan Molotov, dezastrul rusesc continuă, Kievul este de necucerit!”

Ce s-a întâmplat în realitate? Ne place sau nu, o strălucită diversiune militară a ruşilor, căreia generalii ucraineni i-au picat în plasă. Mutarea unor trupe, inclusiv a convoiului aceluia imens, lung de aproape 60 km, a fost o strategie diversionistă, cu scopul de a determina armata ucraineană să se spliteze . O parte a fost mobilizata pentru apărarea Kievului care părea o țintă, lăsând grosul trupelor în Donbas lipsite de comunicare și de posibiltatea unei joncțiuni ulterioare. Ținta ruşilor nu a fost Kievul, ci incercuirea trupelor ucrainene din Donbas. Obiectul rusesc nu s-a ajustat în timpul invaziei , ci a fost, încă de la început, estul Ucrainei și zona de litoral a Mării Negre /Azov. Atât.

Diversiunea Kiev a fost corelată cu altă diversiune, atacarea Odesei, prin mutarea acelor vase, forțând blocarea altor trupe ucrainene în Odesa. Place sau nu, strategia militară rusească a fost excepțională. Încă o dată, subestimarea adversarului se dovedește un inamic perfid. Într-un articol publicat de cristoiublog.ro, sub semnătura lui Dan Pavel, se face o prezentare completă a strategiei militare din Ucraina, punctând și diferența majoră dintre ruşi și americani. Aceștia din urmă au o abordare numită “Shock and Awe”, mai rapidă, dar cu pierderi infinit mai mari în infrastructură și victime civile. Este evident că rusii au ales varianta soft, încercând limitarea pierderilor colaterale, de unde și senzația că această invazie trenează sau este un eșec. Nu au spulberat rețeaua de căi ferate, autostrăzile sau podurile, loviturile fiind țintite, inclusiv atacarea centrului militar al NATOde lângă Liov.

Prezentarea armatei ruse în manieră ironică și ducerea în derizoriu a capabilităților sale militare și rolul de a da sentimentul că Ucraina trebuie ajutată, practic victoria este la un Javelin distanță… O evaluare voit falsă, cu scop precis în prelungirea războiului și, pe cale de consecință, a pierderilor de vieți omenești. Sigur, forțele armate ucrainene sunt considerabile, bine antrenate, unele batalioane aflate în Donbas au fost antrenate de către NATO, în așteptarea acestui război, dar, consecință a unor decizii greșite, au rămas fără combustibil și muniție. Luptele decisive urmează și vor avea loc în Donbas, puțin probabil să nu câștige rușii.

Din nefericire, soarta Ucrainei este în mâna unor forțe dirijate din exterior, ultima lor grijă fiind soarta acestei țări transformată în teatrul unui război între SUA și Rusia. Pierderile în vieți omenești din partea ucraineană sunt mult mai mari decât ceea ce declară oficialii, iar infrastructura industrială este distrusă bucată cu bucată. Odată cu ea, și averile unor oligarhi ucraineni (Ahmetov, Kolomoiski).

IV. Crime de război/Mariupol /Azov. Deși există dovezi irefutabile care demonstrează existența unor miliții ultra-naționaliste de extrema dreaptă în Ucraina, media face eforturi pentru a evita subiectul. În prima parte a ostilităților, abordarea a fost negarea totală a existenței batalioanelor Azov, C4, Sector Dreapta. Putin, vorbind de den@zificare, un nebun și un mincinos. Treptat, dovezile au devenit de neignorat, generând un val de antipatie pentru Ucraina. Media occidentală a reacționat, ziare foarte importante devenind avocații cauzei n@ziste, o degradare completă a profesiei de ziarist. Cumva, extrema dreaptă neo-n@zistă nu e chiar atât de rea dacă luptă cu Putin.

O Europă care a luptat și murit mult pentru a se elibera de f@scism, printr-o orbire a prezentului, a ajuns să înarmeze n@ziști. Nicio vorbă despre cele 14 000 de decese în rândul populației din Donbas. Dar nu numai armele vin din Europa și America pentru a ajuta n@ziștii contemporani, ci și un curent extrem de periculos – pedepsirea unui popor întreg, poporul rus. Îmi pare rău, dar acestea este însăși definiția f@scismului. Indiferent de învingătorii din Ucraina, Europa născută din învingerea n@zismului a murit.

Mariupol. În acest oraș, s-au petrecut crime de război înfiorătoare. Luptătorii Azov, alături de forțe armate ucrainene, au folosit proprii cetățeni drept ținte umane. În război, prezența unor ținte militare (armament, luptători) în clădiri civile transformă aceste clădiri în ținte militare legitime. Responsabilitatea crimelor de război revine în totalitate batalionului Azov. Declarațiile supraviețuitorilor sunt de necontestat. Refuzul evacuării acestui oraș înainte de transformarea lui în teritoriu de luptă este crimă de război și responsabilitatea revine autorităților ucrainene.

Neconfirmat încă, se pare că propunerea lui Macron pentru o misiune de evacuare umanitară a fost o ultimă tentativă de a extrage agenți francezi, britanici și americani prinși în Mariupol. Deși batalionul Azov a fost prezentat de către presa occidentală ca fiind nesemnificativ numeric, la Mariupol au fost decimați aproximativ 15000 luptători, după ce au refuzat predarea orașului.

Crime de război. Circulă filmulețe, certificate ca fiind reale, cu soldați ruși, PRIZONIERI, ucişi cu sânge rece. Altele cu prizonieri ruși torturați înainte de a fi uciși. Unuia i s-au scos ochii înainte de a fi executat. Sigur, un razboi nu este o invitație la vals, fapte de violență se produc de ambele părți. Din nefericire, în cazul Ucrainei, este posibil să vorbim de o violență sistemică, conștientă și asumată.

Conform agenției TASS, biroul de presă al Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse(SVR) a dat un comunicat potrivit căruia conducerea de la Kiev a informat Ministerul de Externe britanic că nu intenționează să respecte Convenția de la Geneva privind protecția prizonierilor de război. Cred că este clar cine decide la Kiev – facțiunea dură, pentru care negocierile nu sunt un exit dezirabil.

Aceste crime sunt un instrument pentru a stârni dorința Rusiei de continuare a ostilităților. Dorinta de sabotare a negocierilor se regăsește și în atacul depozitului de la Belgorod, Rusia, efectuat cu succes de către elicoptere ucrainene. Informații neconfirmate atribuie responsabilitatea acestui atac grupării finanțate de către Kolomoiski sau/și Poroshenko. Să nu ne iluzionam, și părții ruse îi convine această trenare a negocierilor – are nevoie de Donbas, de securizarea Mariupolului și a întregului litoral pentru a dicta termenii păcii.

Abuzul posturii de victimă pe care îl practică Ucraina nu trebuie să ne păcălească în privința Rusiei. Da, forțele ucrainene au atacat Donbasul în data de 17 februarie, forțând-l pe Putin să ia o decizie – intră sau nu în Ucraina, Da, de-n@zificarea Ucrainei nu este o minciună a lui Putin, chiar este reală. Demilitarizarea, idem. Da, situația etnicilor ruși din Donbas, în ultimii opt ani, a fost tragică. Dar războiul Rusiei este și pentru resurse – estul Ucrainei are resurse imense, uraniu, titan, cărbune. Mariupol este un port import important, piesă de bază a schimburilor comerciale în Eurasia și, desigur, gazele din Marea Neagră.

De la începutul istoriei și până în ultima ei clipă, nu a existat și nici nu va exista altă motivație pentru război în afara resurselor și a stăpânirii lor. Restul cauzelor sunt absolut secundare. Acest război nu face excepție.

V. Sanctiunile economice. Anunțate triumfalist și emoțional, sancțiunile economice se dovedesc catastrofale pentru țările europene. Cine crede că sacrificiul europenilor se va reduce la purtarea unei hăinuțe în plus pe timpul iernii este naiv. Ieri circula pe rețele de socializare, interviul unei zălude de la Bruxelles care ne îndemna să nu mai facem duș, iar la fiecare ne-dușare să zicem ceva de genul “joac-o p-asta, Putine!”.

Lipsa de inteligență a acestor funcționari este, pentru mine, mai înspăimântătoare decât orice amenințare rusească. Noile condiții – plata în ruble a gazului – reprezintă o mutare inteligenta, dar previzibilă, a ruşilor. Cine ar trebui să se gândească la interesul europenilor? Putin? Lipsa de anticipare, deci de inteligență, a conducătorilor europeni este paralizantă. Au impus sancțiuni prin care Europa se împușcă în picior. Singură.

Plătim în ruble, deci contribuim la de-dolarizarea lumii, sau nu plătim, deci închidem economia? România este independenta de gazul rusesc, dar nu și de căderea economiei Germaniei sau de importurile alimentare… Singura replică a liderilor europeni a fost că nu se poate ca Putin să facă așa ceva, că nu e drept și nici nu respectă contractul!!!

Îi spui cuiva care a invadat o altă țară că nu respectă un contract comercial??? După ce ai blocat miliarde ale oligarhilor, cetățeni ruși, fără bază legală și ai trâmbițat pe toate vocile posibile aceste sancțiuni al căror scop este distrugerea Rusiei și a poporului rus?? Ce trebuia să facă Putin? Să nu răspundă cu agresiune unei agresiuni? Tu vorbești despre distrugerea poporului său, dar ești surprins că Rusia vrea să îți pedepsească, la rândul său, cetățenii tăi?

Dorești să te alături SUA în lupta ei pentru hegemonie? Bravo, succes protectului euro-atlantic, dar înaintea acestor gesturi belicoase, Europa ar fi trebuit să-și asigure independenta energetică. Europa este un fel de Ucraina mai mare, victimă colaterală a războiului economic între Rusia și SUA.

În loc să analizăm irisul sau zodia lui Putin, poate ar fi mai indicat să ii înțelegeam strategia și, în cazul fericit, să o demontam. Altfel, Europa își va pierde relevanta istorica în acest secol asiatic. Media ne prezintă o poveste, o înșiruire lamentabila, Putin e rău, noi suntem buni. Și? Cu ce ne ajută abordarea aceasta de tip “Petre Ispirescu”? Pică gazul din cer? Nichelul ne va crește în grădină?

Soluții? Noi suntem buni, SUA este bună, orice trimitere la Kosovo, Irak, Libia, Afganistan este propagandă rusească, steagul Ucrainei la profil e obligatoriu dacă ești pro Occident, morții din Donbas nu există sau nu contează, fiind ruși, nu mai cercetăm cum s-a ajuns în această situație complicată, dar sigur este numai vina Rusiei, NATO și Ucraina sunt neprihănite.

Soluția pentru încetarea războiului, deci salvarea de vieți? Înarmarea Ucrainei și, eventual, o confruntare directă a NATO cu Rusia. Nu are sens? Sigur nu, dar aceasta este propaganda oficială, o ofensă pentru oricine reușește să acceseze gândirea critică. Tulburător este numărul imens al celor care cred.

Suntem democrați, dar aplaudăm discursul președintelui american în care își exprimă dorința de a schimba președintele Rusiei? Bun sau rău, este ales de poporul rus.

Pe acest principiu, schimbăm pe oricine nu ne place. Saddam Hussein , Milosevici, Putin etc. Soros propunea, în scrisoarea sa, și schimbarea lui Xi Jinping. Ce ar zice “lumea liberă” dacă Putin ar declară că Biden este corupt și responsabil de laboratoarele biologice din Ucraina și, ca atare, el își propune să îl schimbe? Finanteaza un război în Mexic, dacă nu îi place președintele mexican, organizează un Maidan. Singurul care a scăpat a fost Erdogan și, mai nou, premierul Pakistanului. Acesta din urmă a reușit să evite chiar și o tentativa de asasinare.

Suntem democrați, dar ne prefacem toți că nu observăm ce fel de țară este Ucraina. Nu era democrată nici înainte de invazie, acum însă, cu toate partidele de opoziție suspendate, cu atât mai puțin. În 2021, stadionul din Liov a fost redenumit după Stepan Bandera, luptătorul n@zist, dar nu, ultra-naționaliștii din Ucraina sunt invenție a propagandei rusești. Politicienilor ucraineni li se iartă orice pentru disponibilitatea lor de a și folosi țara și poporul, satisfacând dorința SUA se a distruge Rusia lui Putin.

Rusia este izolată? Nu, nu este. Șocant, sunt mai multe țări în tabăra ei decât a noastră. Lumea se schimbă sub ochii noștri. Merită dolarul american și puterea pe care i-o oferă acesteia, sacrificarea Europei, deci și a noastră? Căți ucraineni trebuie să moară pentru hegemonia americană? Ușurința cu care sacrifică țările mici ar trebui să ne sperie și să ne fie lecție! Dacă Rusia ajunge la Dunăre, situația noastră nu poate fi decât complicată. Nu există simpatie pentru ruși, dar nici nu poate fi impusă artificial susținerea pentru cauza ucraineană.

Ce încredere poți avea într-o țară care nu își iubește TOȚI cetățenii? Își merită ajutorul dacă chiar proprii cetățeni sunt sacrificați de Kiev? Cere arme, dar niciodată ajutor umanitar! Risipește milioane pentru a răsplăti dezertarea soldaților ruși. Pentru acest scop s-au făcut donații internaționale? Și-a pierdut patru milioane de cetățeni, dar nu dă semne că regretă!

S-a interesat statul ucrainean de refugiați? Incredibila obrăznicie și aroganță cu care ne cere ambasada Ucrainei să ne anulam istoria. De ce să schimbăm numele de Kiseleff? Pentru că era rus? Regulamentele Organice au deschis drumul modernității pentru noi.

Ar trebui să primim ordine de la o țară care îl celebrează pe Bandera, un n@zist? Ar trebui să suspendam Convenția de la Geneva și să aplaudăm tortura și uciderea unor prizonieri de război? De ce, sunt barbari acești bravi vecini ai noștri? După ce se termină războiul, ce va face Ucraina? Va continua să exporte haos? Ar trebui să felicităm Ucraina pentru că a readus Europa în anii ’30 când erai vinovat prin simpla naștere în poporul greșit? Laboratoarele de biocercetare care transformă păsările în soldați/arme biologice sunt parte a unei cercetări benigne? La acest nivel de tensiuni planetare, și-ar fi permis Rusia să iasă public cu aceste acuzații la adresa Pentagonului, dacă nu erau adevărate? Și, mai ales, să îl implice în mod manipulator pe fiul lui Joe Biden?

Nu, nu cred. Aparitia lor în spațiul public ar trebui să ne sperie, pentru că echivalează cu eșuarea negocierilor subterane. De remarcat este că topica discuției despre laptopul lui Hunter Binden a apărut mai întâi în New York Times, ulterior la oficialii ruși. Ce înseamnă asta? Probabil că la Washington conduce o grupare care nu se oprește și este dispusa la orice, inclusiv la aruncarea peste bord a președintelui Biden. Ordinea dezvăluirilor, întâi America, apoi Rusia, a forțat oficialii ruși să iasă public, rapid, cu dezvăluirile despre Metabiota, devenite inutile într-un posibil șantaj. Sau poate situația este pe dos. Americanii au precipitat dezvăluirile despre Biden, pentru a nu îi lăsa pe ruși să gestioneze scandalul, un fel de damage control.

Singura speranță, aşa cum văd eu situația, este existența altor dosare secrete. Nu e corect, dar reprezintă cei mai buni “negociatori” ai păcii. Dacă nu există tenebre de jucat la masa negocierilor secrete, nu rămâne decât varianta luptei. Întrebări, anxietate, speculații, minciunile propagandei, arme perfecte într-o confruntare hotărâtă de către elite, pentru beneficiul acestora, despre care nu ne a întrebat nimeni.

Suntem invitați să participăm și la criza economica și alimentară ce vor urma cu același entuziasm tâmp cu care am bifat participarea în pandemie și în cauza Ucrainei.

sursa: Ana Iordanescu

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *